Plângere contravenţională. Sentința nr. 477/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 477/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 477/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul L. C. și pe intimat I. C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă martorul B. T. C., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea martorului B. T. C., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Bistrita la 14.08.2012 și la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la fila 44 din dosar.
La interpelarea instanței, martorul învederează că înscrisul aflat la fila 5 din dosar doar l-a semnat dar nu a stat la completarea lui.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014 petentul L. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.09.2014 încheiat de I. C. – Post Poliție Iclod, arătând în motivare că în mod neadevărat s-a reținut în sarcina sa săvârșirea de fapte obscene cu degetul scos pe geam către un motociclist, în realitate motociclistul fiind cel care dădea blițuri, context în care contestatorul a semnalizat dreapta și doar i-a făcut semn cu mâna pe geam, în sensul de a-și continua deplasarea. A mai învederat că la momentul constatării acestor fapte agentul statului era singur, nefiind nici un martor prezent.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f.4).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 5-7, f. 12).
La data de 10.12.2014 s-a depus la dosarul cauzei de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. întâmpinare (f. 20-21), prin care acesta a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a arătat că fapta petentului a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, care revine petiționarului.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba testimonială cu martorii L. N. (f. 30) și B. T. C. (f. 44), precum și proba cu înregistrările video (f. 38).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Iclod și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 7).
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.09.2014 încheiat de I. C. – Post Poliție Iclod, petentul L. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1800 lei, corespunzătoare celor 20 puncte-amendă aplicate, reținându-se faptul că la aceeași dată a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C în direcția C.-N. – G. și a săvârșit gesturi obscene, scoțând mâna pe geam și arătând degetul mijlociu către conducătorul vehiculului care a trecut pe lângă el.
Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 148pct. 19 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 22 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._/07.09.2014, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Alegațiile petentului pe aspectele de legalitate și temeinicie ale actului sancționator din perspectiva greșitei descrieri a prezumtivei contravenții nu sunt corespunzătoare adevărului și nu sunt susținute de probatoriul administrat, respectiv de cuprinsul procesului-verbal de contravenție care se coroborează cu declarația martorului B. T. C. (f. 44), context în care depoziția martorului L. N. (f. 30), sub aspectul naturii faptei comise de contestator, va fi înlăturată ca nefiind adevărată întrucât nu se coroborează cu restul probatoriului, fiind o probă propusă pro causa de către petent, martorul fiind însuși tatăl părții. Prin urmare, în lipsa posibilității de surprindere pe camerele video din localitate a pretinsei fapte (f. 38), în ceea ce privește fapta contestatorului L. C., instanța acordă o putere doveditoare superioară aspectelor consemnate de agentul constatator într-un act oficial care se bucură potrivit legii de prezumția de temeinicie, conformă cu legislația națională și cu standardele europene în materia dreptului la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudența de dată recentă, constantă, a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, susținerile petentului în sensul efectuării doar a unui semn cu mâna pe geam, în sensul ca motociclistul să-și continue deplasarea, fără a-i arăta gesturi obscene, urmează a fi înlăturate, întrucât nu doar că nu sunt probate în niciun fel, ci reprezintă în fond o recunoaștere indirectă a efectuării de către contestator a unui „gest cu mâna”, care potrivit probațiunii în cauză este unul subsumat noțiunii de „gesturi obscene”, în accepțiunea legii.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 148pct. 19 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, „se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai:19. să săvârșească acte sau gesturi obscene, să profereze injurii, să adreseze expresii jignitoare ori vulgare celorlalți participanți la trafic”, iar potrivit art. 102 alin. 1 pct. 22 din OUG nr. 195/2002, „(1) constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:22. săvârșirea de către conducătorii de vehicule sau pasagerii acestora de gesturi obscene, proferarea de injurii, adresarea de expresii jignitoare sau vulgare participanților la trafic”. De asemenea, potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, clasa a IV-a de sancțiuni cuprinde de la 9 la 20 puncte-amendă, contestatorului fiindu-o aplicat în concret numărul maxim de puncte amendă.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, din declarația martorului asistent B. T. C. (f. 44), care este însăși persoana victimă a gesturilor obscene arătate de contestator, rezultând că într-adevăr aspectele consemnate de agentul statului în procesul-verbal atacat - aspecte pe care agentul de poliție le-a constatat personal, aflându-se foarte aproape de locul comiterii faptei, după cum învederează și martorul L. N. (f. 30) – sunt întru-totul corespunzătoare adevărului.
În ceea ce privește sancțiunea stabilită prin același proces-verbal atacat, instanța reține că în baza art. 34 coroborat cu art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, îi revine obligația de a hotărî inclusiv asupra sancțiunii care, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale.
Analizând în acest cadru legal sancțiunea concret aplicată, instanța apreciază că opțiunea agentului constatator de a aplica petentului sancțiunea amenzii în cuantumul maxim de 1800 lei, aferentă celor 20 de puncte amendă aplicate, nu este justificată de circumstanțele cauzei, în istoricul contravențional al contestatorului neregăsindu-se fapte de această natură, prin urmare partea fiind la prima abatere de acest gen de la normele de bună-cuviință în trafic. Pe de altă parte, nici fapta în sine nu pare a fi avut un ecou deosebit față de persoana lezată – martorul B. T. C. -, și cu siguranță nu s-a invocat și dovedit că ar fi avut un astfel de efect de scandalizare a opiniei publice față de alți participanți la trafic, prin urmare nici acest aspect nu ar justifica opțiunea agentului statului de a aplica petentului maximul amenzii legal posibile. În schimb, susținerile martorului L. N. (f. 30) privind o posibilă atitudine de dușmănie între familia contestatorului și cea a agentului statului, aceștia având și un grad de rudenie mai îndepărtat, poate reprezenta motivul pentru care organul de poliție a optat pentru aplicarea cuantumului maxim al amenzii, ori astfel de motive nu pot constitui o justificare pentru sancțiunea concret aplicată. Față de aspectele mai sus reținute, cu privire la faptă și persoana contravenientului L. C., pericolul social care se relevă, deși ridicat, prin aceea că fapta de a arăta gesturi obscene în public denotă o lipsă de bună-creștere și de respect cuvenit a fi manifestat în cadrul interacțiunii umane, totuși nu justifică aplicarea cuantumului maxim al amenzii, motiv pentru care instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de către petentul în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1800 lei aplicată acestuia prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.09.2014 încheiat de I. C. – Post Poliție Iclod, cu sancțiunea amenzii în cuantumul minim legal, de 810 lei, corespunzătoare unui număr de 9 puncte amendă aplicate contravenientului, în locul celor 2o aplicate de către agentul constatator, în limitele clasei a IV-a de sancțiuni conform art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere dispozițiile articolului 453 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. C., CNP_, cu domiciliul în . nr. 49 jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în localitatea C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.09.2014 încheiat de I. C. – Post Poliție Iclod, și în consecință:
Înlocuiește cele 20 puncte amendă aplicate de agentul constatator cu un număr de 9 puncte amendă, stabilite de instanță.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 1800 lei aplicată prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei.
Menține celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. I. L. C. L. P.
Red /Dact. 26.05.2015/
GIL/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 461/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 120/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
