Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 19419/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant .. IAȘI SA și pe pârât T. D., pârât T. C. S., având ca obiect acțiune în răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 21.10.2014 în baza art. 394 N.C.P.C, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din 28.10.2014 și ulterior pentru cel de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
- Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 05.06.2014, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții T. D. și T. C. S. la plata sumei de 1409,22 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități din perioada februarie 2010 - octombrie 2011, precum și la plata sumei de 2113,47 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei ianuarie 2010 – ianuarie 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: acte privind medierea, componență sold (f.12 și urm., f.19-76), sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F. (f.15 și urm.), facturi (f.77 și urm.), convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.8/07.01.2008 (f.17-18).
2. Pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși au fost legal citați.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și documentul intitulat componență sold (f.12 și urm., f.19-76), mai ales din detalierea componenței fiecărei facturi de penalități, reclamanta a pretins contravaloarea penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii.
Instanța nu poate reține o recunoaștere a datoriei prin plată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța va reține că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 05.06.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 05.06.2011.
V. Analiza fondului
Potrivit art.969 din vechiul cod civil (aplicabil în speță, având în vedere data încheierii contractului sus-menționat), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C.Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul antemenționat.
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâți (în calitate de consumatori) a intervenit convenția depusă la dosar (f.17-18), în temeiul căreia a emis facturile anexate cererii. În contract se face referire la dreptul reclamantei de a calcula penalități în caz de întârziere la plata facturilor, mai exact în caz de neachitare a facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, fiind stabilite majorări de întârziere 0,1% pe zi (procentul pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare).
Prin urmare, în cazul plății cu întârziere a unor facturi, pârâții pot fi obligați la plata unor penalități, dar trebuie stabilit cuantumul acestora după înlăturarea sumelor pentru care s-a admis excepția prescripției.
În primul rând, instanța va elimina din calculul debitului principal facturile cu scadența anterior datei de 05.06.2011. Factura emisă în 30.04.2011 are scadența la 03.06.2011, iar cea emisă la 31.05.2011 are scadența la 06.07.2011, ceea ce înseamnă că pentru toate facturile anterioare primului document (inclusiv) a intervenit prescripția, iar pentru toate facturile ulterioare celui de-al doilea document (inclusiv) nu a intervenit prescripția.
În consecință, instanța va obliga pârâții doar la plata ultimelor 6 facturi de utilități emise în perioada 31.05._11, adică la plata către reclamantă a sumei de 125,99 lei.
În al doilea rând, s-a procedat la ajustarea valorii facturilor de penalități, scăzând valoarea penalităților raportate la facturi scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, pornind de la observația că reclamanta a procedat practic la emiterea lunară de facturi de penalități, toate cuprinzând calcule raportate la aproximativ aceleași facturi de utilități, dar pentru perioade lunare consecutive (a se vedea explicațiile fiecărei facturi de penalități în parte: f.19 și urm.).
În consecință, unele facturi au fost eliminate complet din calcul (cele emise exclusiv pentru facturi scadente înainte de 05.06.2011), iar unele doar micșorate valoric. Practic, din cuantumul fiecărei facturi de penalități a rămas doar valoarea ce reprezintă penalitățile de întârziere raportate la facturile cu scadența după 05.06.2011 (data de scadență imediat următoare fiind chiar 06.07.2011, pentru factura emisă în 31.05.2011).
Aplicând acestă metodă, s-a ajuns la însumarea valorilor ajustate ale facturilor de penalități și a rezultat valoarea totală de 44,51 lei.
În consecință, va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 125,99 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități emise în perioada 31.05._11, precum și a sumei de 44,51 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 06.07.2011 – 12.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 05.06.2010, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 05.06.2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâții T. D. și T. C. S. (cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 3, .).
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 125,99 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități emise în perioada 31.05._11, precum și a sumei de 44,51 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 06.07.2011 – 12.12.2011.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./05.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
