Pretenţii. Sentința nr. 5618/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5618/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 2162/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5618/2014
Ședința Publică din data de 30.05.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamantul D. E. cu domiciliul în G., .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. A. cu domiciliul în G., ., ., județ G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.05.2014, 23.05.2014, 28.05.2014 și apoi la data de 30.05.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 30.01.2013, reclamantul D. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 de lei reprezentând despăgubiri – daune morale pentru prejudiciul produs prin afirmațiile calomnioase și insultătoare pe care le-a efectuat în cadrul emisiunii televizate „Tribuna electorală” transmisă de RTV G. – B. la data de 07.12.2012.
A solicitat și obligarea pârâtului la publicarea hotărârii ce se va pronunța în cauză, în cazul admiterii acesteia, pe propria sa cheltuială, într-un ziar cu tiraj național, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și executorie a acesteia.
În motivarea cererii a arătat că la data de 07.12.2012 pârâtul – candidat în Colegiul 4 G. – Senat din partea Partidului Poporului – D. D. pentru alegerile parlamentare din 08.12.2012, a fost invitat în emisiunea „Tribuna electorală”, difuzată în direct între orele 20:00 – 22:00, la postul RTV G. – B..
Precizează că, în cadrul alegerilor din 08.12.2012, a candidat pentru demnitatea de senator în cadrul alianței USL din partea Partidului Conservator în același Colegiu nr.4 cu pârâtul.
Apreciază că în cadrul acestei emisiuni electorale, la o oră de maximă audiență, prin afirmațiile sale calomnioase, pârâtul i-a încălcat dreptul la demnitate, onoare și imagine prin afirmațiile calomnioase și insultătoare, folosind un limbaj suburban, fără bază reală și nesusținute de probe.
Învederează că, fiind ales prin vot popular în mod repetat ca Primar, consilier județean, Președinte CJ G., senator, acuzațiile aduse de pârâtul S. A. i-au afectat în mod grav dreptul la imagine, onoare, demnitate, reputația și prestigiul de care se bucură în rândul concetățenilor.
Reclamantul procedează la redarea afirmațiilor apreciate ca fiind calomnioase difuzate în cadrul emisiunii la ora.1.05:40, ora1:50:54, și ora 3:27:51, respectiv:
- „contracandidatul meu din partea PC-ului, despre ce sa vorbim, cum a furat vopseaua norvegiana și a dat cu vopseaua cea mai buna de vapoare de a rămas celebra porecla G. D., a dat Santierul Naval, după care a trebuit, pe vremea comuniștilor, eu nici nu am știut chestia asta, am aflat-o din zarul Cațavencu, după aceea a trebuit să plece vreo șase luni in concediu medical, ca să nu-l ia C. la întrebări și pe urmă s-a întors înapoi la IUG….. Dezbaterile nu au fost susținute din două motive, de frica faptului că nu au explicații logice, corecte, cinstite față de ceea ce au făcut ei timp de 23 de ani și al doilea lucru de frica faptului că ar trebui să explice de ce fug de lege. Pentru că acești, din păcate sunt mai mulți, dar eu vorbesc de cel ce-mi este potrivnic în momentul de față, este un om care fuge de lege, absolut inimaginabil. L-a salvat o dată I., a doua oară I., l-a salvat de 6 ori I. pentru că 6 condamnări sau 3 condamnări care însemnau 6 ani și 6 luni au fost grațiate și scoase după aia, de când a ajuns Primar și a intrat în tabăra lui I.. Ok.”
- „Mi-e frică de șmecheria asta fabuloasă, domnule, n-am crezut, am două luni de când sunt în politica, A., și am aflat niște lucruri care m-au îngrozit…. Și vine un nemernic și un nenorocit și face suveica și se pregătește de alte măgării și câștigă și după aia spune „am câștigat pentru că sunt gospodar, cinstit, n-am furat decât jumătate de oraș, restul l-am lăsat, lumea m-a ales din nou. Vreau să spun că de asta am crezut că lumea e de bună credință, eu am crezut întotdeauna ca orașul ăsta e roșu, că e prost, nu-i adevărat, se fură în draci la vot. Cum îți explici șeful de la evidența populației ajunge Prefectul Galațiului după ce a organizat perfect alegerile din iunie. Ce merite mari a avut omul acesta de a ajuns Prefect. Sunt oameni extraordinari în G., credeam că Prefectul trebuie să fie pus de-odată, șef de la biroul evidența populației, pac, prefect la G.”
