Plângere contravenţională. Sentința nr. 838/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 838/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 838/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 838/2015
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. P. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. M., în contradictoriu cu intimatul I. C., intervenient forțat P. S., asigurător ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acvirat dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria G. cu nr. 1492/P/2013, s-a depus răspuns de către I. C. (f. 63-65) iar de către reprezentantul petentului o cerere de amânare (f. 66-67) după care:
Instanța constată că s-a acvirat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria G., iar în ceea ce privește cererea de amânare formulată de reprezentantul petentului, pe care o pune în discuție, o respinge întrucât dispozițiile legale instituie obligația apărătorului ales al părții de a-și asigura substituirea în cazul în care nu se poate prezenta în fața instanței.
Instanța, raportat la actele depuse, apreciază că nu se impune suplimentarea probațiunii, cauza fiind lămurită, astfel că, nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii asupra excepției prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale, pe care instanța o pune în discuție ca excepție ce vizează fondul plângerii contravenționale, rămâne în pronunțare asupra acesteia și a fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014, astfel cum a fost precizată (f. 9-11), petentul P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., intervenient forțat P. S. și asigurător de răspundere civilă al părții ., admiterea excepției prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale conform art. 13 din OG nr. 2/2001, iar pe fond a invocat lipsa dovezii calității de polițist rutier a agentului constatator, greșita indicare a locului săvârșirii faptei precum și aplicarea unei sancțiuni nelegale aferentă celor 6 puncte amendă stabilite, a câte 90 lei/punctul amendă, deși la momentul comiterii pretinsei contravenții sancțiunea era mai mică. În subsidiar a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului. A invocat nulitatea procesului și pe motiv că în mare parte este ilizibil (f. 15).
În drept a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 4, f. 16-17).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 3).
La data de 09.12.2014, intimatul I. C. a formulat întâmpinare (f. 21, f. 26) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat, arătând în motivare, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. A arătat în continuare că actul de sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară care revine petiționarului.
Intimatul a mai învederat că fapta petentului a făcut obiectul dosarului penal nr. 1492/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria G., dosar în care s-a dispus soluția clasării la data de 29.09.2014, față de lipsa plângerii penale prealabile a persoanei vătămate, și că la aceeași dată a fost întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, invocând art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 22-24, f. 27-30, f. 53-54, f. 63).
Intervenientul forțat și asigurătorul de răsupndere civilă nu și-au exprimat poziția procesuală.
În cauză, fiind considerate legale, utile, pertinente și concludente soluționării cererii, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, fiind acvirat și dos. nr. 1492/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în loc. Sic, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/29.09.2014 încheiat de I. C. – Poliția mun. G. (f. 29, f. 53), petentul P. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei aferentă celor 6 puncte amendă aplicate, reținându-se faptul că, la data de 11.12.2013, pe . loc Sic, în timp ce conducea autovehiculul Renault cu nr. de înmatriculare_ pe direcția G. spre Coasta, a pătruns pe sensul opus de circulație unde a accidentat-o pe numita P. S., care în calitate de pieton se deplasa pe margine stânga a carosabilului, pe direcția sa de mers.
Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 41 din OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d) din același act normativ.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând cu prioritate excepția prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de către petent în baza art. 13 din OG nr. 2/2001, instanța reține caracterul său neîntemeiat, urmând a o respinge raportat la faptul că textul de lege suscitat statuează, la alin. 1 și 3, următoarele:“(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit ca ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecata, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
Conform actelor din dos. nr. 1492/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., acvirat prezentei cauze pentru acest termen de judecată, instanța reține că procesul-verbal de sesizare din oficiu a fost încheiat în data de 11.12.2013 (f. 2 dos. P.), respectiv însăși data comiterii pretinsei fapte, prin urmare este cert că sesizarea organelor de cercetare s-a realizat înăuntrul termenului de 6 luni cerut de legiuitor. Tot astfel, din același dosar de cercetare penală (f. 45) rezultă că la data de 29.09.2014 procurorul a emis ordonanța de clasare a cauzei având ca obiect vătămare corporală din culpă, urmare a lipsei plângerii penale prealabile, și la aceeași dată s-a întocmit și procesul-verbal de contravenție atacat, fiind îndeplinită și teza finală a art. 13 din OG nr. 2/2001.
