Pretenţii. Sentința nr. 9399/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9399/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 13458/245/2007*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9399
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul O. C. și pe pârâții V. G., V. M., V. M. și V. A., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 Iunie 2013 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Iași la data de 26.06.2007 sub nr._, reclamanții O. C. și O. C. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților V. G., V. M., V. A. și V. A. din apartamentul nr.2 situat în Iași, .. 41 (fostă Uzinei nr.41), județul Iași și din camera notată cu 1 pe schița din apartamentul nr. 1 aflat la aceeași adresă, precum și din anexa gospodărească (anexa de lemn), obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea folosinței apartamentului nr. 2, a camerei notate cu 1 din apartamentul nr.1 și a anexei gospodărești a imobilului din Iași, ..41. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că sunt moștenitorii legali ai defunctei O. E. în calitate de soț supraviețuitor (reclamantul O. C.) si de fiu (reclamantul O. C.). În urma decesului acesteia, a rămas ca masă succesorală un imobil în Iași . nr. 41 ( fostă .) . din doua camere, bucătărie, hol si grup sanitar si apartamentul situat la etajul aceluiași imobil cu teren aferent pe care sunt amplasate și anexe gospodărești .
Totodată, reclamanții arată că sunt moștenitorii surorii defunctei O. E., respectiv a numitei C. S., la moștenirea căreia vin prin reprezentare. Au precizat că O. E. si C. S. au fost surori. C. S., a făcut un testament in favoarea pârâților Vitei G. și M. prin care a testat întreaga sa avere (respectiv apartamentul nr. 2 situat în Iași . (fostă ., la parter, teren aferent de 137 mp în indiviziune și cota de 1/2 din anexele gospodărești), testament care însă, a fost anulat, pe cale de consecința fiind anulat si certificatul prin care parații erau instituiți legatari universali. Prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993, s-a constatat ca reclamanții sunt singurii moștenitori prin reprezentarea defunctei O. E. ( decedata la data de 15.11.1994 ) după defuncta C. S. (decedata la data de 30.06.1991) .
In baza acestei sentințe civile definitive si irevocabile, reclamanții arată că au intabulat in Cartea Funciara dreptul lor de proprietate asupra imobilului din . ( fostă ., .>
Deși sunt de drept proprietari ai imobilului din Iași . (fostă ., . parterul casei, compus din 2 camere, bucătărie, hol și grup sanitar (moștenit după defuncta C. S.), fiind înscriși la Direcția de Finanțe și achitând impozitul aferent, pârâții nu au părăsit . Iași .. Totodată, aceștia ocupă fără nici un drept o parte din anexa gospodărească, respectiv o magazie de lemn .
Reclamanții solicită obligarea pârâților și la plata lipsei de folosința pentru prejudiciul suferit prin ocuparea fără titlu a apartamentului nr.2, a unei camere din apartamentul nr. 1 și a anexei gospodărești respectiv a magaziei de lemn aflate în Iași . (fosta ..
Se apreciază lipsa de folosința la suma de 5000 lei RON, suma la care se și timbrează, dar valoarea reală va ti stabilită printr-o expertiza de specialitate .
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, legal,timbrate, reclamanții au depus, în copie, încheierea nr._ din 07.01.2002 a OCPI Iași, certificatul de moștenitor nr. 67 din 26.06.2001 eliberat de către B.N.P. K. N., sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, excepția prescripției dreptului la acțiune a capătului de cerere având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință. Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea de către reclamanți a contravalorii îmbunătățirilor pe care le-au adus imobilului și la plata cărora reclamanții au fost obligați prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993.
In motivare pârâții au arătat că numita C. S., decedata la data de 30 iunie 1991 le-a lăsat prin testament bunurile sale devenind astfel proprietari prin voința testatoarei.
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate "proprietar este titular al unui drept de proprietate daca persoana îndreptățită sa exercite in nume propriu și în putere proprie prerogativele conferite de acest drept".Potrivit acelorași opinii exprimate în literatura de specialitate, chiriaș (locatar) este persoana care dobândește folosința unei locuințe sau a unui bun pe baza unui contract individual, plătind chirie.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
În susținerea apărărilor formulate, pârâții – reclamanți au depus, în copie, acte de stare civilă, extrase din acte normative, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Testament” (fila 56).
