Acţiune în constatare. Sentința nr. 748/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 748/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 748/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 748/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții B. I. și B. M. în contradictoriu cu pârâta B. S.A, având ca obiect acțiune în constatare – disjungere din dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanți, av. H. M., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că în prezenta cauză disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei G. s-a depus poziția procesuală formulată de către pârâta B..
Instanța punând în discuție cererea intimatului formulată în dosarul nr._, de nulitate a capătului de cerere suplimentar pe motiv de nemotivare și lipsa indicării vreunui temei de drept.
Reprezentantul reclamanților apreciază că prin precizarea de acțiune a motivat cererea sa, a indicat ca temei de drept Legea nr. 293/2002, excepția fiind neîntemeiată.
Instanța constată că motivele pe care se întemeiază această pretenție au fost susținute și consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2015 (f. 41), unde s-a arătat că s-a formulat încă un petit privitor la contractul de ipotecă unde la articolul 6.2 se stipulează că cei doi garanți ipotecari răspund cu toate bunurile lor, acesta fiind un act adițional la contractul de credit și o clauză abuzivă. Instanța mai apreciază că s-a indicat temeiul de drept și motivul pentru care s-a investit instanța cu această solicitare, iar această „precizare” a fost comunicată ca atare intimatei, și că în plus pârâta are obligația fie să se prezinte în instanță, fie să ia cunoștință de conținutul încheierilor de ședință utilizând parola generată de aplicația ECRIS.
Prin urmare, instanța constată că excepția nulității pentru nemotivare, invocată de intimată, nu este întemeiată, reprezentantul reclamanților a prezentat motivele în fața instanței privind constatarea clauzei abuzive din contractul de ipotecă de la art. 6.2.
Instanța pune în discuție totodată că s-a invocat excepția tardivității privind completarea contestației la executare, fără a se respecta disp. art. 712 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost invocată de către intimată.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea și a acestei excepții, arătând că la primul termen de judecată a completat contestația la executare.
Instanța, deliberând, respinge excepția tardivității completării contestației la executare, cu motivarea că petitul formulat de reprezentantul reclamanților nu reprezintă un motiv de contestație la executare ci vizează legalitatea contractului de ipotecă, fiind un petit diferit de cel de contestație la executare, tocmai din acest motiv s-a și disjuns acest capăt separat de acțiune, având o finalitate diferită, și s-a format un nou dosar.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției având în vedere că ceea ce a contestat nu este un act jurisdicțional, poate fi invocat la orice moment.
Instanța, deliberând, reține că excepția nu este întemeiată, întrucât fiind reținut faptul că acest petit nu reprezintă o pretenție în cadrul contestației la executare, ci o acțiune de sine stătătoare, nu este subsumată condițiilor de admisibilitate de la art. 711 și urm. NCPC. În prezenta cauză este învestită doar cu soluționarea acestui petit de constatare a clauzei abuzive din art. 6.2 din contractul de ipotecă.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamanților arată că nu mai are alte cereri prealabile sau excepții de formulat în cauză.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul reclamanților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, alte probe nu mai are de solicitat.
Instanța, raportat la solicitarea de constatare a nulității clauzei abuzive în aceste condiții, apreciază că probațiunea este completă, nu au fost solicitate alte probe nici de pârâtă, astfel că, încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, constată cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente în dezbateri.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea cererii, clauza ,,strecurată” este abuzivă și nelegală și produce un dezechilibru între părți, aducând un prejudiciu clienților, astfel că raportat la Legea nr. 193/2000 și normele de drept incidente, solicită constatarea nulității ei.
Reprezentantul reclamanților mai susține că această clauză este în primul rând nelegală - raportat la un contract de ipotecă -, în mod clar banca, bazându-se pe lipsa de cunoștințe de specialitate a părților, a strecurat un articol vătămător pentru patrimoniul reclamanților. Față de toate acestea, solicită admiterea acțiunii fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin prezenta acțiune civilă disjunsă din dos. nr._ al Judecătoriei G. având ca obiect contestație la executare, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unui petit de acțiune calificat din oficiu ca fiind o acțiune în constatare – clauze abuzive –, fiind format dosarul nr._ al acestei instanțe, prin care reclamanții B. I. și B. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. SA, ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a art. 6.2 din contractul de ipotecă aferent contractului de credit, respectiv cele două titluri executorii ce făceau obiectul dosarului de contestație la executare, arătând în susținerea acestui petit că respectivul articol reprezintă o clauză abuzivă în sensul Legii nr. 193/2000.
