Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-06-2014, Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 20096/233/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENINȚA CIVILĂ NR. 6064
Ședința publică de la 10.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier - S. M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulată de contestatorul C. L. G. în contradictoriu cu intimații C. V., C. C., G. C., G. S., având ca obiect „contestație la executare”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2014 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 16.10.2012 sub nr._ contestatorul C. L. G. a formulat, în contradictoriu cu intimații C. V. și C. C., contestație la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare întocmite de B. M. P. L. în dosarul de executare nr. 203/2011, întoarcerea executării, diminuarea onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocatului, suspendarea executării silite și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă nr. 2619/2007 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. V. și C. C. și a fost obligat pârâtul C. L. G. să încheie cu reclamanții un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul aferent imobilului proprietatea acestora, constatându-se, în temeiul dispozițiilor HCL nr. 127/2007 privind regulamentul pentru vânzarea terenurilor proprietate privată constând în curți și grădini, situate în incintele imobilelor cumpărate în temeiul Legii nr._, dreptul proprietarilor de a cumpăra terenul aferent imobilului deținut.
Deoarece C. L. G. nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare aceștia au introdus o nouă acțiune la Tribunalul G., înregistrată sub nr._, prin decizia nr. 1884/2011 a Curții de Apel G. instituția fiind obligată la plata sumei de 500 de lei pe zi de întârziere în executarea obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, începând cu data de 03.03.2010.
Precizează contestatorul că, la data de 02.10.2012, B. M. P. L. l-a înștiințat cu privire la înființarea unei popriri asupra conturilor deschise la Trezorerie pentru suma de 46.473,60 lei reprezentând 30.500 lei despăgubiri pentru neexecutarea obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și 15.973,60 lei cheltuieli de executare.
Apreciază că se impune diminuarea onorariului executorului judecătoresc, calculat cu nerespectarea dispozițiilor pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției cât și a onorariului avocatului ce nu se justifică raportat la volumul de muncă presupus de executarea silită sau de complexitatea cauzei.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând suspendarea executării silite, contestatorul invocă existența unor prejudicii ce ar fi cauzate instituției în situația în care executarea ar continua precum și dificultatea de a recupera sumele achitate în măsura în care instanța ar admite contestația la executare.
La termenul din data de 06.11.2012 contestatorul, după luarea la cunoștință a faptului că intimații C. V. și C. C. au cesionat, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 1111/24.09.2012, drepturile litigioase născute în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul teren situat în mun. G., ., a înțeles să își precizeze acțiunea, extinzând cadrul procesual cu privire la cedenți, instanța dispunând introducerea în cauză, în calitate de intimați a numiților G. C. și G. S..
Prin precizările formulate pentru termenul din data de 11.12.2012 C. L. G. a precizat obiectul contestației indicând actele de executare a căror nelegalitate este invocată respectiv adresa nr._/203/2011 și nr._/203/2011, procesul-verbal întocmit la data de 02.08.2012 și procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. P. L., în dosarul nr. 203/2011.
De asemenea, au fost contestate actele de executare, necomunicate de executor, prin care s-a instituit sechestru asupra imobilelor Consiliului L. G..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C.proc.civ.
În probațiune a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații G. C. și G. S. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, a tardivității formulării contestației împotriva adresei nr._/203/2011 și a procesului-verbal întocmit la data de 02.08.2012 de B. M. P. L., pe fond solicitând respingerea contestației ca nefondată având în vedere culpa contestatorului rezultată din refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 26.05.2014 intimații G. C. și G. S., prin apărător, au precizat că renunță la invocarea excepției inadmisibilității contestației la executare.
La același termen instanța, în temeiul dispozițiilor art. 248 C.proc.civ. potrivit cărora pronunțarea se va face mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva adresei nr._/203/2011 și a procesului-verbal întocmit la data de 02.08.2012 de B. M. L. și a unit excepția cu fondul cauzei, procedând totodată la soluționarea pe fond a pricinii.