- „Deci, Dl. Ș., după ce ne-au hărțuit o lună de zile într-un mod de-o nesimțire și de un jigodism rar întâlnit, sunt cuvinte blânde pentru cei de la CNA, sunt cuvinte din dicționarul românesc, care reprezintă o stare de fapt, ne-au tăiat benerele cu cuțitul, …ne-au ras afișele, au smuls lumina de la sediul de campanie din 40, ne-au amenințat cu bătaia,. Ne-au făcut 11 reclamații la CNA”
Apreciază că afirmațiile sunt făcute cu rea credință, în scopul defăimării și a atragerii de consecințe penale împotriva acestuia, iar urmare a difuzării emisiunii a fost nevoie să dea explicații și lămuriri diverselor persoane care l-au interpelat cu privire la acuzele aduse de pârât.
În drept a invocat disp. art.72, 73, 252 și urm., art.1531 Cod civ.
În susținerea cererii a depus la dosar înregistrarea pe suport optic a emisiunii „Tribuna electorală” transmisă de RTV G. – B. la data de 07.12.2012.
Cererea este scutită de taxa de timbru conform disp. art.15 lit.f1 din Legea nr.146/1997.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În motivare a arătat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale.
Apreciază că în privința caracterului ilicit al faptei și a vinovăției pârâtului trebuie avute în vedere dispozițiile art.30 și 31 din Constituția României și ale art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO și dispozițiile art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Arată că a făcut afirmații privitoare la activitatea reclamantului pe perioada cât a deținut funcții publice, precizează că sunt judecăți de valoare, aprecieri personale, raportat la afirmațiile apărute în presă, în special ziarul Viața Liberă și posturile locale de televiziune, acestea fiind informații de interes public, iar reclamantul este persoană publică, având cunoștință despre acestea.
Învederează că afirmațiile nu sunt făcute cu rea credință, iar faptul că persoana vizată se poate simți lezată de unele aprecieri personale, subiective, nu poate determina exigența caracterului insultător al expresiei, mai ales în condițiile unei persoane publice, în timpul unei emisiuni electorale difuzată în cadrul campaniei electorale.
Subliniază că a urmărit să-și îndeplinească cu bună credință sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public printr-un minimum de informații, înțelegând să avertizeze publicul asupra incertitudinii informației („sunt întrebări retorice și putem răspunde pragmatic”)
În opinia pârâtului, pentru reținerea caracterului ilicit al faptei și poziția psihică a făptuitorului, trebuie să se aibă în vedere și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, mobilul și scopul.
Arată că existența faptelor poate fi dovedită, dar adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de probațiune, când vizează opinia subiectivă a unei persoane, iar comentariile pârâtului, deși au un caracter provocat, nu îl acuză direct pe reclamant.
Concluzionează în sensul că afirmațiile acestuia s-au subsumat noțiunii de informații de interes public și nu a prezentat aspecte care țin de viața privată a reclamantului, astfel că se încadrează în limitele libertății de exprimare ocrotite de art.30 din Constituție și art.10 din Convenție.
În drept a invocat disp. art.998-999 Cod civ., art.30 și 31 din Constituția României, art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO și dispozițiile art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, iar pentru reclamant și proba testimonială cu martorii Văsoi C. și S. V. V., audiați la termenul de judecată din data de 13.02.2014. (fila 32, 33)
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 07.12.2012 pârâtul a fost invitat în emisiunea „Tribuna electorală” transmisiune electorală difuzată de postul local de televiziune RTV G. – B. în intervalul orar 20:00 – 22:00.
Emisiunea a fost difuzată în contextul apropierii alegerilor parlamentare care au avut loc la data de 08.12.2012, pentru care reclamantul D. E. și pârâtul S. A. au candidat la funcția de senator în Senatul României, în cadrul aceluiași Colegiu nr.4 G., ca reprezentanți ai Partidului Conservator, respectiv Partidului Poporului – D. D..