În motivare, reclamanții au învederat, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 05.02.2015 din dos. nr._ (f. 41), că articolul indicat stipulează că cei doi garanți ipotecari răspund cu toate bunurile lor în ipoteza neexecutării obligației principale.
În drept, au invocat Legea nr. 193/2000.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 12-34).
Prin întâmpinarea formulată în același dos._ (f. 8-11), pârâta B. SA a invocat excepția tardivității și a nulității capătului de cerere prin care se solicită anularea clauzei contractuale, precum și inadmisibilitatea cererii de anulare a unor clauze contractuale în cadrul unei contestații la executare – excepții soluționate prin prezenta hotărâre, pentru motivele consemnate în practica.
În drept a invocat art. 205 și urm. NCPC.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că între debitorul B. M. – în prezent decedat (f. 12) și creditoarea B. SA s-a încheiat contractul de credit nr. HL_/2008 (f. 13-28), iar prin contractul de ipotecă încheiat la aceeași dată și autentificat sub nr. 1847/2008 de BNP G. F. & Georza M. M. & Georza M. (f. 29-32), reclamanții B. I. și B. M., în calitate de garanți ipotecari, au convenit să garanteze creditul astfel acordat prin instituirea în favoarea instituției bancare a unei ipoteci imobiliare în care, potrivit art. 1.1 capitolul definiții – noțiunea de „garanție” este reprezentată de „imobilul individualizat la art. 2” (f. 29), iar la acest articol este individualizat bunul, respectiv apartamentul proprietatea reclamanților situat în G., . . jud. Cluj, în suprafață de 26,70 mp înscris în CF col. nr. 2162 G.., nr. topo 693/2/I/2/IX, înscris în CF 2162 G., compus din 2 camere, antreu, baie, nișa de gătit.
De asemenea, la art. 6.2 din contractul de ipotecă, din perspectiva executării silite a garanților în caz de neexecutare a creditului, s-a stipulat că, „în caz de condițiile în care din executarea garanției care face obiectul prezentului contract nu se acoperă integral capitalul împrumutat, dobânzile aferente și toate celelalte cheltuieli adiționale aferente contractului de credit, banca este în drept a se despăgubi prin executarea oricăror bunuri aparținând garantului ipotecar, până la acoperirea integrală a datoriei față de bancă, cu prioritate înaintea oricăror alți creditori, iar garantul ipotecar nu va fi descărcat de obligațiile asumate prin acest contract de ipotecă până la îndeplinirea integrală a obligațiilor care decurg din contractul de credit și din prezentul contract, iar acesta va rămâne pe deplin în vigoare până când obligațiile menționate vor fi îndeplinite”.
În drept, instanța reține faptul că în cauza de față reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, fiind cert că raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (pârâta) și consumator (reclamanții), astfel cum aceste două noțiuni sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000. Tot astfel, se mai reține că, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000,“(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
În concret însă, în aplicarea principiilor fundamentale ale procesului civil, în temeiul art. 22 alin. 1 și 4 NCPC, reținând că „judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile”, context în care acesta „dă sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire”, instanța reține că prezentul litigiu cade sub incidența dispozițiilor de drept comun, respectiv dispozițiile cuprinse în Codul civil de la 1865, aplicabil sub aspect temporal litigiului dintre părți, în considerarea art. 168 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Noului Cod civil, care statuează că „ipotecile imobiliare constituite înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce privește condițiile de valabilitate, dispozițiilor legale existente la data constituirii lor”.
Pentru reținerea acestor temeiuri de drept și calificarea din punct de vedere a legii aplicabile raportului dedus judecății, instanța are în vedere faptul că, în constatarea pretinsului caracter abuziv al vreunui clauze încheiate cu un profesionist, premisa avută în vedere de legiuitor în contextul Legii nr. 193/2000 este aceea că această clauză, sub aspect strict formal, este una legală prin aceea că nu contravine unor dispoziții exprese de legalitate, și că „viciile” acestei clauze, pentru a o califica drept abuzivă, sunt acelea că nu a fost negociată direct cu consumatorul, că dă naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dezechilibru care este suportat de către consumator, contrar cerințelor bunei-credințe, prin urmare nu neapărat și contrar legii. Ori în măsura în care s-ar reține că o clauză contravine cerințelor de legalitate stabilite pentru asumarea sa valabilă de către părți, se impune constatarea nulității sale absolute pentru acest temei, ca fiind contrară legii.