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (fila 57) prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâții – reclamanți, reiterând motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Au mai arătat că acțiunea este admisibilă întrucât prin acțiunea în evacuare se asigură protecția dreptului de folosință atunci când acest drept izvorăște atât dintr-un raport obligațional cât și atunci când este vorba de dreptul de folosință ca atribut al dreptului de proprietate. O condiție esențială pentru acțiunea în evacuare este ocuparea fără drept a imobilului, ceea ce înseamnă că proprietarul poate apela la acțiunea în evacuare pe considerentul că obligația eliberării spațiului ocupat fără nici un drept este o obligație corelativă dreptului de folosință ca drept personal, de a nu i se aduce atingere acestuia.
Au mai arătat că solicită contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani, cererea fiind admisibilă și nu este prescrisă.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului și invocate de către pârâții – reclamanți, reclamanții – pârâți au arătat că valoarea acestora a fost stabilită prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993, iar pârâții nu au executat hotărârea menționată, fiind prescris dreptul de executare silită.
A fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară contabilă, raportul întocmit de către expert R. E. fiind depus la dosarul cauzei (filele 128 – 130, 156-159).
Prin sentința civilă nr. 652 din 20.01.2009, Judecătoria Iași a admis acțiunea, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Iași apartamentul 2 din . 41, fosta Uzinei 41 și din camera notată cu numărul 2 pe schița din apartamentul 1 aflat la aceeași adresa precum și din anexele gospodărești, i-a obligat pe pârâții V. G. și V. M. la plata sumei de 41 230 RON cu titlu de lipsa de folosința a imobilului mai sus arătat pentru perioada iunie 2004 - ianuarie 2009, i-a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1763 RON taxa de timbru și 300 RON onorariu de expert.
Prin decizia civilă nr. 2019 din 05.10.2012, Tribunalul Iași – Secția I Civilă a admis recursul promovat de către pârâți, a casat sentința civilă nr. 652 din 20.01.2009 și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că în cauză a fost citat în calitate de pârât numitul V. A.. hotărârea fiind pronunțată și în contradictoriu cu această persoană, care nu există. În privința pârâtei V. A., s-a constatat că era minoră la data introducerii acțiunii, aspect ce rezultă din certificatul de naștere de la fila 26 dosar fond, instanța având obligația de a o cita prin reprezentant legal, conform art. 10 din Decretul 31/1954. Pârâta avea 16 ani, deci avea capacitate de exercițiu restrânsă, în raport de dispozițiile art. 8 din Decretul 31/1954. Prin urmare, citarea pârâtei minore s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale. Tribunalul Iași – Secția I Civilă a reținută aplicarea prevederilor art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.02.2013 sub nr._, fiind citați, în calitate de pârâți V. G., V. M., V. M. și V. A. – M., majoră.
În rejudecare a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 22.04.2013 (fila 41) reclamanții – pârâți au precizat că valoarea lipsei de folosință solicitată în prezenta cauză este de_ lei. Pârâții – reclamanți au susținut că formulează o cerere reconvențională având ca obiect exclusiv constatarea dreptului de retenție asupra imobilului și au învederat că probele administrat în cursul primei judecăți rămân câștigate cauzei, instanța luând act de precizările acestora.
Față de teza probatorie a expertizei contabile solicitate de către pârâții – reclamanți, reținând că obiectul cererii reconvenționale îl constituie numai stabilirea dreptului de retenție, instanța a respins cererea pârâților – reclamanți de desemnare a unui expert consultant.
În cursul judecății, reclamantul O. C. a decedat, reclamantul O. C. fiind citat în calitate de reclamant în nume propriu dar și în calitate de moștenitor al defunctului.
