Pretenţii. Hotărâre din 16-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 34949/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta .., având ca obiect pretenții – restituire împrumut.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecători Iași, sub nr._, reclamanta C. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. H., în calitate de administrator al.obligare pârâtului la restituirea către reclamantă a suma de 10.000 lei și 1200 euro, precum și obligarea la plata dobânzii stabilită prin contract.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 15 noiembrie 2009 a împrumutat administratorului societății ., R. H. suma de 10.000 lei și 1.200 euro. Împrumutul s-a realizat în baza unui înscris sub semnătură privată, datat, ștampilat și semnat de R. H., în prezența martorei A. L.. Împrumutul a fost acordat cu o dobândă de 5%, iar termenul stabilit pentru restituire a fost 15.02.2010, prelungirea putând fi realizată cu acordul părților. Reclamanta a mai arătat că, din întreg împrumutul pârâtul i-a restituit doar 100 euro, în două tranșe, 50 de euro la 20.06.2012 și 50 de euro la 07.08.2012. A arătat că formulează cererea atât împotriva administratorului R. H., cât și a societății ..
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 2155, art. 2157, art. 2158, art. 2159, art. 2162 - art. 2165, art. 2167 – art. 2160 Noul Cod Civil.
P. cererea de chemare în judecată nu s-au solicitat probe. În dovedirea acțiunii, au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: înscrisul sub semnătură privată intitulat Notificare din data de 15 noiembrie 2009(fila 4) și dovezile de primire a sumelor de 50 de euro din data de 07.08.2012, respectiv 20.06.2012. (filele 5-6), plângerea penală formulată împotriva ..
În raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997, în sarcina reclamantei a fost stabilită o taxă judiciară de timbru în valoare de 1038 lei, taxă în privința căreia a fost admisă în parte, la data de 27 august 2013 cererea de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul reducerii taxei judiciare de timbru la jumătate, dispunându-se totodată eșalonarea taxei reduse, în 10 rate lunare a câte 51,85 lei, plătibile pe data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna septembrie 2013.
Cererea de chemare în judecată a fost semnată de mandatar avocat L. G. M., conform împuternicirii din data de 14.11.2012, pe parcursul procesului reclamanta fiind asistată/reprezentată de mandatar avocat O. C., conform împuternicirii din 24.01.2013, fila 14 dosar.
La data de 16 ianuarie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus suspendarea cauzei, pentru ca în data de 27 martie 2013, cauza să fie dispusă repusă pe rol, după ce reclamanta, în prealabil a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 519 lei și timbru judiciar de 1,5 lei. La data de 27.03.2013 reclamanta a precizat că înțelege să se judece pentru restituirea împrumutului cu ., prin administrator R. H..
Legal citat cu mențiunea formulării întâmpinării, pârâta .nu a depus întâmpinare și nici nu și-a mandatat un reprezentat în fața instanței pentru a formula apărări în cauză.
În cadrul cercetării judecătorești s-au administrat, la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată sub prestare de jurământ martora prezentă la încheierea contractului A. L.. A fost admisă și proba cu interogatoriu pârâtei, interogatoriul fiind atașat la fila 54 dosar, pârâta fiind citată cu o copie a acestuia.
Analizând și coroborând probele administrate în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
În fapt, la data de 15.11.2009, reclamanta C. M.a împrumutat pârâtei . suma de 10.000 lei și 1200 euro, obligația de restituire devenind scadentă la data de 15.02.2010. În contract s-a prevăzut o dobândă de 5% pe lună, dobândă care se va achita lunar la data de 15 a fiecărei luni, precum și posibilitatea prelungirii termenului de restituire numai de comun acord.
Aceste aspecte rezultă neîndoielnic din înscrisul sub semnătură privată, denumit Notificare, depus în copie și original la dosarul cauzei, însușit prin semnătură de către reclamantă, în calitate de împrumutător și de către societatea pârâtă prin administratorul R. H., în calitate de împrumutat.
Conform înscrisurilor depuse în copie la filele 18, 19, 20, H. R. a trimis în data de 20 iunie 2012 50 euro, în 07 august 2012 50 euro, respectiv în 19 noiembrie 120,75 euro, către C. M., soțul reclamantei, sume destinate acoperirii împrumutului din 15 noiembrie 2009. Acest fapt este conformat de depoziția martorei A. L., persoană care a fost prezentă la încheierea contractului.
Contractul de împrumut de consumație (muutum) reprezintă acel contract real prin care împrumutătorul transmite dreptul de proprietate asupra unei câtimi de lucruri împrumutatului cu obligația corelativă a acestuia de a restitui la scadență o cantitate egală de bunuri de același gen și calitate (art. 1576 Cod civil).
