Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 7296/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Nr._/2014
Ședința publică de la 30.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte: N. M.
Grefier: R. M. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator C. N. P.F.A. și pe intimat A. I., intimat C. I. (CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI ), având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefie,r care învederează instanței că intimata a depus răspunsul solicitat C. Iași.
Instanța constată că la termenul anterior a apreciat necesar depunerea de intimată a dovezii de comunicare a deciziei de impunere și că a depus dovezi în acest sens. Comunică un exemplar al acesteia contestatorului.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea cererii.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile având ca obiect contestație la executare, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 03 martie 2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _, contestatorul C. N., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a solicitat instanței de judecată anularea titlului executoriu nr._ din 30.01.2014, somația de plată nr. 22/_ _2479167, deciziile de plată din care rezultă un debit de 2.621 lei.
În motivarea în fapt a contestației la executare, s-a arătat că nu are datorii față de A. și C.. Este pensionar și are un venit lunar de 419 lei.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept În dovedire, a anexat în copie titlul executoriu nr._ din 30.01.2014, somația de plată nr. 22/30/1/_2479167 și dovada comunicării acestora.
Contestația la executare a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 10 OUG 80/2013, făcându-se dovada achitării unei taxe în valoare de 189 lei.
Prin serviciul Registratură, la data de 17 aprilie 2014 intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, învederând instanței că debitorul C. N. figurează cu obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, motiv pentru care s-a procedat la începerea executării silite pentru recuperarea debitelor, emițându-se somații de plată comunicate contestatorului. S-a invocat excepția inadmisibilității contestație, raportat la dispozițiile art. 172 alin. 3 OG 92/2003. Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 141 și art. 172 Codului de procedură fiscală. În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
Intimatul nu a solicitat administrarea de probe anexând în copie dosarul de executare. În ședința publică din data de 11 iunie 2014, instanța a pus în discuția părților excepția
inadmisibilității, dispunând admiterea acestei în ceea ce privește cererea contestatorului de anulare a deciziilor de impunere care au sta la baza emiterii titlului executoriu nr._ din 30.01.2014 și a somației de plată nr. 22/30/1/_2479167 .
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței au fost atașate în copie adresa C. Iași nr. 6605/26.06._.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În fapt, în data de 11.10.2010, Casa de asigurări de sănătate Iași a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 1090 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005-octombrie 2010. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 1910 lei, cu titlu de contribuție datorată, 1621 lei, cu titlu de dobânzi, 281 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Instanța reține că în baza art. V alin. 5 din OUG 125/2011, întreaga activitate de executare silită a fost preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate Iași și administrată de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în ce privește contribuțiile sociale obligatorii datorate de persoanele fizice.
În baza acestei decizii de impunere că la data de 30.01.2014 intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a emis titluri executoriu contestat în prezenta cauză, la aceeași dată fiind emisă și somația nr. 22/30/1/_2479167, prin care contestatorului i se pune în vedere să plătească suma de 2.621 lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, nici un titlu executoriu neputând fi emis în absența unui titlu de creanță Partea inferioară a machetei
în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Analizând actele dosarului instanța reține că decizia de impunere 1090/11.10.2010 din a fost comunicată contestatoarei, doar prin publicitate pe site-ul C. Iași, conform anunțului colectiv din data de 11.10.2010, iar decizia de calcul accesorii nr. 1090, nu a fost comunicată contestatorului.
Analizând actele de executare prin prisma modului, în care intimata a înțeles să comunice contestatoarei decizia de impunere, în baza cărora au fost emise actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acestea nu respectă prevederile legale incidente.
Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Titlu de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Cu toate acestea nici un titlu de creanță nu poate fi pus în executare fără a fi adus la cunoștința contribuabilului, titlurile de creanță fiscale fiind acte administrativ fiscale care pentru a fi opozabile contribuabilului trebuie să fie comunicate în conformitate cu dispozițiile art. 44 Cod procedură fiscală „(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin dispozițiile alin. 4 art. 44 din Codul de procedură fiscală, se reține că, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Este adevărat, comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Redând în esență textul art. 92 din Codul de procedură civilă, rezultă că, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. În lipsa persoanelor arătate în alineatul precedent ori nu voiesc ori nu pot să semneze „adeverința de primire”, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale sus citate în materia ce reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, este de reținut că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, este adevărat, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, însă, trimiterea expresă la dispozițiile dreptului comun „Codul de procedură civilă” pe segmentul comunicării actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, stabilește ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. și numai în subsidiar dacă nu s-a realizat comunicarea actului,se poate apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A accepta că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una din modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu a admite că legea a reglementat un singur mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Potrivit deciziei 536/2011 a Curții Constituționale, procedand la o interpretare teleologica a acestor dispozitii legale ( art. 44 Cod procedură fiscală), Curtea observa că enumerarea pe care o contin nu este întâmplătoare, ci modalitatile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt mentionate . prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigura certitudinea absoluta a luării la cunoștință a contribuabilului de continutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a), constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevazuta la lit. b, și anume remiterea catre contribuabil, sub semnaturșă, a actului administrativ fiscal de catre persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c), comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d) se mentioneaza comunicarea prin publicitate. Intentia legiuitorului a fost de a institui o anumita ordine pentru modalitatile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurand, prin succesiunea mentionata la lit. a)–d), obligatia organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevazuta in art. 44 alin. (2).
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata a procedat la comunicare exclusiv prin publicitate a deciziei de impunere nr. 1090/11.10.2010 respectiv nu a făcut dovada comunicării deciziei de calcul accesorii ce constituie titlul de creanță fiscală în baza cărora a fost emis titlul executoriu nr._ din 30.01.2014 și somația nr. 22/_ /_, având drept debitor pe contestatorul C. N..
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că necomunicarea titlului de creanță fiscală către contestatoare atrage nulitatea executării silite demarate împotriva acestuia, motiv pentru care va admite contestația și va anula titlu executoriu nr._ din 30.01.2014 și somația nr. 22/_ /_, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._/22/_ /_, având drept debitoare pe contestatorul C. C. N..
Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată, însă doar în măsura în care aceste cheltuieli au fost dovedite. Constatând că la dosar nu există dovada efectuării de către contestatoare a unor cheltuieli de judecată (alte decât taxa judiciară de timbru), instanța va respinge ca neîntemeiată cererea.
Instanța va respinge, ca fiind neîntemeiată și cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru în contextul în care art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 prevede o procedură specială de restituire a acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul C. N., CNP_, cu domiciliul în comuna Țibana, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași.
Anulează titlu executoriu nr._ din 30.01.2014 și somația nr. 22/_ /_, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._/22/_ /_, având drept debitoare pe contestatorul C. C. N..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2014.
Președinte,Grefier,
Red jud. N.M.: /Tehnored.: R.M.G.
4 ex., 01.08.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6418/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