În cursul emisiunii în cauză pârâtul S. A. a făcut diverse afirmații referitoare la activitatea publică desfășurată de reclamant și apreciate de acesta din urmă ca fiind calomnioase, nesusținute de probe și de natură a aduce atingere gravă demnității, onoarei și prestigiului de care se bucură din partea concetățenilor. A mai arătat reclamantul că acuzațiile aduse de către pârât au produs consecințe negative înregistrate și la nivelul votanților și ai simpatizanților săi, resimțite în rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie 2012.
În cauză se pune problema angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru săvârșirea unei fapte ilicite constând în redarea afirmațiilor susindicate în vederea reparării prejudiciului de natură morală adus reclamantului.
Conform disp. art.1349 Cod civil, 1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(…)
Specificul răspunderii civile în cauza de față rezidă în natura drepturilor pretins încălcate versus dreptul la liberă exprimare, dreptul la opinie și informare al persoanei.
Prin disp. art. 72 din Noul cod civil este garantat dreptul la demnitate: (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75., iar prin art. 73 se protejează dreptul la propria imagine: (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile.
Dispozițiile art. 70 din Codul civil, alături de dispozițiile art. 30 din Constituția României garantează dreptul la liberă exprimare, drept a cărui exercitare nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75 Cod civ., care prevede că „(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune”, respectiv la art.30 alin. 6-8 din Constituție, conform cărora „(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”
Incidența în cauză a acestor dispoziții legale din dreptul intern trebuie analizată însă și prin prisma prevederilor existente în tratatele internaționale referitoare la drepturilor fundamentale ale omului, la care România este parte, respectiv jurisprudența constantă a CEDO, în condițiile în care urmează a fi analizate, pe de o parte, libertatea de exprimare a pârâtului, reglementată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și dreptul reclamantului la respectarea onoarei, demnității și reputației sale. Aceasta, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Articolul 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului prevede că:
“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.„
Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi și comunica informații ori idei, fără a exista limite frontaliere ori impuse de autoritățile publice.
În cauza Handyside c. Marii Britanii, Curtea Europeană drepturilor Omului a subliniat că „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului său și ale împlinirii individuale a membrilor săi. Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10, ea acoperă nu numai „informațiile” sau „ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, în absența cărora nu există societate democratică”.
Cum nicio libertate nu este absolută, pentru a preveni arbitrariul, sunt prevăzute și anumite limite ale exercițiului libertății de exprimare, limite ce decurg din necesara asumare a unei responsabilități pentru orice activitate care ar avea potențialul de a aduce atingere drepturilor altora și a căror depășire poate duce la angajarea răspunderii disciplinare, civile ori chiar penale, pentru cel vinovat.
Paragraful 2 al articolului 10 din Convenție prevede condițiile în care este permisă o ingerință în dreptul la liberă exprimare, acestea putând fi generate fie de nevoia de a proteja anumite interese publice (cum ar fi cele privitoare la siguranța națională, integritatea teritorială, siguranța publică, apărarea acesteia și prevenirea săvârșirii unor infracțiuni, protejarea sănătății și a moralei publice, garantarea autorității și a imparțialității puterii judiciare) dar și pentru a ocroti unele interese de ordin privat, precum reputația și drepturile altor persoane ori nevoia de a împiedica divulgarea de informații confidențiale. Acest paragraf autorizează, practic, statele să ia unele măsuri pentru ocrotirea respectivelor interese, măsuri ce se materializează printr-o ingerință în exercitarea dreptului la liberă exprimare, transpuse în legea internă prin reglementarea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale.
Așadar, exercițiul dreptului la liberă exprimare presupune unele îndatoriri și responsabilități, ce fac posibile restricționări, impunerea unor condiții în exercițiul acestuia, iar aceste ingerințe trebuie să întrunească trei caracteristici: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, așadar să fie proporționale cu scopul urmărit.
Pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit, se are în vedere, în primul rând, natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul în care s-au produs faptele și interesul public vizat. Curtea Europeană a stabilit și elementele care conturează contextul producerii faptei și de care se va ține seama, precum: calitatea specifică pe care o poate avea autorul discursului, persoana lezată, tipul discursului, posibilitatea de a folosi alte expresii, canalul de comunicare prin care a fost difuzat mesajul și impactul acestuia, locul unde a fost ținut discursul.