Pârâții – reclamanți au depus, în copie, acte de identitate și adeverințe școlare. De asemenea, au invocat excepția insuficientei timbrări, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Părțile au depus concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata in dosarul nr. 7245/1993, Judecătoria Suceava a admis acțiunea reclamanților – pârâți O. C. și O. C., a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții – reclamanți V. G. și V. M., a anulat testamentul autentificat sub nr. 8601 din 21.06.1991 de notariatul de Stat al județului Iași, a anulat certificatul de moștenitor nr. 994 din 08.08.1991 emis de Notariatul de Stat Județean Iași privind pe defuncta C. S., decedată la data de 30.06.1991, a constatat că reclamanții O. C. și O. C. sunt singurii moștenitori, prin reprezentarea fostei reclamante O. E., decedată la data de 15.01.1994, după defuncta C. S., decedată la data de 30.06.1991, a dispus obligarea reclamanților să plătească, în solidar, suma de 44.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor făcute la apartamentul nr. 41 de pe .. Totodată, i-a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 85.250 lei.
I.Instanța, analizând cu prioritate, conform art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de către pârâții – reclamanți, urmează a le respinge ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanții – pârâți și-au justificat calitatea lor de moștenitori și, implicit, de proprietari ai imobilului în discuție, prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993, irevocabilă.
Dreptul de proprietate are ca atribute, astfel cum rezultă din prevederile art. 480 cod civil în vigoare la data sesizării, posesia, folosința și dispoziția.
Atunci când imobilul este ocupat abuziv de către o persoană, proprietarul este lipsit de atributele privind posesia și folosința, iar pentru reîntregirea dreptului său, proprietarul are la îndemână atât acțiunea în revendicare, cât și acțiunea în evacuare. Așadar, redobândirea posesiei și folosinței poate fi cerută și pe calea acțiunii în evacuare. Respingerea acțiunii în evacuare ca inadmisibilă ar fi de natură a aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, dar și art. 21 din Constituția României, în condițiile în care calitatea sa de proprietar a fost stabilită anterior printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu cu aceiași pârâți.
În aceste condiții, excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare și, implicit, excepția insuficientei timbrări, sunt neîntemeiate, cererea fiind legal timbrată.
De asemenea, reclamanții au justificat calitatea de proprietari ai imobilului, aceștia fiind singurii moștenitori ai defunctei C. S., astfel cum s-a stabilit irevocabil prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993, excepția lipsei calității procesuale active fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține netemeinicia acesteia, întrucât capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință are ca obiect și perioada de 3 ani (iunie 2004 – iunie 2007) anterioară înregistrării acțiunii (26.06.2007), fiind așadar respectat termenul prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
II. A.Pe fondul cauzei, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea exercitată de reclamantul – pârât O. C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului O. C., pentru următoarele argumente:
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert R. E., valoarea chiriei imobilului în litigiu pentru o lună este de 230 euro, cuantumul total pentru cele 51 de luni (iunie 2004 – septembrie 2008) fiind de_ euro, adică_ lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 998, art. 999 Cod civil în vigoare la data înregistrării acțiunii, angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.
Instanța reține îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale din probatoriul administrat în cauză. Astfel, pârâții – reclamanți au ocupat fără drept imobilul în litigiu, deși titlul lor de proprietate, și anume testamentul autentificat sub nr. 8601 din 21.06.1991 de Notariatul de Stat Județean Iași, a fost anulat prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993, irevocabilă, (fapta ilicită). Prejudiciul suferit de reclamantul-pârât a constat în lipsirea sa, în calitate de moștenitor al fostei proprietare, defuncta C. S., decedată la data de 30.06.1991, de atributele dreptului de proprietate, posesia și folosința, paguba suferită fiind în valoare de_ lei, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză. Instanța reține vinovăția pârâților – reclamanți în săvârșirea faptei producătoare de prejudicii, având în vedere împrejurarea că sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993 a fost dată în contradictoriu cu aceștia, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu fiind evident.
Prin urmare, instanța, față de cele arătate mai sus, va admite acțiunea exercitată de către reclamantul – pârât O. C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului O. C., și va dispune evacuarea pârâților – reclamanți V. G., V. M., V. M. și V. A. – M. din apartamentul nr.2 situat în Iași, .. 41 (fostă Uzinei nr.41), județul Iași și din camera notată cu 1 pe schița din apartamentul nr. 1 aflat la aceeași adresă, precum și din anexa gospodărească (anexa de lemn), obligându-i totodată la plata către reclamantul – pârât O. C. a sumei de 41.230 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr.2, a camerei notate cu 1 din apartamentul nr. 1 și a anexei gospodărești a imobilului din Iași, ..41, aferente perioadei iunie 2004 – septembrie 2008.
