Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 8807/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
SENTINTA CIVILA NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent L. D.- LA CABINET AVOCAT V. I. G. și pe intimat I. IAȘI- BIROUL RUTIER IAȘI, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și asistat de avocat V. și martorul C. P. I., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea martorului C. P. I. a cărui declarație a fost consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța declară cercetarea judecătorească terminată și acordă părților cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul convențional al petentului, având cuvântul asupra fondului arată că luând în considerare și declarația martorului audiat la acest termen de judecată precum și motivele plângerii contravenționale, solicită instanței admiterea plângerii contravenționale așa cum aceasta a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție din data de 13.03.2013. arată de asemenea că martorul audiat la acest termen de judecată a precizat că mașina s-a oprit pentru a acorda prioritate pietonului însă acesta s-a interpus între două mașini, iar petentul se afla pe banda doi și nu a pus în pericol participanții la trafic, motive pentru care solicită admiterea plângerii contravenționale fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 14.03.2013, petentul L. D. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din 13.03.2013 de catre intimata Inspectoratul De Poliție Al Județului Iași-Politia Municipiului Iasi.
In motivarea plangerii sale petentul a aratat ca se afl in masina cu copilul sau minor, sotia sa si numitul C. P. I., circula cu viteza redusa, traficul fiind destul de intens, fiind ultima masina dintr-un grup de masini, pe banda a doua si ca pietonul, dupa ce a lasat primele doua masini sa treaca a fortat trecerea, incercandd sa se intercaleze intre el sic ea de a doua masina, fiindu-i aproape imposibil sa opreasca .
In drept, petentul a invocat OG nr. 2/2001 si oug nr. 195/2002 .
Plangerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, în conformitate cu prevederile art. 36 din OG nr. 2/2001.
Odată cu plângerea, petentul a depus, in copie procesul-verbal de contravenție contestat .
In favoarea petentului, instanta a încuviintat proba cu înscrisurile menționate, precum si proba testimoniala, la ultimul termen de judecata fiind audiat martorul C. P. I., a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei (f. 41) .
Intimata a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat instantei respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal ca temeinic si legal .
Totodata, intimata a depus la dosarul cauzei documentatia aferenta procesului verbal, constand in raportul agentului constatator .
Analizând actele și lucrarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauză, până la momentul pronunțării prezentei, instanța reține următoarele:
In fapt, la data de 13.03.2013 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 300 lei, retinandu-se faptul ca la aceeasi data ar fi condus auto cu nr. de inmatriculare_ pe . mun. Iasi, iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului « Parma taxi », semnalizata corespunzator cu marcaj pietonal si indicator rutier, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe sensul sau de deplasare si angajat in traversarea regulamentara a strazii si la momentul controlului nu avea asupra sa documentele prevazute de lege .
In drept au fost retinute disp. art. 100 alin. 3 lit. b si art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Instanta retine ca petentul a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul verbal și a solicitat ca organul constatator să facă proba celor consemnate .
Instanța constată că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la "acuzațiile în materie penală", a statuat următoarele:
- Distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);
- Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
- Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
-În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
- Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Recent chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României.
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Or, instanta constata ca singurul mijloc de proba solicitat de catre intimata este raportul agentului constatator, care in opinia instantei, nu este suficient pentru a face dovada deplina si indubitabila a celor retinute in procesul verbal de constatare si sanctionare .
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă. În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare" instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului", dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța consideră că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv și rezonabil să facă dovada faptului că a respectat regulile de circulație, mijloacele tehnice ( eventual o inregistrae video sau planse fotografice) care ar fi putut consolida susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestora.
O interpretare contrară ar fi incompatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție și implicit cu dreptul petentului de a nu fi obligat să-și dovedească nevinovăția.
În lipsa unor probe certe cu care să se coroboreze, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ar dobândi un caracter absolut ceea ce este contrar normelor juridice în vigoare, naționale și europene.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează a da efect prezumției de nevinovăție și va admite plângerea petentului, va dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._ din 13.03.2013, încheiat de către intimata I. Iasi și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul L. D., cu domiciliul ales la C..Av. V. I. cu sediul in mun. Iasi, ., ., etaj 3, .-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._ din 13.03.2013, încheiat de către intimata Inspectoratul Județean de Poliție al Municipiului Iași, cu sediul în M. C. nr.6, județ Iași.
Dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale CP nr._ din 13.03.2013, încheiat de către intimata Inspectoratul Județean de Poliție al Municipiului Iași .
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecatoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2013 .
Președinte, Grefier,
Red./tehnored.jud.MGC/DB
4ex./16.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
