Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 8200/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2014
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul M. I. împotriva procesului verbal de contraventie emis de intimatul I. Galati.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 21.11.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 05.12.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul M. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.05.2014 de I. G. – Biroul Rutier, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a circulat regulamentar.
Consideră petentul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.
În drept, petentul a invocat OG 2/2001.
În dovedire, petentul a propus proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus raportul agentului constatator și înregistrarea video a abaterii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.05.2014 de I. G. – Biroul Rutier (fila 5), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea permisului de conducere pentru faptul de a fi efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului continuu.
Plângerea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.
În privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, nu se poate susține că petentul s-a aflat în imposibilitate de a se apăra. Petentul nu a fost surprins de sancțiunea primită, el semnând procesul-verbal de contravenție în care s-a menționat că nu are obiecțiuni.
Mai mult, în cadrul plângerii contravenționale, petentul a avut posibilitatea să propună probe în susținerea unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Însă, deși petentul a susținut în motivele plângerii că depășirea pe care a efectuat-o s-a desfășurat în condiții regulamentare, nu s-a prezentat în instanță și nu a indicat numele nici unui martor pentru a fi audiat.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a abaterii în care se observă că petentul, în dreptul unei treceri de pietoni, a depășit un dispozitiv de reducere a vitezei, încălcând marcajul dublu continuu, pătrunzând pe contrasens.
În aceste condiții, instanța constată că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționala formulata de petentul M. I., domiciliat in G., ., ., ap.25, CNP-_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.05.2014 de intimatul I. G., cu sediul in G., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D.05.01.2015/Tehnored.V.A.- 5ex.-14.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 03/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1591/2014.... → |
|---|
