Plângere contravenţională. Sentința nr. 6846/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6846/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 15950/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
*operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.. 6846/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Z.
Grefier C.-D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. P. P. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CIPI B. M. și pe intimat POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravetionala DC NR._
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de succesiv la data de 23.06..2014, când a hotărât urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2013, sub nr. de dosar_, petenta S.C. P. P. S.R.L.- prin administrator judiciar CIPI B. M., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.08.2013, solicitând instanței anularea lui și a sancțiunii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii, petenta a arătat faptul că a fost sancționată cu 3.000 lei, întrucât a efectuat o modificare compartimentare, modificare geometrie fațadă est și modificare gol și montaj uși și ferestre pe fațada de est și nord, fără autorizație de construire. Petenta a mai arătat că geamurile din partea de nord a clădirii respective produceau pierderi de căldură semnificative și un discomfort ridicat datorită zgomotului din traficul imediat apropiat, optând pentru opturarea geamurilor respective.
Petenta a mai arătat că numitul C. G. nu avea calitatea de reprezentant a societății petente la data sancționării, întrucât la data de 09.06.2009 petenta a intrat în procedura de isolvență, administrator judiciar fiind numit CIPI B. M..
La cerere au fost atașate, înscrisuri (filele 9-18).
Legal citată, intimata Poliția L. G. a formulat întâmpinare (filele 29-31) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată, deoarece procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
Referitor la susținerea petentei, intimata a precizat faptul că persoana care a semnat procesul verbal are calitatea de reprezentatn, întrucât conform prevederilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat”.
De asemenea, intimata a mai arătat faptul că prin Decizia nr.427/02.02.2012, ÎCCJ a hotărât că, față de prevederile art. 103 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței care stabilesc că, pe parcursul reorganizării, societatea debitoare va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar), administratorul statuar având dreptul de a conduce activitatea societății în insolvență și de a reprezenta societatea în raporturile cu terții atunci când nu i-a fost ridicat dreptul de administrare. ÎCCJ a decis că în situația neridicării dreptului de administrare al debitoarei, formularea de acțiuni în justiție în numele debitoarei constituie apanajul atât al practicianului în insolvență, cât și al administratorului statuar, fiind astfel nefondate susținerile recurentei, conform cărora administratorul special al debitoarei nu ar avea dreptul de a iniția și semna acțiuni, ci numai administratorul judiciar desemnat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 50/1991 și O.G. nr. 2/2001.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (filele 32-36).
În baza art. 223 C. proc. civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
La data de 17.03.2014, petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (fila 39-40), prin care a menținut cele precizate prin cererea de chemare în judecată și a solicitat aplicarea art. 26 din Legea nr. 50/1991, arătând că fapta pentru care a fost sancționată, în cazul în care s-ar fi întâmplat, este mai veche de 2 ani și cu autorizația de construire nr. 742/16.04.2008 s-a intrat în legalitate cu construcția P+3E+M, atașând la dosarul cauzei autorizația de construire nr. 742/16.04.2008 (filele 41-43).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.94, pct.4 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 25.04.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora Neculită G., a cărei declarație a fost luată în ședința publică din data de 02.06.2014 și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările cauzei, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 14.08.2013, petenta S.C. P. P. S.R.L.- prin reprezentant legal C. G. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 3.000 lei în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, prin procesul verbal s-au dispus ca măsură complementară . termen de 90 de zile de la întocmirea procesului verbal sancționator.
Potrivit celor reținute în procesul verbal contestat, în urma controlului efectuat la data de 14.08.2013, ora 11:30 de agenții constatatori din cadrul intimatei Poliția L. G., pe ., s-a constatat că la stația de distribuție carburanți amplasată la adresa mai sus menționată nu a fost respectată autorizația de construire nr. 3121/09.10.2001, fiind realizată modificăre compartimentare, geometrie fațadă est și nord, și goluri montaj uși și ferestre pe fațada de est și nord.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 14.08.2013, respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Totodată, deși este semnat de către petentă prin reprezentant legal C. G., și cuprinde mențiunea conform căreia acesta nu a avut obiecțiuni, însă construcția a fost ridicată în anul 2001.
Conform art. 26, alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1.000 și 10.000 lei- executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celormentionate la lit. b), de catre investitor si executant.
În ceea ce privește controlul de temeinicie, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petentă o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, instanța reține că petenta a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale prin plângerea contravențională formulată, însă a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, procesul verbal este semnat de petent și cuprinde mențiunea faptului că nu are obiecțiuni.
Petenta nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește apărarea petentei în sensul că la aplicarea sancțiunii nu s-a ținut cont de faptul că petenta era reprezentată de administrator judiciar CIPI B. M., întrucât începând cu data de 09.06.2009 petenta a intrat în procedura de insolvență, instanța o va respinge ca neîntemeiată, motivat de faptul că prin Decizia nr.427/02.02.2012, ÎCCJ a hotărât că, față de prevederile art. 103 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței care stabilesc că, pe parcursul reorganizării, societatea debitoare va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar), administratorul statuar are dreptul de a conduce activitatea societății în insolvență și de a reprezenta societatea în raporturile cu terții, atunci când nu i-a fost ridicat dreptul de administrare. Astfel, în situația neridicării dreptului de administrare al debitoarei, formularea de acțiuni în justiție în numele debitoarei constituie apanajul atât al practicianului în insolvență, cât și al administratorului statuar, fiind astfel nefondate susținerile recurentei, conform cărora administratorul special al debitoarei nu ar avea dreptul de a iniția și semna acțiuni, ci numai administratorul judiciar desemnat.
Prin urmare, instanța constată că petenta nu făcut dovada faptului că, la data sancționării, numitului C. G. i-a fost ridicat dreptul de administrare, astfel încât va respinge ca nefondată această apărare a petentei.
De asemenea, având în vedere declarația martorei N. G. audiată în cauză, instanța constată că aspectele declarate de aceasta nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză și nici cu susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale.
În acest sens, instanța constată că martora a declarat că prin anul 2008, 2009 petenta și-a schimbat domeniul de activitate, transformând stația peco în terasă, fără a se construi nimic, doar au fost așezate câteva mese în aer liber, sub aceeași copertină a stației peco.
Totodată, instanța constată că prin plângerea contravențională și precizările ulterioare, petenta a declarat că nu s-au făcut modificări de structură de rezistență a clădirii, recunoscând indirect că a modificat utilitatea construcției respective, precizând chiar, în răspunsul la întâmpinare, că fapta, în cazul în care ar fi fost săvârșită s-a prescris, fiind mai veche de doi ani.
În aceste condiții, instanța constată petenta nu a probat susținerile sale, motiv pentru care, instanța reține că fapta contravențională există și a fost săvârșită de către petent.
În ceea ce privește solicitarea petentei de a fi înlocuită sanțiunea amenzii contravenționale cu avertisment, instanța precizează că potrivit art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, „în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”.
În aceste condiții, referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege. În acest sens, instanța are în vedere că respectarea regulilor privind autorizarea constructiilor constituie un imperativ pentru toți cetățenii.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1, alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopulsancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. P. S.R.L. cu sediul în G., . în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G. cu sediul î G., ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 14.08.2013.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțata în ședință publică astăzi, 23.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. Z. C.-D. P.
(C.)
semnează conform disp. art. 426 alin.(4) N.C.pr.civ .
grefierul șef G. A. N.
Redactat AZ./Tehnoredactat CDP
5ex. – 24.07.2014
..07.2014
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 25/2014. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9511/2014. Judecătoria... → |
|---|