Pe cale de consecință, fiind dovedit că pretinsa faptă comisă de către contestator la data de 11.12.2013 a fost urmărită ca infracțiune și, în lipsa îndeplinirii condițiilor legale pentru a fi sancționată ca atare, s-a stabilit ulterior că aceasta constituie contravenție, conform textului de lege indicat, prescripția aplicării sancțiunii nu a curs pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare penală, prin urmare excepția invocată de parte este nefondată, urmând a fi respinsă de instanță.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului-verbal . nr._/29.09.2014, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Astfel, potrivit înscrisului de la f. 30, agentul constatator G. Adelian are calitatea de polițist rutier în sensul prev. art. 177 din HG nr. 1391/2006, desemnat prin dispoziția IGPR nr. 50/2008, fiind competent să constate și să sancționeze fapte de natura celei reținute în sarcina petentului.
Sub aspectul nedescrierii corespunzătoare a prezumtivei fapte contravenționale, instanța reține că în concret agentul contestator a indicat suficiente elemente ale stării de fapt pe baza cărora prezumtiva contravenție să poată fi individualizată sub toate aspectele, aceasta fiind încadrată spațio-temporar, motiv pentru care susținerile contestatorului sub acest aspect vor fi respinse ca neîntemeiate. În acealași sens, apărările privind faptul că nu s-a indicat kilometrul sau nr. administrativ al imobilului unde s-a comis aceasta nu reprezintă temeiuri pentru anularea actului sancționator, nefiind elemente solicitate expres de legiuitor, și în plus acestea sunt în mod exhaustiv indicate în dos. nr. 1492/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., în baza actelor de cercetare penală efectuate, inclusiv fotografiile realizate la fața locului ce surprind autovehiculul în poziția exactă unde s-a produs incidentul (f. 11-24), dar și procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 4-9), semnat de conducătorul auto P. M., la fila 5 fiind indicată expres, în baza măsurătorilor, poziția autovehiculului implicat în accident.
Nu în ultimul rând, pretinsul caracter ilizibil al actului constatator s-a datorat în mare parte depunerii de către petent a unei copii xerox de o calitate slabă, fiind depus de către I. atât o copie lizibilă, cât și transcrierea procesului-verbal, această apărare fiind de asemenea nefondată.
Analizând în continuare temeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._/29.09.2014, instanța reține, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată inclusiv în cauzele A. c. României și N. c. României, faptul că, în ipoteza în care agentul statului nu a constatat personal pretinsele fapte contravenționale, prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție este înlăturată întrucât motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această prezumție legală constă în încrederea inerentă a societății în consemnarea exactă, corectă și fidelă, de către agentul statului, a faptelor pe care le constată, fără adăugiri sau denaturări ale realității. Față de aceste considerente, instanța reține că în concret intimatului îi revenea obligația legală de a dovedi starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, iar față de conținutul actelor de cercetare penală efectuate în cauză, se reține că intimatul a produs astfel de probe, fără ca de altfel petentul să invoce și la rândul său să dovedească apoi o altă stare de fapt.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere faptul că starea de fapt reținută de agentul constatator este susținută de procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 4-9), semnat de conducătorul auto P. M., în baza măsurătorilor care evidențiază poziția autovehiculului implicat în accident precum și coroborat cu planșele foto realizate la fața locului, în special filele 13-15, care surprind poziția pe carosabil a vehiculului cu nr. de înmatriculare_, fotografiat atât din față cât și din spate, și care relevă fără dubiu încadrarea sa pe banda stânga de circulație, raportat și la declarația olografă dată de petent în fața organelor de cercetare penală (f. 38 verso dosar parchet), unde acesta recunoaște expres faptul că în fapt conducea microbuzul „pe banda opusă a circulației”, fără a putea indica un motiv, arătând că din această cauză a și acroșat cu partea stângă a microbuzului pe victima P. S. care circula pe margine stânga a carosabilului.