În ceea ce privește tipul discursului și natura alegațiilor făcute, Curtea a statuat că trebuie făcută distincție între judecățile de valoare de tip subiectiv supuse probei bunei-credințe, iar nu probei verității și afirmații factualece privesc imputarea unor fapte determinate (cauza Muller c. Eveției, cauza De Haes și Gijsels împotriva Belgiei), astfel că de fiecare dată când are de analizat un caz ce implică libertatea de exprimare, instanța este ținută a califica mai întâi discursul ca fiind unul referitor la fapte, ori la judecăți de valoare, dar nu se va trece cu vederea nici atitudinea subiectivă a pârâtului în momentul comiterii faptei.
O altă distincție importantă a jurisprudenței CEDO, cu implicații specifice în cauza de față, s-a cristalizat în principiul potrivit căruia „Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt și fapta, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță. Indubitabil, articolul 10 paragraful 2 conferă reputației altora - cu alte cuvinte, tuturor persoanelor - dreptul de a fi protejată, iar această protecție include și politicienii, chiar și atunci când aceștia nu acționează în nume propriu; dar, în astfel de cazuri, cerințele acestei protecții trebuie cântărite cu interesele dezbaterii libere a chestiunilor politice.”(cauza Lingens c. Austriei).
În cauza Refik Karakoc c. Turciei, Curtea a reținut că „reclamantul s-a exprimat în calitate de om politic, în cadrul rolului său de actor al vieții politice, nu a incitat la violență și nu a promovat niciun discurs bazat pe ură”, iar în cauza Bresilier c. Franța, Curtea a reținut că „libertatea dezbaterii politice este esențială pentru buna funcționare a democrației. Curtea acordă cea mai mare importanță posibilă libertății de exprimare, în contextul dezbaterilor politice și consideră că nu se poate restrânge discursul politic, fără o motivare imperioasă. [...] Ingerințele în libertatea de exprimare a unui membru al opoziției, care își reprezintă electorii și le apără interesele, impun Curții un control de o mare strictețe.”
Este de subliniat și aspectul ca nu este important ca autorul afirmațiilor sa fie un ziarist, aceeași protecție fiind acordata si altor persoane care își exprima opiniile prin intermediul presei, mai ales când acesta este tot un politician (cauza Castells contra Spaniei).
Or, reclamantul din prezenta cauză, fiind un om politic cu experiență trebuie să fie obișnuit cu duelul politic, cu replicile acide și criticile dure, mai ales în contextul în care acestea au fost emise în cursul campaniei electorale pentru alegerea într-o funcție de demnitate publică.
Nu se poate contesta faptul că, în cauză, ingerința este prevăzută de lege (art.1349 Cod civil) și urmărește un scop legitim, respectiv "apărarea reputației (...) altora", răspunzând deci la două dintre condițiile care permit ca ingerința să fie considerată ca justificată din punct de vedere al alin. 2 al art. 10 din Convenție.
În ceea ce privește chestiunea de a ști dacă atingerea este necesară "într-o societate democratică", în conformitate cu jurisprudența constantă a CEDO, trebuie stabilit dacă atingerea în litigiu corespunde unei nevoi sociale imperioase, dacă este proporțională cu scopul legitim urmărit, dacă motivele invocate de reclamant pentru a o justifica sunt întemeiate și suficiente (Hotărârea Bladet Tromso și Stensaas împotriva Norvegiei din 20 mai 1999, Cauza D. c. României, 1999).
Astfel, raportat la calitatea specifică a părților implicate în prezentul litigiu, trebuie reținută calitatea acestora de oameni politici, de candidați la funcția de senator în Parlamentul României, înscriși în partide oponente, iar, raportat la tipul de discurs, este evident că discursul pârâtului este unul de natură politică, înscriindu-se într-o dezbatere de interes general, fiind firească informarea publicului local cu privire la modul în care a îndeplinit activitatea de management în cadrul IUCG și ICMRSG G..
În ceea ce privește alegațiile ce au determinat prezentul litigiu, instanța reține că pârâtul S. A., contracandidat politic al reclamantului, a emis o . judecăți de valoare, personale, la limita imputării unor fapte determinate de natură a sugera neregularități care ar fi fost comise cu ocazia exercitării funcției de director în cadrul IUCG, respectiv ICMRSG G., aspecte cu privire la care pârâtul a indicat în mod expres că a luat la cunoștință din presa națională, respectiv ziarul Cațavencu.
