Grăniţuire. Sentința nr. 492/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2030/237/2012
Dosar nr._ grănițuire.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 492/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - E. S.
GREFIER - R. P.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M., cu domiciliul în .. Suceava și pe pârâții CIOBÎCA MELEXIMA, C. M., cu domiciiul în ., C. A., cu domiciliul în Orașul Vatra Dornei, .. 4, ., ., C. V. V., cu domiciliul în orașul Vatra Dornei, .. 3, jud. Suceava, C. F., cu domiciliul în . și C. M., cu domiciliul în ., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta, prin reprezentant convențional, av. M. L., lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus la dosarul cauzei o întâmpinare din partea pârâților, însoțită de copii acte de identitate.
Reclamanta, prin avocat, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se aibă în vedere probele administrate și acordul părților exprimat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din data de 16.10.2012, reclamanta C. M., a chemat-o în judecată pe pârâta C. Melexima, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar care desparte imobilele părților și să fie obligată pârâta să respecte dreptul de proprietate și posesia asupra fâșiei de teren, pe care a ocupat-o fără nici un drept.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în zona „Larga”, imobil care se învecinează cu cel al pârâtei, că ,între imobile, a existat uliță lăsată de socrul comun (actual decedat), care să fie folosită atât de fostul soț al reclamantei, C. G., cât și de cumnatul acesteia, C. G., soțul pârâtei, ambii decedați, iar după moartea acestora, cumnata C. Melaxima, nu i-a permis reclamantei să folosească și ea ulița respectivă pentru întreținerea împrejmuirii curții, fântânii și magaziei pe care o are.
Potrivit reclamantei, între imobile nu a existat vreo limită de hotar, prin semne externe vizibile, ci doar ulița de care a făcut vorbire.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ei, motivat de faptul că proprietarii terenului din litigiu sunt copii ei, C. A. și C. V., conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1723/07.11.2003.
Prin întâmpinare, reclamanta a mai solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În dovedire, a arătat că proprietatea sa, pe care a vândut-o copiilor, este împrejmuită pe toate laturile cu gard, de peste 30 de ani, iar limita de hotar nu s-a modificat niciodată, că proprietatea reclamantei și fosta sa proprietate este delimitată de o linie de hotar constând din gard, ce a fost construit de defunctul soț al reclamantei, iar linia de hotar nu s-a modificat în timp.
Între proprietatea reclamantei și proprietatea sa, pârâta a susținut că nu a existat niciodată un drum de acces, lucru care se poate observa și din schița ce a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate de către ea, iar prezenta acțiune are ca scop doar șicanarea sa, fiind foarte în vârstă și neavând posibilitatea de a se deplasa și de a se apăra.
Pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei, în copie, contract de vânzare – cumpărare, cu clauză de uzufruct viager și întreținere, Sentința civilă nr. 153 din 30 ianuarie 2001 și plan de situație.
La data de 21 februarie 2013, reclamanta a depus precizări la acțiunea principală, arătând că înțelege să renunțe la solicitările sale anterioare, că solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei să-i permită accesul cu piciorul pe parte din ., proprietatea pârâților, identificate prin planul de situație depus la f. 7 dosar, în partea care se învecinează pe una din laturi cu teren proprietatea reclamantei, având în vedere că gardul și anexele proprietatea sa sunt situate pe hotarul dintre ei și pârâți, fapt care nu îi permite să îngrijească aceste imobile pe latura din spate.
A menționat că solicită stabilirea servituții pentru o suprafață de 1 m lățime, din terenul pârâților în partea care se învecinează cu reclamanta, pe toată lungimea gardului și anexelor sale (fântână, grajd).
În motivarea precizărilor, a arătat că pârâta C. Melexima și defunctul său soț G. au devenit proprietari în baza Sentinței civile nr. 153 din 30 ianuarie 2011 (dosar nr. 2509/2000), invocându-se o uzucapiune pentru C. C. și I. (părinții lui G.), precum și un partaj voluntar între moștenitorii lor, chemând în judecată doar doi frați, fără a-l chema pe C. G., soțul reclamantei, în prezent decedat, deși sunt vecini cu terenul pentru care au solicitat intabularea.
A menționat că, din căsătoria lui C. C. cu I., au rezultat mai mulți copii, respectiv I., G., G., D., Galafira și P., dar ,în instanță au fost citați doar I. și Galafira, astfel că nu a avut cunoștință că pârâții se intabulează cu întreaga suprafață de teren, inclusiv cu drumușorul ce desparte proprietățile lor și care îi permitea să se îngrijească de întreținerea gardului și anexelor gospodărești, că mai mult de 20 de ani au folosit împreună cu pârâții această uliță, dar de la un timp, pârâta îi interzice să mai aibă acces la partea din spate a imobilelor sale.
În ceea ce privește excepția invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acesteia și a se constata că aceasta are calitate procesuală pasivă, datorită contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1723 din 7 noiembrie 2003, în urma căruia este cea care are posesia faptică asupra imobilelor, rezervându-și uzufructul viager.
Față de contractul mai sus menționat, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților C. A. și C. V. V., a lui C. F. (soția lui C. V. – decedat în luna ianuarie 2013).
A atașat planșe foto.
La rândul lor pârâții C. Melexima, C. A., C. V. și C. F. au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât proprietatea ei nu este loc înfundată, că nu se poate realiza faptic, dată fiind distanța reală din teren.