Astfel că, în aceste condiții, instanța reține, coroborat cu răspunsul comunicat de către .) că pe . circulația se desfășoară pe ambele sensuri, iar restul aspectelor învederate de către petent prin încheierea de ședință din data de 19.03.2015 – respectiv dacă există marcaj longitudinal de separare a sensurilor de circulație sau un trotuar pe care persoana vătămată ar fi trebuit să circule – ar fi fost relevante eventual în aprecierea culpei persoanelor implicate în accident, ori față de temeiul pentru care a fost în concret sancționat contestatorul, instanța reține că în cauza dedusă judecății acestea nu au relevanță juridică.
În acest sens, instanța reține că textul de lege reținut a fi încălcat - art. 41 din OUG nr. 195/2002, prevede la alin. 1 că „vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație”, iar art. 101 alin. 3 lit. d) din același act normative statuează următoarele: „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire”.
Prin urmare, față de textul de lege reținut a fi încălcat de către contestator, instanța reține că probatoriul administrat confirmă starea de fapt reținută de agentul statului, astfel că și sub acest aspect plângerea petentului este nefondată.
În schimb, instanța reține că apărările formulate de către contestator sub aspectul cuantumului amenzii aplicate sunt întemeiate, reținând că deși în mod legal i s-au aplicat acestuia numărul minim de 6 puncte amendă prevăzut de art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, totuși valoarea punctului amendă s-a raportat la cuantumul acestuia de la data aplicării sancțiunii, respectiv data de 29.09.2014, deși fapta imputată a fost săvârșită la data de 21.12.2013, când valoarea unui punct-amendă era mai mică.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 98 alin. 1 și 2, „(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului”, sens în care la data comiterii faptei “salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar”, conform HG nr. 23/2013, iar la data aplicării sancțiunii acest reper era de 900 lei lunar în baza HG nr. 871/2013, iar agentul statului s-a raportat la această din urmă valoare, stabilind o amendă de 540 lei.
Din această perspectivă, reținând că principiul cu valoare constituțională este acela al aplicării legii contravenționale mai favorabile, și constatând că există o succesiune de legi în timp, între momentul săvârșirii faptei și momentul aplicării efective a sancțiunii, instanța constată că legea în vigoare la data comiterii faptei, respectiv HG nr. 23/2013 îi este mai favorabilă contravenientului decât legea în vigoare la data aplicării sancțiunii, și fiind legal indicat numărul de 6 puncte-amendă, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei cu amenda în cuantum de 480 lei, aferentă unui punct-amendă în valoare de 80 lei.
Raportat la cererea subsidiară a petentului și reținând totodată că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului, constată că sancțiunea amenzii astfel individualizată la suma de 480 lei este legală și justificată, agentul constatator stabilind numărul minim de puncte-amendă, respectiv 6, pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției, iar sancțiunea amenzii astfel aplicată este necesară pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.
Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, dar și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului, față de istoricul contravențional al petentului (f. 54), dar și raportat la calitatea acestuia de șofer – transport persoane, precum și fapta concretă recunoscută de contestator, de a circula pe timp de noapte pe contrasens, fără a putea indica vreun motiv pentru această conduită, ori toate aceste aspecte prezintă în sine o gravitate nu doar in abstacto, ci și in concreto, prin conduita contraveninetului fiind vătămată o persoană în vârstă de 86 de ani și stabilit diagnosticul de „T.C.C.A., plaga contuză temporară dreapta, fractură oase articulație dreapta, traumatism abdominal”, conform actelor din dosarul de cercetare penală.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța admite în parte plângerea contravențională formulată de către contestatorul P. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.09.2014 încheiat de I. C. – Poliția mun. G., conform dispozitivului instanței.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., față de limitele admiterii prezentei plângeri, va respinge ca neîntemeiată solicitarea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de către petent.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. M. având CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. C.-N., Calea Dorobanților nr. 97 ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., intervenient forțat P. S. cu domiciliul în Sic, . jud. C. și asigurător de răspundere civilă al contestatorului . cu sediul în Sibiu, .. 5 jud. Sibiu, și în consecință:
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei aplicată petentului P. M. prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.09.2014 încheiat de I. C. – Poliția mun. G., cu amenda în cuantum de 480 lei.
Menține celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red./Dact.GIL
6 exp./25.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 834/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
