Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 28-09-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 10572/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” SA prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâtul V. C., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.02.2015 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului V. C., la plata sumei de 584,41 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada decembrie 2009-aprilie 2011 și a sumei de 366,17 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada iunie 2010 – decembrie 2014.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârât. Pentru neachitarea la termen a facturilor pentru consumul de energie termică s-au calculat penalități conform clauzei penale prevăzute la art. 18 lit. a din contractul încheiat de părți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată contractul de furnizare a energiei termice nr. 1229 din 04.12.2009, componența sold clienți la data de 29.05.2015, facturi fiscale.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanta a depus precizări prin care a solicitat respingerea excepției prescripției întrucât instanța nu ar avea posibilitatea să invoce această excepție din oficiu, iar prin plățile succesive realizate de pârât a fost întrerupt cursul prescripției.
În ceea ce privește posibilitatea instanței de judecată de a invoca din oficiu prescripția extinctivă, prin Decizia nr. 1/17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în soluționarea unui recurs în interesul legii că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, instanța constată că prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201) s-a stabilit că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. În consecință sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Deși reclamanta a invocat faptul că ar fi fost întrerupt cursul prescripției prin plățile succesive realizate de pârât, reclamanta nu a indicat datele la care ar fi avut loc aceste plăți, nedepunând vreo evidență a debitelor și plăților realizate, din care să reiasă că eventualele plăți ar fi fost imputate asupra debitelor și/sau penalităților ce fac obiectul cauzei, și nu asupra unor debite anterioare.
De asemenea, plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi achitat și din sumele datorate cu titlu de penalități, pentru ca o astfel de plată să fie în măsură să întrerupă cursul termenului de prescripție al dreptului de a cere obligarea la plata penalităților.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.02.2015, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, astfel încât o va admite și va respinge acțiunea reclamantei ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâtul V. C., cu domiciliul în Iași, ., ., .> Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
4ex/19.10.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 28-09-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