Aceste chestiuni au fost supuse atenției publicului în prealabil, pe rând, în cadrul altei emisiuni, „Punctual” difuzată în data de 13.10.2011 de același post TV, într-un dialog direct purtat între pârâtul S. A. (de această dată moderator al emisiunii) și reclamantul D. E..
În cursul acestei din urmă emisiuni, s-au prezentat reclamantului aceleași aspecte legate de „reținerile salariale sub forma cotizațiilor sindicale” și alte măsuri întreprinse în perioada în care a exercitat funcția de director al IUG G., cu referire strictă la hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele penale care au avut ca obiect cercetarea acestor fapte.
Referitor la alegațiile pârâtului în cadrul emisiunii televizate – ora 1.50:54, instanța reține că acestea reprezintă comentarii pe marginea unui articol din presă privitor la un studiu sociologic de analiză a metodelor de fraudare a alegerilor politice, căruia i s-a dat citire în cadrul emisiunii, nereprezentând o faptă certă imputată reclamantului.
Este adevărat că expresiile folosite de reclamant au fost redate într-un stil virulent, după cum rezultă din utilizarea unor termeni duri precum „un nemernic și un nenorocit și face suveica și se pregătește de alte măgării” dar acestea corespund libertății de opinie a persoanei prin exprimarea unor judecăți de tip subiectiv asupra calităților profesionale sau morale ale unui oponent politic și în legătură cu subiecte de interes public.
Astfel, chiar dacă, într-un limbaj profan, expresiile folosite au o puternică conotație peiorativă, în circumstanțele particulare ale cauzei, caracterizate de o polemică politică între părți, ca reprezentanți ai partidelor opozante, acestea nu reprezintă decât o exagerare, ce nu pot avea natura unei fapte ilicite, prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-ar fi adus atingere drepturilor subiective ale reclamantului și nici a unei „declarații de culpabilitate”, cu semnificație pe planul dreptului penal.
În acest sens, trebuie reamintită cauza Malisiewicz – Gasior c. Poloniei, în care se reține că, chiar dacă acuzațiile conțineau cuvinte dure, ele vizau un om politic cunoscut, în raport de care limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în cazul unei simple persoane private, iar discursul politic nu poate fi restricționat decât din cauze imperioase.
Astfel, Curtea Europeană a reținut că într-o societate democratică, puterile publice se expun, în principiu, controlului permanent din partea cetățenilor, și, sub rezerva bunei - credințe, fiecare poate atrage atenția opiniei publice asupra situațiilor pe care le consideră ilegale (cauza Vides Aizsardzibas Klubs c. Letoniei).
Mai mult, aceste afirmații au fost făcute în cadrul dezbaterii unor subiecte de interes general, nu lipsite de ecou în presa locală, nefiind îndreptate către lezarea inutilă a reputației persoanei vizate.
Pârâtul a depus la dosar articole de presă despre reclamantul din prezenta cauză, în care se prezintă informații privind implicarea acestuia în rețineri ilegale din salariile angajaților IUG G. în perioada în care reclamantul a deținut funcția de director al acestei societăți, în concesionarea terenului de 4800 mp situat pe . G., în anul 1997, la prețul de 457 lei/mp/an, precum și a altor terenuri din patrimoniul municipiului către societăți aparținând membrilor familiei reclamantului în perioada când acesta deținea funcția de Primar al orașului G., astfel încât pârâtul avea informații publice care să-i determine îndoieli cu privire la profilul moral al reclamantului, exprimate într-un mod personal, ceea ce nu poate determina reținerea relei-credințe a acestuia.
În acest sens, hotărârile Curții de la Strasbourg indică principiul, conform căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe, în situația în care analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna - credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate. În consecință, este necesară analiza atitudinii subiective a acestuia, în raport atât cu adevărul afirmațiilor sale, cât și cu scopul demersului său - a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, chiar dacă aceasta implică, uneori, în mod inerent, afectarea reputației persoanei vizate, sau a avut numai intenția de a afecta în mod gratuit reputația acestora (cauza Radio France si alții c. Franței)
În cauză, nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâtului, afirmații sale fiind făcute în contextul unei dezbateri referitoare la probleme de interes general, chiar dacă, pe fondul polemicilor dintre părți, ca reprezentanți ai unor partide politice diferite.
