Pretenţii. Sentința nr. 325/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 325/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 846/237/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
JUDEȚUL SUCEAVA
.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 325/2013
Ședința publică de la 18 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. C.
GREFIER: O. RARIȚA
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamant M. P., domiciliat în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții N. M. și L. G., domiciliați în ., jud. Suceava, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 11 martie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului reclamantului să depună la dosar note de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 martie 2013.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr.2492/334/13.12.2011 la Judecătoria Vatra Dornei reclamantul M. P. i-a chemat în judecată pe pârâții N. M. și L. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i oblige pe pârâți în solidar la plata sumei de 25.000 lei reprezentând prejudiciul adus prin incendierea totală a unui grajd împreună cu anexe gospodărești (bucătărie și stână); cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 26.10.2010 pârâții au poposit cu vitele la un grajd proprietatea reclamantului și lăsând focul nesupravegheat au incendiat imobilul și anexele bucătărie și stână. Acest grajd cu anexele bucătărie și stână precum și fânul existent în podul grajdului sunt situate în locul numit Aluniș pe pasul Puzdra . jud. Suceava, bunuri ce au fost distruse în incendiu în totalitate. Cu pârâtul N. M. reclamantul a discutat și a ajuns la o înțelegere, sens în care pârâtul i-a dat o sumă mică de bani la acel moment, urmând să vină să îi achite împreună cu celălalt pârât întreaga sumă de bani cerută, însă până la această dată a refuzat să vină.
Prin sentința civilă nr.319 din 22.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
Cauza a fost înregistrată cu nr._ /23.04.2012 la Judecătoria Gura Humorului.
Prin întâmpinarea depusă la 18.06.2012 (fila 18) pârâtul N. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, având în vedere că după momentul incidentului s-a împăcat cu reclamantul și l-a despăgubit chiar în fața organelor de poliție care cercetau cazul, solicitând atașarea dosarului de la Poliția Broșteni. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare pârâtul a arătat că în toamna anului 2010 a poposit cu animalele și cu pârâtul L. G. la un grajd situat undeva pe pasul Puzdra, dar nu a lăsat nici un moment focul nesupravegheat, iar după ce au plecat mai departe au stins focul în totalitate. Pârâtul este un experimentat crescător de animale, cunoaște împrejurimile satelor Stulpicani, D., Ostra, colindă dealurile cu animalele, însă niciodată nu a iscat vreun incident nedorit. Însă după câteva săptămâni a fost căutat de poliție și i s-a adus la cunoștință că este acuzat, împreună cu L. G., că ar fi incendiat accidental șura și anexa reclamantului. Întrucât nu a mai trecut niciodată prin asemenea momente, pârâtul s-a speriat și pe moment a crezut că este posibil să nu fi stins bine focul, chiar dacă la acel loc poposesc toți crescătorii de animale care trec prin zonă. Dorind să termine cu aceste acuzații, și la propunerea reclamantului de a-i da o sumă de bani (nu-și aduce aminte cât) pentru a se împăca, pârâtul a preferat să îl despăgubească decât să fie cercetat de poliție. Așa încât au dat declarații atât pârâtul cât și reclamantul în vederea stingerii litigiului. Reclamantul nu i-a mai cerut altă sumă de bani după ce s-au împăcat. Grajdul și anexa erau din lemn, în stare de degradare și sub nici o formă nu valorau atât cât solicită reclamantul. De altfel, nici nu se știe dacă reclamantul este cu adevărat proprietarul acestora, întrucât nu a depus la dosar acte de proprietate pe teren și clădiri. Solicită ca reclamantul să precizeze suma solicitată de la dânsul, având în vedere că l-a mai despăgubit odată.
Prin cererea depusă la 03.09.2012 (fila 22) pârâtul N. M. și-a completat cererea reconvențională, arătând că a poposit la locul în cauză în data de 23.09.2012; pârâtul avea în pază 100 oi și 6 vaci și, întrucât au călătorit toată ziua, în momentul când a venit seara (fiind toamna, ziua era mică), au fost nevoiți să se oprească. Animalele trebuiau mulse, iar în față urma o pădure și nu puteau trece pe timp de noapte, astfel că au văzut grajdul în cauză și o persoană pe care au găsit-o acolo la momentul sosirii lor. Pârâtul a crezut că este proprietarul locului și a rugat persoana să le dea voie să bage animalele în livada îngrădită, pentru a le putea mulge. Pârâții nu au intrat nici un moment în clădire, ci au stat toată noaptea afară cu animalele, întrucât erau la marginea pădurii și câinii erau foarte agitați. Dimineața au pornit la drum, iar persoana pe care o găsiseră a rămas în continuare. Pârâtul nu cunoaște identitatea acelei persoane. După o lună de zile de la acest popas l-a căutat reclamantul și l-a întrebat dacă a trecut pe la acel loc, i-a spus că este al lui și că a ars într-un incendiu, iar pârâții ar fi vinovați. Pârâtul nu a avut niciodată nici un conflict și a crezut sincer că incendiul ar fi avut loc în data de 23 septembrie când au trecut ei pe acolo. Însă pârâtul a auzit că incendiul a avut loc la o altă dată, mult după momentul trecerii pârâților pe acolo. Pârâtul a solicitat ca reclamantul să facă dovada datei când a avut loc incendiul, urmând să depună în acest sens procesul-verbal întocmit de Unitatea de Pompieri care a participat la stingerea incendiului.