Analizând actele și lucrările cauzei, cu referire la excepția invocată, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de executare silită, înregistrată pe rolul B. M. P. L. sub nr. 203/2011 creditorii C. V. și C. C. au solicitat, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1884/2011 a Curții de Apel G. pronunțată în dosarul nr._, demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului C. L. G..
În cadrul procedurii, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea valorii creanței și a cheltuielilor de executare întocmind trei procese-verbale în data de 02.08.2012, comunicate la data de 07.08.2012, împreună cu adresa de înființare a popririi (filele 103-106).
Împotriva acestora cât și a adresei nr._/203/2011 și a procesului-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. P. L. debitorul a formulat la data de 16.10.2012 contestație la executare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ. contestația împotriva actelor întocmite de executorul judecătoresc se poate formula în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de acestea.
Calculul termenului, conform prevederilor art. 101 alin. 1 C.proc.civ., se face pe sistemul zilelor libere.
Pentru aceste motive, constatând că cererea nu este introdusă în termenul legal de 15 zile, ultima zi fiind în data de 23.08.2013, instanța apreciază că termenul pentru exercitarea contestației la executare în ceea ce privește adresa nr._/233/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 02.08.2012 de B. M. P. L. nu a fost respectat, motiv pentru care va respinge contestația la executare, în ceea ce privește aceste acte, ca fiind tardiv formulată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea contestatorului este întemeiată, în parte, pentru următoarele considerente:
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural special prin care persoana interesată sau care a fost vătămată prin executare poate obține desființarea actelor de executare, a altor măsuri ocazionate de îndeplinirea procedurii execuționale ori, după caz, anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu. Ca natură juridică, prezintă caracterele unei căi generale de atac împotriva actelor de executare silită, exercitarea sa fiind supusă principiului legalității.
În fapt, prin cererea adresată B. M. P. L., înregistrată sub nr. 391 în data de 30.08.2011, creditorii C. V. și C. C. au solicitat, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1884/2011 a Curții de Apel G., pronunțată în dosarul nr._, punerea în executare a dispoziției instanței vizând amendarea debitorului C. L. G. cu suma de 500 de lei pe zi de întârziere, începând cu data de 03.03.2010.
Prin procesul-verbal, întocmit în temeiul dispozițiilor art. 388 C.proc.civ. la data de 01.10.2012, executorul a procedat la calcularea valorii despăgubirii potrivit deciziei civile nr. 1884/2011, stabilind, pentru perioada 02.08._12, o creanță în cuantum de 30.500 lei.
La aceeași dată executorul a procedat și la calcularea cheltuielilor de executare, în final rezultând suma de 15.242 lei, reprezentând 10.000 de lei onorariu de avocat, potrivit chitanței . UNBR nr._ din data de 01.10.2012, alte cheltuieli 220 lei și onorariu executor 5.022 lei, la care se adaugă suma de 731,6 lei calculată potrivit pct. 3, 4, 13, 18 din Anexa nr. 1 la Statutul UNEJ.
Împotriva acestor procese-verbale cât și a adresei nr._/203/2011, prin care a fost adusă la cunoștința contestatorului înființarea popririi, debitorul a formulat, în termen, contestație la executare solicitând reducerea onorariului executorului și a onorariului avocatului.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, potrivit pct. 4 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 astfel cum a fost modificat de Art. I din Ordinul 2561/C/2012, în cazul executării silite prin poprire pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, având în vedere valoarea calculată a debitului de 30.500 lei și nu 40.500 lei cum a calculat executorul, incluzând și onorariul de avocat, rezultă un onorariu maxim cuvenit executorului de 3.050 lei la care se adaugă TVA în cuantum de 732 lei.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația la executare sub acest aspect și va reduce onorariul executorului judecătoresc la valoarea de 3.782 lei.
În ceea ce privește onorariul avocatului ales în cadrul procedurii executării silite instanța apreciază că se impune cenzurarea cuantumul acestuia și limitarea la suma de 3.050 lei.
În cauză, intimații au făcut dovada cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului ales în sumă de 10.000 lei, potrivit chitanței depuse iar la dosar există dovada efectuării de acte specifice activității de asistență juridică în numele și pe seama creditorilor, în legătură cu obiectul prezentei cauze.