Or, faptul de a favoriza libera dezbatere politică este o caracteristică esențială a unei societăți democratice, astfel că doar considerații foarte puternice pot justifica restrângerea discursului cu caracter politic.
În cauza Lopes Gomes Da S. c. Portugaliei, reclamantul afirmase, cu privire la un candidat la alegerile locale, că nu se putea găsi „un candidat mai grotesc și mai nesăbuit din punct de vedere ideologic, caracterizat de grosolănie reacționară, intoleranță fascistă și anti-semitism”. În contextul analizei acestei cauze, Curtea a apreciat că invectiva politică are adesea tendința să capete accente personale, aceasta fiind una dintre consecințele inerente ale jocului politic și ale liberei dezbateri de idei, garante ale unei societăți democratice.
Cu privire la conținutul Deciziei prin care Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) privind amendarea . SRL, postul de televiziune care a difuzat această emisiune, instanța reține că sancționarea postului a survenit constatării nerespectării de către moderatorul emisiunii a prevederilor Deciziei nr.738/2012 privind principii și reguli de desfășurare a campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, prin intermediul serviciilor media audiovizuale, care prevăd obligația radiodifuzorilor de a asigura tuturor competitorilor electorali condiții echitabile în ceea ce privește libertatea de exprimare, pluralismul opiniilor și echidistanța. S-a reținut în aceeași decizie faptul că „moderatorul emisiunii, care ar fi trebuit să fie un arbitru neutru și imparțial, a găsit necesar să facă introducerea unora dintre materialele înregistrate, dovedind astfel că avea cunoștință de conținutul acestora, un conținut în care candidatul prezent în emisiune aducea acuzații de natură morală sau penală la adresa unor persoane, cu consecința prejudicierii dreptului la imagine al persoanei”.
Instanța reține, în contextul argumentelor expuse anterior referitoare la circumstanțierea limitărilor dreptului la exprimare în situația dezbaterilor de natură politică pe chestiuni de interes public, că decizia invocată de reclamant nu reprezintă în sine un argument în dovedirea în cauză a vinovăției pârâtului, aceasta sancționând postul de televiziune pentru nerespectarea obligațiilor specifice.
Referitor la impactul afirmațiilor făcute de pârât asupra rezultatului alegerilor în campania din decembrie 2012, contrar susținerilor reclamantului coroborat cu depoziția martorilor, instanța reține că acesta a câștigat votul publicului, fiind ales în funcția de senator în Parlamentul României pentru perioada 2012 – 2016, cu 60% din voturile exprimate.
Cu privire la declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța va reține subiectivismul acestora, în condițiile în care ambii martori au calitatea de membri în partidul politic prezidat de reclamantul din prezenta cauză.
Referitor la proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, în cauza Bento contra Portugaliei, în care au fost implicate un primar și un consilier municipal, s-a apreciat de către Curte că plata unei sume de bani, ca sancțiune civilă, a reprezentat o ingerință a libertății de exprimare, fiind reluate principiile anterior expuse, potrivit cărora un om politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale, de aceea trebuind să demonstreze o mai mare toleranță la afirmațiile critice făcute publice, iar în acest domeniu invectiva politică trece adesea și în planul personal.
În consecință, instanța apreciază că exercitarea libertății de exprimare a pârâtului, în calitate de candidat politic, nu a depășit limitele criticii admisibile, în cazul unei dezbateri politice, cu privire la un subiect de interes general și că, în absența unei fapte ilicite, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 C.civ., sancționarea pârâtului, chiar și doar pe tărâmul civil al răspunderii civile delictuale, ar reprezenta o ingerință nejustificată asupra libertății sale de exprimare, instanța urmând a respinge acțiunea principală.
Cu privire la cererea pârâtului de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată, instanța reține că acesta nu a făcut dovada suportării acestor cheltuieli în legătură cu prezentul litigiu, motiv pentru care, în temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.proc.civ., va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D. E. cu domiciliul în G., .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. A. cu domiciliul în G., ., ., județ G..
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. E.L.D./Dact. P.D./4 ex./07.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7820/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