Potrivit regulii înscrise în art. 1192 Cod civil, atunci când valoarea bunului ce formează obiectul contractului depășește suma de 250 lei, dovada se poate face prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată. Cu privire la această din urmă ipoteză, fiind vorba de împrumutarea unei sume de bani, observând dispozițiile art. 1180 Cod civil, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare trebuie să fie scris în întregime de către cel care l-a semnat sau cel puțin acesta, înainte de a-l semna trebuie să adauge mențiunea „bun și aprobat”. Astfel, legiuitorul stabilește o . reguli speciale pentru ipoteza avută în vedere și în cadrul prezentei acțiuni. Sancțiunea nerespectării acestor reguli suplimentare este reprezentată de nevalabilitatea actului ca înscris sub semnătură privată, acesta constituind doar un început de dovadă scrisă care poate fi completat cu prezumții sau martori.
Astfel, deși înscrisul constatator al împrumutului nu răspunde exigențelor art. 1180 din vechiul cod civil (neputând stabilit cu exactitate dacă este scris în întregime de către pârâtul împrumutat și nepurtând nici mențiunea „bun și aprobat”, dar cu indicarea în litere a sumei împrumutate), din declarația martorei A. L., prezentă la încheierea acestui contract, rezultă că într-adevăr între societatea pârâtă, reprezentată de administratorul R. H. și reclamanta C. M. a fost încheiat un contract de împrumut, având ca obiect suma de 10.000 lei și 1.200 euro, termenul de restituire fiind stabilit la 15 februarie 2010.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul d civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 15.11.2009, când erau în vigoare dispozițiile Codului civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Instanța reține aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 969 din vechiul Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți, precum și pe cele ale art. 1584 din vechiul Cod civil, care prevede că împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
Prezenta acțiuni vizează un caz clasic de răspundere contractuală. Instanța notează că odată ce reclamanta a reușit să facă dovada temeiului juridic al pretențiilor sale, în materie contractuală, în acord cu principiul înscris în prevederile art. 1169 Cod civil, revine celeilalte părți sarcina de a demonstra executarea obligațiilor sau existența unei cauze exoneratoare apte de a înlătura consecințele răspunderii contractuale.
Totodată instanța reține că la dosar s-a făcut dovada achitării sumei de 220,75 lei de către administratorul R. H., bani trimiși prin serviciile poștale soțului reclamantei, destinația lor fiind restituirea parțială a împrumutului din 15.11.2009, fapt confirmat și de martora audiată în cauză.
Având în vedere probarea existenței contractului (astfel cum rezultă din interpretarea materialului probatoriu administrat) și inexistența unei dovezi din partea pârâtei, în sensul plății obligației sau a unei alte modalități de stingere a acesteia, instanța va considera că reclamanta beneficiază de o creanță certă, al cărui cuantum a fost dovedit și suficient individualizat.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, constatând că obligația de restituire a împrumutului de 10.000 lei și 1200 euro a devenit scadentă la data de 15.02.2010, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să dispună obligarea pârâtei .. la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei plus 979,25 euro, cu titlu de împrumut nerestituit.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la dobânda stabilită prin contract, instanța reține că prin contract părțile au stabilit plata unei dobânzi de 5% lunar, plătită pe data de 15 a fiecărei luni. Potrivit dispozițiile art. 1587 Cod civil, în cazul împrumuturilor de bani, producte sau alte bunuri mobile, „se pot stipula dobânzi”. Clauza, fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de dobândă, asumându-și plata acesteia. Dobânda convențională, nu încetează a curge după expirarea termenului de plată, căci „nu se poate admite ca un împrumut pentru care părțile au stipulat dobândă să se transforme, în urma expirării termenului, într-un contract gratuit”
În acest context instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata unei dobânzi lunare, în valoare de 5% din suma nerestituită, până stingerea obligației de restituire.
Reținând culpa procesuală a pârâtei .. în declanșarea prezentului litigiu, instanța, față de prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 104 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanțelor nr. ISXUC_ din 09.09.2013 și nr. ISXUC_ din 08.10.2013. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 18 OUG 51/2008, conform cărora „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”, instanța va obliga pârâta la plata către stat a sumei de 933 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. M., domiciliată în Iași, . ., ., în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în Iași, ., ., județul Iași, reprezentată de administrator R. H., având ca obiect restituire împrumut.
Obligă pârâtă .. să plătească reclamantei C. M. suma de 10. 000 lei și echivalentul în lei a sumei de 979,25 euro, sume împrumutate de reclamantă pârâtei la data de 15 noiembrie 2009. Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii, calculată conform înțelegerii părților 5% din valoarea sumei nerestituite, lunar, până la data plății .
Obligă pârâta .. să plătească reclamantei suma de 104 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta .. la plata către stat a sumei de 933 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./13.12.2013
Red./Tehnored.M.N.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