Curtea Constituțională a constatat ca dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptând un asemenea raționament, a arătat că nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
A mai arătat Curtea că, o asemenea prerogativa este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
În sensul celor arătate, a mai adăugat Curtea Constituțională, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., judecătorul are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În condițiile în care caracterul rezonabil al cheltuielilor se apreciază în raport de natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și reputația celui care acordă asemenea servicii, instanța apreciază că un onorariu de 10.000 lei nu este proporțional cu activitatea pe care o presupune, motiv pentru care va reduce cuantumul acestuia la suma de 3.050 lei.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația la executare sub acest aspect și va reduce onorariul avocatului ales la valoarea de 3.050 lei.
În consecință, instanța va admite contestația la executare în ceea ce privește adresa nr._/203/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. P. L. și va anula, în parte, adresa nr._/203/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. L., în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc și al avocatului ales.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând actele prin care s-a instituit sechestrul asupra imobilelor Consiliului L. G., instanța va respinge contestația la executare nefiind invocate aspecte care să conducă instanța la concluzia nelegalității acestora.
Analizând cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța urmează a constata că nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor legale, art. 403 alin. 1 C.proc.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Suspendarea executării silite este condiționată, astfel, de dovedirea unei pagube iminente și injuste care s-ar putea produce în patrimoniul debitorului prin continuarea executării silite, până la pronunțarea instanței în contestația la executare.
Examinând motivele invocate de contestator, în raport de conținutul dosarului de executare, instanța apreciază că nu a fost dovedit riscul producerii unei astfel de pagube.
Astfel, din analiza dispozițiilor amintite rezultă că, pentru a se putea dispune suspendarea executării silite, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie dovedită existența unor motive temeinice și să se plătească o cauțiune.
Contestatorului i sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din OG nr. 22/2002, astfel cum a reținut instanța în cuprinsul sentinței civile nr. 398/2013, motiv pentru care îndeplinirea acestei cerințe nu va mai fi analizată
Suspendarea unei executări silite are rolul de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile în natură, ce ar putea fi determinate de continuarea executării ce a fost pornită, în mod vădit, cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, dispunerea suspendării executării silite nu trebuie să constituie o măsură prin care creditorul să fie prejudiciat.
Această măsură poate fi întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional.
În cauză, instanța constată că nu au fost indicate aspecte care să conducă la concluzia iminentei păgubiri a contestatorului în situația în care măsurile cuprinse în titlurile executorii urmează a fi aduse la îndeplinire, sub acest aspect capătul de cerere vizând suspendarea executării silite fiind neîntemeiat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. instanța va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga intimații, ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 125,55 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul C. L. G. cu sediul în G., ., Cod poștal_ în contradictoriu cu intimații C. V. domiciliat în G., ., ., Cod poștal_/ G., ., ._, C. C. domiciliat în G., ., ., Cod poștal_/ ._, G. C. și G. S., domiciliați în G., .. 60A, ._.
Admite excepția tardivității formulării contestației în ceea ce privește adresa nr._/203/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 02.08.2012 de B. M. L..
Respinge contestația la executare împotriva adresei nr._/233/2011 și a procesului-verbal întocmit la data de 02.08.2012 de B. M. L. ca tardiv formulată.
Admite contestația la executare în ceea ce privește adresa nr._/203/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. L..
Reduce onorariul executorului judecătoresc la valoarea de 3.782 lei.
Reduce onorariul avocatului ales în cadrul executării la valoarea de 3.050 lei.
Anulează, în parte, adresa nr._/203/2011 și procesul-verbal întocmit la data de 01.10.2012 de B. M. L..
Respinge contestația la executare formulată împotriva actelor prin care s-a instituit sechestrul asupra imobilelor Consiliului L. G..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
Admite cererea de obligarea a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimații la plata sumei de 125,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red. AB/Tehn.SMB/7 ex./01.09.2014
.>
| ← Radiere ipoteca. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014.... → |
|---|
