Pretenţii. Hotărâre din 10-11-2014, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 21.02.2014, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei . la plata sumei de 151,51 lei din care 138,90 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 06.2012, 03._ și 12,61 lei cu titlu de penalități aferente acestora calculate până la data de 31.07.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și cheltuieli de mediere).

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestării servicii salubritate nr._/06.06.2011, în baza căruia a colectat, transportat și depozitat deșeurile municipale, însă pârâta nu a mai achitat valoarea facturilor emise în perioada 06.2012, 03._, înregistrând un debit de 138,90 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere de 12,61 lei calculate până la data de 31.07.2013.

Reclamanta a mai arătat că a invitat pârâta la sediul său în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă cât și pe calea medierii, solicitări cărora pârâta nu le-a dat curs.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1516 Cod civil.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei stabilită conform prevederilor art.3 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, somație fila 6, contract de prestării servicii salubritate nr._/06.06.2011 fila 7, declarație reprezentant legal fila 8, fișă calcul penalități fila 9, factură fiscală 04.2013 fila 10, proces verbal de informare nr.3816/11.11.2013 fila 11, chitanță nr.1219/25.10.2013 fila 12.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional și legal, a indicat datele sale de identificare, a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile atașate cauzei și a depus în copie conformă facturile fiscale aferent perioadei solicitate filele 36-37.

În temeiul rolului activ, instanța a dispus efectuarea de verificări în baza de date ORC privind sediul actual pârâtă fila 49.

În ședința publică din 02.06.2014 a fost încuviințată citarea prin publicitate a pârâtei, fiind desemnat în calitate de curator av.N. I..

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală.

La termenul din 03.11 2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta . calitate de prestator, și pârâta ., în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de prestării servicii salubritate nr._/06.06.2011având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, astfel cum rezultă din contract de prestării servicii salubritate nr._/06.06.2011 fila 7.

În schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate, potrivit prevederilor art.6.2 din contract, în termen de 15 zile de la primirea facturii, potrivit art.8.2 din contract

Părțile au convenit că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, potrivit prevederilor art. 8 pct.3 din contract.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 10, 36-37) pentru valoarea totală de 138,90, aferente perioadei 06.2012, 03._, așa cum rezultă din facturi fiscale filele 10, 36-37. La suma neachitată de către pârâtă au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 12,61 lei calculate până la data de 31.07.2013, astfel cum rezultă din fișă calcul penalități fila 9.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de prestări servici, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise pentru perioada 06.2012, 03._, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 138,90 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 06.2012, 03._ și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 138,90 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 8.3 din contract, instanța reține că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 06.2012, 03._, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere, întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 12,61 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 31.07.2013.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta urmează a cădea în pretenții, instanța o va obliga și la plata sumei de 220 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu definitiv de curator achitat prin extras de cont nr.3298/11.06.2014 fila 56.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 35 lei reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere, sens în care s-a depus chitanța nr. nr.1219/25.10.2013 fila 12, apare ca neîntemeiată prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 coroborat cu art.2 alin.1 indice 4 din Legea 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator potrivit cărora părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă în condițiile prevăzute de lege; serviciile prestate sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferente de titlul cu care s-ar putea solicita, sens în care instanța va respinge această solicitare și nu va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta .>înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO51BRDE240SV_, cu sediul în Iași, ., județul Iași prin reprezentant legal I. A., prin consilier juridic A. M., C. D. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, cu ultimul sediu cunoscut în Iași, ., nr.2, parter, județul Iași prin curator av. N. I..