În cauza dedusă judecății, reținând incidența Codului civil de la 1865, față de natura actului juridic asumat de către reclamanții B. I. și B. M. cu pârâta profesionist B. SA, act autentificat de notar, se reține că voința părților a fost aceea de a încheia un contract de ipotecă, supus așadar prevederilor art. 1746 și urm. din Codul Civil. Din această perspectivă, se constată că în vechea reglementare de drept substanțial civil, ipoteca era considerată o garanție specializată sub un dublu aspect, respectiv ea putea fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate și, totodată, pentru garantarea unei datorii a cărei valori este, de asemenea, determinată. În acest sens, art. 1774 din Codul civil de la 1865 statuează că „ipoteca convențională nu este valabilă dacă, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului, asupra căruia se consimte ipoteca creanței”.
Pe cale de consecință, analizând cuprinsul contractului de ipotecă încheiat la aceeași dată și autentificat sub nr. 1847/2008 de BNP G. F. & Georza M. M. & Georza M. (f. 29-32), instanța reține că a fost individualizat ca obiect al garanției doar imobilul apartament proprietatea reclamanților, situat în G., . ., iar dispoziția cuprinsă la art. 6.2 din acest contract este una nelegală, stipulația prin care banca își rezervă dreptul de „a se despăgubi prin executarea oricăror bunuri aparținând garantului ipotecar” contravenind în mod cert prevederilor art. 1774 C.civ. și regimului juridic special al garanțiilor mobiliare/imobiliare, reținându-se nu doar că nu sunt identificate aceste bunuri ale garanților ipotecari, dar nici principiul naturii imobiliare a ipotecii, înscris la art. 1751 C.civ., nu este asigurat, față de formularea clauzei contractuale.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, constatând că prevederea contractuală nu este valabilă, dar că în concret, fără această dispoziție ce contravine legii, contractul de ipotecă semnat de părți își menține valabilitatea sub aspectul garanției descrisă la art. 2 din contract, în temeiul art. 1774 C.civ., instanța va admite prezenta acțiune și va constata nulitatea absolută și expresă a clauzei contractuale înscrise la art. 6.2 din contractul de credit prin care banca s-a considerat a fi îndreptățită „a se despăgubi prin executarea oricăror bunuri aparținând garantului ipotecar” dar și prin care s-a stabilit că „garantul ipotecar nu va fi descărcat de obligațiile asumate prin acest contract de ipotecă până la îndeplinirea integrală a obligațiilor care decurg din contractul de credit și din prezentul contract, iar acesta va rămâne pe deplin în vigoare până când obligațiile menționate vor fi îndeplinite”, față de natura interdependentă a tuturor clauzelor cuprinse în acest articol, prin care s-a nesocotit o normă juridică imperativă de ordine publică.
Având în vedere dispozițiile art. 453 NCPC, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității, tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate de intimată.
Admite acțiunea civilă formulată reclamanții B. I. având CNP_ și B. M. având CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la C.. Av. H. M. în G., . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata B. SA cu sediul în București, .. 6A, Sector 2.
Constată nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 6.2 din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1847/2008 de BNP G. F. & Georza M. M. & Georza M., încheiat de intimată cu garanții ipotecari B. I. și B. M. pentru garantarea contractului de credit nr. HL_/2008 încheiat cu B. M., clauză potrivit căreia: „în caz de condițiile în care din executarea garanției care face obiectul prezentului contract nu se acoperă integral capitalul împrumutat, dobânzile aferente și toate celelalte cheltuieli adiționale aferente contractului de credit, banca este în drept a se despăgubi prin executarea oricăror bunuri aparținând garantului ipotecar, până la acoperirea integrală a datoriei față de bancă, cu prioritate înaintea oricăror alți creditori, iar garantul ipotecar nu va fi descărcat de obligațiile asumate prin acest contract de ipotecă până la îndeplinirea integrală a obligațiilor care decurg din contractul de credit și din prezentul contract, iar acesta va rămâne pe deplin în vigoare până când obligațiile menționate vor fi îndeplinite”.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
5 exp./03.07.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Validare poprire. Sentința nr. 654/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
