Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă piritul nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate motiv pentru care au fost calculate penalitati de intirziere. Facturile nu au fost contestate de către pârât.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.

Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația al conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, conventia de facturare individuala a consumurilor de energie termica anexa la contractul de furnizare a energiei termice nr. 1987/_.

Piritul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.

Reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere mai vechi de trei ani.

Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta, în calitate de consumator, au încheiat conventia de facturare individuala a consumurilor de energie termica anexa la contractul de furnizare a energiei termice nr. 1987/2005.

Potrivit contractului, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare .

În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, însă pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora motiv pentru care la sumele datorate s-au calculat penalități de intirziere .

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că pârâtul datorează reclamantei suma de_,70 lei contravaloare penalități de întârziere pentru perioada 09._.

În ceea ce privește sumele solicitate, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.

Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

In conformitate cu prevederile art. 248 NCPC, în vigoare la data sesizării, instanta va analiza exceptia invocata si retine urmatoarele:

Instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei.

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Instanta constata că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958.

Instanta constata ca penalitatile de intirziere sint aferente cheltuielilor de intretinere datorate pentru o perioada anterioara datei introducerii actiunii, respectiv pentru facturi emise pina in octombrie 2011 . Ori, penalitatile de intirziere au un caracter accesoriu fata de creanta principala astfel incit, odata cu stingerea dreptului la actiune privind debitul principal de creanta cum este cazul de fata, se stinge si dreptul la actiune privind penalitatile aferente.

Avind in vedere ca prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.07.2015, instanta constata ca dreptul la actiune privind debitul principal de creanta s-a prescris ,aspect ce reiese din inscrisul Componenta sold clienti, depus la dosar. P. urmare si penalitatile aferente acestui debit sint prescrise. Plata unei sume de bani nu poate avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei si nu este de natura a intrerupe cursul prescriptiei pentru debitele achitate cu intirziere

În consecință, se va admite excepția și se va respinge cererea reclamantei privind contravaloare penalitatile de intirziere ca fiind prescris dreptul la acțiune.

F. cheltuieli de judecata

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocata din oficiu.

Respinge acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIATIA DE P. PT 7 B N. II –PENTRU ., cu sediul în Iași, ., ., ., ca fiind prescris dreptul la actiune.

Cu apel in 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronuntata in sedinta publica din 30.09.2015.

Președinte, Grefier,

S. A. F. S. C.

Red/Tehnored. S.A.F./S.C.

4 ex./12.10.2015