Plângere contravenţională. Sentința nr. 1660/2014. Judecătoria IAŞI

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului verbal, motivat de faptul că intimatul nu a precizat în mod exact fapta contravențională. A susținut că procesul verbal a fost încheiat ulterior constatării săvârșirii contravenției, respectiv 24.05.2013, fiindu-i încălcat dreptul de a formula obiecțiuni. Totodată nu au fost indicate motivele pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent. .

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 17, art. 16 alin. 7 și art. 19 OG 2/2001, iar în dovedirea susținerilor sale petenta a solicitat proba cu înscrisuri. A anexat în copie procesul verbal contestat și dovada comunicării acestuia și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului asociației petente.

Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii

arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. S-a arătat că în urma controlului efectuat în data de 22.05.2013, în Iași, s-a constat că petenta a depozitat diverse materiale pe spațiul verde – domeniul public, în spatele blocului V2, S-a subliniat că descrierea faptei s-a făcut în conformitate cu prevederile ar. 16 OG 2/2001 cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. A anexat în copie procesul verbal contestat, adresa nr._/24.05.2013, extras din HCL 172/2002 și două planșe fotografice.

La data de 14 august 2013, petenta a formulat în temeiul dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă o cerere de modificare a plângerii inițiale, solicitând în subsidiar și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Petenta a susținut faptul că, starea de fapt reținută este contrară realității, în contextul în care nu se face dovada că planșele fotografice atașate, au fost realizate pe terenul aferent blocului V2 și nu pe alte suprafețe vecine acestuia și nici a faptului că bunurile nu erau depozitate ca urmare a unei lucrări din acea zi, care urmau să fie ridicate tot în acea zi. Au mai fost invocate ca motive de nulitate: lipsa inserării datelor de identificare ale reprezentantului asociației, imposibilitatea formulării de obiecțiuni, insuficienta descriere a faptei.

Intimatul P. M. Iași a răspuns susținerilor petentei, concluzionând că petenta oscilează între negare și justificare în scopul sustragerii de la răspunderea contravențională.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței intimatul a făcut dovada calității de agentul constatator a persoanei care a întocmit procesul verbal, în acest sens fiind atașate în copie dispoziția nr. 23/15.01.203.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr._/24.05.2013, se reține că în ruma controlului din data de 22 mai 2013 ora 12.24 la blocul V2 din . nr. 10, s-a constat depozitarea de diverse materiale pe domeniul public, pe spațiul verde aferent blocului V2, faptă prevăzută de HCL 172/2002, art. 1cap. II, modificată de HCL 207/2006 și sancționată potrivit art. 5 cap. XII din aceeași hotărâre a cosiliului local Iași. Vinocvată de săvârșirea acestei fapte este ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL. V2, . nr. 10. Petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 700 lei. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentanților societății, menționându-se că persoanele de față au calitate de agenți constatatori și nu pot semna procesul verbal în calitate de martori asistenți..

În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că, în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentei la data de 27.05.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.06.2013.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța va respinge toate apărările formulate de petent cu privire la legalitatea procesului verbal. Astfel, din cuprinsul procesului verbal instanța reține că agentul constatator a realizat o descriere corectă și completă a faptei, a înscris locul săvârșirii acesteia. Înscrierea în procesul verbal a numelui reprezentantului asociației de proprietari nu reprezintă un element care să determine nulitatea procesului verbal, sancțiunea acestei omisiuni fiind nulitatea relativă, petenta nefăcând dovada nici unei vătămări sub acest aspect. Inserarea obiecțiunilor în procesul verbal poate fi realizată atunci când acesta este încheiat în prezența contravenientei. Fiind întocmit în lipsa agentul constatator nu putea menționa obiecțiunile petentei, aceasta având la dispoziție calea plângerii contravenționale pentru a-și exprima punctul de vedere sub acest aspect. De asemenea instanța va respinge și apărările privitoare la încheierea procesului verbal în lipsa martorului asistent, raportat la faptul că, agentul constatator a menționat în procesul verbal, în acord cu dispozițiile art. 19 alin. 3 OG 2/2001 motivul care a determinat încheierea actului administrativ în acest mod.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._/24.05.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. Deși a susținut că fotografiile atașate nu fac dovada că sunt realizate pe domeniul public din fața blocului V2, instanța reține că acesta nu a dovedit contrariul. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.

În drept, potrivit HCL 172 art. 1, cp. II pe raza Municipiul Iași se interzice „aruncarea sau depozitarea pe domeniul public precum și în alte locuri publice a reziduurilor menajere și vegetale, a moluzului și a altor reziduuri, a bunurilor materiale de orice fel, ca: utilaje, ambalaje, tonete, chioșcuri, mese, construcții metalice, materiale de construcții de orice fel (…)”.

Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de HCL 172/2002, art. 1cap. II, modificată de HCL 207/2006, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.

Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța apreciază că fapta petentei are un grad de pericol social redus. Dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social minim al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator nu îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța considerând că poate fi atins scopul sancțiuni și fără aplicarea unei amenzi.

Față împrejurarea că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei cu privire la obligația de a respecta dispozițiile HCL 172/2002 și de a asigura eliberarea spațiului public de deșeuri și reziduuri rezultate din construcții, pentru a nu crea disconfort locatarilor din zonă.

Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității,

instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>cu sediul în . nr. 10, Cod fiscal nr._ , cu sediul procesual ales în Iași, . nr. 10, ., . în contradictoriu cu intimatul P. municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, împotriva procesului verbal nr._/24.05.2013.