Au menționat că nu i-au refuzat reclamantei accesul pentru întreținerea gardului și a anexelor situate pe hotarul comun, că i s-a adus la cunoștință verbal că poate să facă oricând aceste lucrări cu anunțarea lor în prealabil, cu acces prin poarta principală a curții sau prin spațiul delimitat de aceasta în zona gardului (gard improvizat), cu acces din grădina acesteia (zona depozitului de gunoaie de grajd), blocat în prezent de aceasta cu o plasă de sârmă.
Au susținut că, din motive de securitate ale pârâtei C. Melexima, au blocat accesul reclamantei printr-o ușă improvizată practicată de aceasta în peretele anexei dintre fântână și grajd, în spațiul dintre cele două proprietăți, care le aparțin, datorită gravității fizice și verbale a reclamantei, precizând că nu a existat niciodată un drum de acces între cele două proprietăți.
Pentru termenul din 12 aprilie 2013, reclamanta a depus noi precizări la acțiune, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea părților la permiterea accesului cu piciorul, pe tot timpul anului, pe o suprafață de 0,80 m lățime și 590 m lungime, identică cu parte din p.f. nr. 28 -590 m din CF nr. 331/U a comunei cadastrale Capu Cîmpului, în vederea efectuării de lucrări de întreținere la imobilele proprietate: gard, fântână, grajd, amplasate p . nr. 1 – CC – 540 mp și 2A – 2110 mp, corp de proprietate nr. 46 Capu Cîmpului.
În cauză, la propunerea reclamantei, s-a dispus introducerea în cauză și citarea, în calitate de pârâte, a numitelor C. M. și C. M., moștenitoare ale defunctului C. V., în calitate de fiice.
Prin memoriile depuse, pârâții au arătat că sunt de acord cu precizările ultime formulate de reclamantă, cu privire la dreptul de trecere solicitat.
Sub denumirea de drept de trecere, art. 617-620 NCC, reglementează cea mai importantă limitare legală a exercițiului dreptului de proprietate privată, cu numeroase aplicări practice.
Conform art. 617 alin.1 din NCC, „proprietarul unui fond, adică al unui teren, care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său”, pentru exploatarea propriului său fond (teren).
Noul Cod Civil, înlocuiește astfel, în mod judicios, servitutea legală de trecere cu dreptul de trecere ce poate fi exercitat de proprietarul locului fără acces la calea publică de a obține un asemenea acces prin utilizarea unei căi de trecere ce se situează, preexistând ori fiind constituită în acest scop, pe terenul proprietarului vecin, care dispune de acest acces.
Noțiunea de cale publică la care se dobândește acces în condițiile art. 617 – 620 NCC nu este definită de nici unul dintre ele, astfel că ea urmează a fi raportată la ceea ce ordonanța Guvernului în materie stabilește ca fiind „drum deschis circulației publice”, adică orice drum public, precum și orice drum de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor și pietonilor.
În concepția Noului Cod civil, din moment ce proprietarul fondului „înfundat” are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său spre calea publică, punerea în valoare a acestui drept prin stabilirea atât a întinderii sale, cât și a modului de exercitare are a fi determinată sau prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească, adică prin justiție; de asemenea, el poate fi dobândit printr-o folosință continuă exercitată timp de 10 ani, adică prin uzucapiune.
În speță, părțile au convenit asupra locului și modului în care va fi exercitat dreptul de trecere, că acesta va fi necesar pentru efectuarea unor lucrări, drept pentru care în temeiul prevederilor legale mai sus arătate, precum și cele ale art. 622 NCC, instanța urmează a admite acțiunea, așa cum a fost precizată.
Astfel, instanța urmează să-i oblige pe pârâți să permită reclamantei trecerea cu piciorul, pe tot timpul anului, pe o suprafață de 0,80 m lățime și 590 m lungime, identică cu parte din . – 590 mp, din Cartea Funciară nr. 331/U a comunei cadastrale Capu Cîmpului, în vederea efectuării lucrărilor de întreținere la imobilele proprietate, respectiv, gard, fântână și grajd, amplasate pe p.f. nr. 1 – CC - 540 mp, nr. 2A – 2110 mp, corp de proprietate nr. 46 al comunei cadastrale Capu Cîmpului.
Acțiunea a fost legal timbrată și în temeiul art. 274 C.p.c., al principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea, așa cum a fost precizată, privind pe reclamanta C. M., cu domiciliul în .. Suceava și pe pârâții CIOBÎCA MELEXIMA,cu același domiciliu, C. M., cu domiciiul în ., C. A., cu domiciliul în Orașul Vatra Dornei, .. 4, ., ., C. V. V., cu domiciliul în orașul Vatra Dornei, .. 3, jud. Suceava, C. F., cu domiciliul în . și C. M., cu domiciliul în ., având ca obiect grănițuire.
Obligă pe pârâți să permită reclamantei trecerea cu piciorul, pe tot timpul anului, pe o suprafață de 0,80 m lățime și 590 m lungime, identică cu parte din . - 590 mp, din Cartea Funciară nr. 331/N a comunei cadastrale Capu Cîmpului, în vederea efectuării lucrărilor la întreținere la imobilele proprietate, respectiv gard, fântână și grajd, amplasate pe p.f. nr. 1 - CC - 540 mp nr. 2A - 2110 mp, corp de proprietate nr. 46 al comunei cadastrale Capu Cîmpului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.E./28.05.2013
Tehnored. P.R./03.06.2013
Ex.8
| ← Pretenţii. Sentința nr. 325/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1108/2013.... → |
|---|