Au fost depuse la dosar: adresa nr._ emisă la 09.09.2012 de Poliția Orașului Broșteni (din care rezultă că în evidențele sale nu este înregistrată nici o plângere venită din partea lui M. P. – fila 30), contract notarial de vânzare-cumpărare (prin care reclamantul a cumpărat 10.000 mp teren fânaț la locul Aluniș din Broșteni, .).
Au fost audiați martorul S. M. propus de reclamant, martorul Gemarari D. propus de pârâtul N. M..
Prin concluziile scrise depuse la 18.03.2013 reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul consideră că din probatoriul administrat rezultă că s-a făcut dovada celor susținute de reclamant. Cu privire la pârâtul N. G. solicită a se face aplicarea disp. art.229 cod procedură civilă în sensul că, dacă partea fără motive temeinice nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Examinând materialul probator, instanța constată:
Reclamantul M. P. deține o suprafață de 10.000 mp teren fânaț la locul Aluniș din Broșteni, . (contract – fila 34), iar pe acest teren a avut un grajd împreună cu anexe gospodărești (bucătărie și stână), aspect confirmat de martorul S. M.. Același martor a arătat că în luna septembrie 2009 au trecut pe la aceste construcții și teren ale reclamantului niște oameni, pe care nu-i cunoaște, care au poposit în construcții peste noapte și au plecat a doua zi, iar pe la ora 10 construcțiile reclamantului au luat foc și au ars în totalitate, rămânând doar tablele; la fața locului au venit poliția și pompierii, dar pompierii nu mai avea ce stinge pentru că focul era aproape stins; martorul nu cunoaște cine a dat foc acestor construcții; în momentul incendiului clădirile nu erau ocupate de oameni sau animale.
Din declarația martorului Gemanari D. rezultă că la data de 23.09.2010 a trecut prin zona locului Aluniș din satul Holda, pe traseu întâlnindu-se cu pârâtul N. M., care venea acasă cu oile; martorul nu cunoaște unde are reclamantul teren, nu a văzut și nici nu a auzit de vreun incendiu pe unde a trecut.
Conform art.1169 cod civil (din 1.864, text aplicabil potrivit art.6 din Legea nr.287/2009): „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Având în vedere că din declarațiile martorilor nu rezultă că în luna octombrie 2010 pârâții au trecut pe la terenul și construcțiile reclamantului de la locul Aluniș din satul Holda, ba mai mult martorul S. M. a arătat că au ars construcțiile reclamantului în septembrie 2009 și deci, logic, nu mai existau în octombrie 2010, reclamantul neadministrând nici o probă din care să rezulte că avea alte construcții în octombrie 2010, instanța constată că reclamantul nu și-a dovedit susținerile, astfel că acțiunea nu este întemeiată și instanța o va respinge. Instanța nu ia în considerare recunoașterile pârâtului N. M., întrucât despăgubirile pe care arată că le-a plătit reclamantului se referă la o altă faptă (din septembrie 2010) față de cea reclamată (din octombrie 2010), iar pârâtul contestă că este vinovat de incendierea construcțiilor reclamantului, plătindu-i despăgubiri doar pentru a evita cercetări penale împotriva sa. Instanța respinge pretenția reclamantului, din concluziile scrise, de a face aplicarea art.229 cod procedură civilă, întrucât persoana la care se referă reclamantul respectiv N. G. nu este parte în proces.
Întrucât nu și-a dovedit susținerile, reclamantul se face vinovat de cauzarea cheltuielilor avansate de pârâtul N. M., astfel că în baza art.274 cod procedură civilă instanța îl va obliga pe reclamant să plătească pârâtului N. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului conform chitanței depuse la dosar.
În dosarul inițial nr.2492/334/13.12.2011 al Judecătoriei Vatra Dornei reclamantul M. P. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 805,5 lei și a timbrului judiciar de 2,5 lei (adică jumătate din taxele de timbru pe care avea obligația să le plătească) conform Încheierii din 01.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei (fila 34). Aceste taxe sunt datorate în prezenta cauză. Având în vedere că prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului reclamantul a cauzat pierderea procesului (nu a administrat proba cu cel de-al doilea martor încuviințat, deși s-au acordat 6 termene în acest sens, fiind decăzut din această probă; nu a depus nici un document din care să rezulte că imobilele construcții în litigiu existau în octombrie 2010 și erau proprietatea lui; nu a depus nici un document de la unitatea de pompieri care a sosit la fața locului pentru stingerea incendiului, nici vreun document care să-i certifice susținerile că a fost un litigiu penal și că s-a înțeles cu pârâtul N. M. în vreun fel, că respectiva presupusă înțelegere a avut loc în fața organelor de poliție și în ce a constat înțelegerea și ce sumă i-a pretins pârâtului și cât i-a plătit acesta), în baza art.19 alin.2 din OUG nr.51/2008 instanța îl va obliga pe reclamant să restituie statului suma de 808 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat prin încheierea din 01.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei în dosarul nr._ constând taxa judiciară de timbru de 805,5 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamant M. P., domiciliat în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții N. M. și L. G., domiciliați în ., jud. Suceava, având ca obiect „pretenții”.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtului N. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pe reclamant să restituie statului suma de 808 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat prin încheierea din 01.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei în dosarul nr._ constând taxa judiciară de timbru de 805,5 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
5 ex.
red. și dact. P.C. 22.03.2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1082/2013. Judecătoria... | Grăniţuire. Sentința nr. 492/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
