Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 32967/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul F. L. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ petentul F. L.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 25.10.2012.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul arătat că nu a săvârșit fapta contravențională, agentul constatator refuzând să prezinte probele în baza cărora a fost sancționat. În favoarea netemeiniciei procesului verbal a invocat următoarele argumente: la km 84+300 nu se află nici un indicator cu mențiunea „depășirea interzisă” și nu există marcaj longitudinal continuu, șoseaua având două benzi pe sens nu ar fi încălcat marcajul pentru a efectua depășire. A mai arătat că a fost oprit la circa 5 km de locul indicat în procesul verbal, fapta nefiind constatată în mod direct de agentul de poliție, subliniind că în cauză sarcina probei revine intimatului. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 OUG 195/2002. În dovedirea susținerilor sale petentul a anexat plângerii în copie procesul verbal contestat, solicitându-se administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pe parcursul procesului petentul a fost reprezentat prin mandatar avocat A. D., conform împuternicirii din 26.10.2012 – fila 7 dosar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea nu a fost motivată în drept, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, și proba testimonială, fiind audiați martorii S. M., propus de petent și Z. D., martor propus de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă, instanța a solicitat Companiei de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România lămuriri privind marcajele și indicatoarele existente la km 84+300 Tomești, județul Iași în octombrie 2012, data constatării faptei contravenționale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 25.10.2012, se reține că petentul a condus autovehiculul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare SV011833 pe DN 28, dinspre localitatea Iași spre localitatea A., pe raza localității Tomești la km 84+300 a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, care circula în fața sa, în raza de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă cele două sensuri de mers, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 19/2002. Petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 280 lei, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R, pe o perioadă de 30 de zile. Procesul-verbal este semnat de contravenient, aceasta arătând că „marcajele rutiere nu existau în zona respectivă, iar indicatorul nu a putut fi văzut pentru că în dreptul lui era parcată o mașină”.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/2510.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Față de aceste aspecte, instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate de agentul poliției rutiere, în mod nemijlocit la data de 25.10.2012, agentul desfășurând activitatea de supraveghe și control al traficului rutier pe DN 28 Iași.
La momentul constatării faptei contravenționale, respectiv 25.10.2013, pe DN 28 la km 84+300 m, era semnalizată prin marcaje rutiere interdicția de a depăși, marcajul linie continuă simplă tip „E”, fiind trasat între km 83+645 și km 85+323. Instanța nu poate reține susținerile petentului, privind inexistența marcajului longitudinal continuu, fotografiile atașate la dosar nefiind datate, respectiv nu exista certitudinea locului în care sunt surprinse.
Susținerile martorului S. M. date în fața instanței vor fi înlăturate din probatoriu, fiind evidentă părtinirea cu petentul în vederea exonerării de la plata amenzii aplicate și restituirii permisului de conducere. Mai mult, tot ceea ce relatează martorul nu a fost constat personal, ci i s-a povestit de către petent.
Instanța are în vedere și atitudinea petentului din momentul încheierii procesului verbal, care nu a negat că a efectuat o manevră de depășire și nici că în zona respectivă ar fi existat interdicția de a depăși, arătând doar că nu a putut vedea indicatorul datorită unui autovehicul parcat în dreptul acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a efectua o manevră de depășire neregulamentară. Urmarea imediată a faptelor săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate a circulației pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptelor sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru depășirea neregulamentară efectuată de petent, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal nr._/25.10.2012, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul F. L.-A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A.-M. D., .. 2, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de un agentul constatator al intimatei la data de 25 octombrie 2013, ca neîntemeiată.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. P. T.
4Ex./08.11.2013
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-09-2013,... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