În ceea ce privește înscrisul sub semnătură privată intitulat „Testament” despre care pârâții – reclamanți au pretins că ar fi fost întocmit de către defuncta C. S., decedată la data de 30.06.1991, descoperit ulterior de către aceștia, instanța constată că nu au probat promovarea unei acțiuni în revizuire, conform art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă, a sentinței civile nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțate de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993 cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea calității reclamanților O. C. și O. C. de singuri moștenitori ai defunctei, în prezenta cauză instanța fiind ținută de autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă pronunțată în cauza în care ambele părți au fost citate. A reține contrariul, înseamnă a înfrânge autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțate de Judecătoria Suceava in dosarul nr. 7245/1993 și a depăși limitele în care instanța a fost învestită în prezenta cauză.
B. Referitor la cererea reconvențională formulată de către pârâții – reclamanți, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, astfel cum au arătat pârâții – reclamanți, prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 pronunțata in dosarul nr. 7245/1993, Judecătoria Suceava a stabilit în favoarea lor un drept de creanță în valoare de 44.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului pe care-l ocupă.
Acest drept de creanță putea fi valorificat în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Pârâții – reclamanți au ocupat continuu imobilul și nu aveau interes în invocarea unui drept de retenție în cauza în care s-a stabilit dreptul lor de creanță în cauza soluționată prin sentința civila nr. 5864 din 16.07.1997 a Judecătoriei Suceava, fiind, în principiu, admisibilă cererea de stabilire a unui asemenea drept de garanție imperfect în acțiunea prin care se solicită evacuarea din imobilul în discuție.
Dreptul de retenție are ca finalitatea asigurarea efectivă, reală a valorificării de către deținătorul bunului a dreptului său de creanță. Or, în această cauză, nu mai există posibilitatea valorificării reale a dreptului de creanță întrucât titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, potrivit art. 405 alin.3 Cod procedură civilă, iar reclamantul - pârât, prin poziția procesuală adoptată, nu și-a exprimat intenția de a executa obligația benevol, ci dimpotrivă a subliniat prin apărările formulate că dreptul pârâților-reclamanți de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 5864 din 16.07.1997 a Judecătoriei Suceava s-a prescris.
Or, în această situație, stabilirea unui drept de retenție este lipsită de finalitate practică.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâții-reclamanți căzând în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a-i obliga la plata către reclamantul – pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1142 lei din care suma de 842 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 300 lei reprezintă onorariul de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepția insuficientei timbrări a acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de către pârâți.
Admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, exercitată de către reclamantul - pârât O. C., cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului O. C., decedat la data de 21.03.2013, în contradictoriu cu pârâții – reclamanți V. G., V. M., V. M. și V. A. - M., toți cu domiciliul în Iași, ..41, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâții – reclamanți în contradictoriu cu reclamantul – pârât.
Dispune evacuarea pârâților – reclamanți V. G., V. M., V. M. și V. A. – M. din a apartamentul nr.2 situat în Iași, .. 41 (fostă Uzinei nr.41), județul Iași și din camera notată cu 1 pe schița din apartamentul nr. 1 aflat la aceeași adresă, precum și din anexa gospodărească (anexa de lemn).
Obligă pe pârâții – reclamanți la plata către reclamantul – pârât O. C. a sumei de 41.230 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr.2, a camerei notate cu 1 din apartamentul nr. 1 și a anexei gospodărești a imobilului din Iași, ..41, aferente perioadei iunie 2004 – septembrie 2008.
Obligă pe pârâții – reclamanți să achite reclamantului – pârât cheltuieli de judecată în cuantum de 1142 lei din care suma de 842 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 300 lei reprezintă onorariul de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Pentru grefierul de ședință, aflat în C.O.,
Semnează grefierul - șef al Secției Civile
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 05.07.2013, 7 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-09-2013,... → |
|---|
