Plângere contravenţională. Sentința nr. 3827/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3827/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 13512/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3827/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier I. A. C.-C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent S. G. și pe intimat I. IAȘI-SECȚIA A III A POLIȚIE, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns pentru intimată, consilier juridic Z. G., lipsind petentul și martorul N. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța constată că lipsește martorul propus de către petent. Având în vedere adresa indicată de către petent și modalitatea primirii citației de către martor prin depunerea acesteia la cutia poștală aparținând căminului studențesc T 25, instanța constată că nu se impune aplicarea unei amenzi martorului și constată imposibilitatea audierii martorului.
În temeiul art. 244 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 392 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În temeiul art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, considerând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 24.04.2013 sub număr de dosar_, petentul S. G. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.03.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Politie Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității, procesul-verbal fiind încheiat în mod necorespunzător prin reținerea a două contravenții de aceeași natură.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin 3 și art. 31 din OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petentă nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/31.03.2013, petentul S. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru faptul că pe data de 31.03.2013, pe ., ar fi provocat scandal prin aceea că a agresat atât verbal cât și fizic pe numiții V. P. și H. Nicușor, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991. De asemenea, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru faptul că ar fi fost întrunite și elementele contravenționale ale faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de inculcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice, republicată și actualizată, în forma în vigoare la data săvârșirii contravenției, constituie contravenție provocarea ori participarea efectivã la scandal, în locuri sau localuri publice.
Conform art. 3 pct. 1, sãvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințãri cu acte de violențã împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de naturã sã tulbure ordinea și liniștea publicã sau sã provoace indignarea cetãțenilor ori sã lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice constituie contravenție.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Apărările petentului referitoare la lipsa mențiunilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a locului unde se poate formula plângere contravențională, nu pot fi reținute ca determinând nulitatea procesului-verbal, atât timp cât o astfel de mențiune nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind necesar prin urmare a se demonstra vătămarea pricinuită. Or, prin prezenta cauză instanța analizează tocmai plângerea contravențională formulată de către petent.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la încadrarea nelegală a faptei reținute în două contravenții distincte, fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 incluzând fapta prevăzută de art. 3 pct 1 din Legea nr. 61/1991 în vigoare la data săvârșirii contravențiilor, instanța constată că sunt neîntemeiate. Fapta contravențională prevăzută de art. 3 pct. 24 nu absoarbe fapta contravențională prevăzută de art. 3 pct 1 din din Legea nr. 61/1991 în vigoare la data săvârșirii contravențiilor, cele două fapte neimplicând aceeași latură obiectivă, așa cum petentul în mod greșit susține.
Fapta contravențională reglementată de art. 3 pct 24 nu presupune provocarea ori participarea efectivã la scandal doar prin fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințãri cu acte de violențã, putând fi săvârșită prin orice faptă reprobabilă, rușinoasă ce tulbură ordinea publică, precum exercitarea de acte de violență fizică. Or, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a reținut că petentul ar fi săvârșit atât elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 3 pct 1, respectiv violență verbală, cât și ale contravenției prevăzută de art. 3 pct 1, violență fizică.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 61/1999 pentru sancționarea faptelor de inculcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice, republicată și actualizată se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea de către instanța de judecată. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Agentul constatator arată prin raportul depus, fila 22, că a constatat prin propriile simțuri comportamentul petentului, faptele contravenționale fiind constatate în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Fiind audiat, martorul D. F., fila 15, arată că petentul l-a lovit pe martorul H. Nicușor, fila 41, declară că în luna februarie – marte 2013, el și prietenii lui au fost acostați în aceeași noapte de două ori, în drum spre clubul Underground, de către petent, acesta adresându-le expresii și cuvinte jignitoare, iar ulterior agresându-i fizic.
Din coroborarea probelor administrate în mod nemijlocit, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de către agentul constatator în mod nemijlocit, acestea coroborându-se cu declarația martorului audiat.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 61/1991 republicată. Acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petentul a avut un comportament violent, atât fizic cât și verbal, a proferat injurii și expresii jignitoare, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, având ca urmare tulburarea liniștii și ordinii publice, fiind afectate relațiile sociale ce urmăresc protejarea ordinii publice.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. G., având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Iași, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.03.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Jud.Iași, ca neîntemeiat.
Obligă petentul să achite către stat suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.03.2014.
Președinte, Grefier,
I. C. I. A. C.-C.
Red/teh I.Chi
4 ex/30.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 13-11-2014,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
