Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC. Hotărâre din 22-10-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 12027/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 22 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta pârâtă B. M. I. în contradictoriu cu pârâta reconvenientă R. O. M. având ca obiect revendicare imobiliară - obligația de a face/autorizarea executării obligației de a face; plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 01.10.2015, ulterior pentru 08.10.2015, apoi pentru 15-10.2015 si respectiv pentru astăzi, 22.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.09.2011, sub nr._, B. M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Roguț O. M. obligarea acesteia să lase în deplină proprietate și posesie terenul cu suprafața de 186 m.p. situat în Iași, ..3, jud.Iași, obligarea pârâtei să ridice construcțiile înființate fără autorizație existente pe terenul revendicat, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să desființeze aceste construcții pe cheltuiala pârâtei și obligarea pârâtei la plata sumei de_,50 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință a imobilului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură a imobilului – teren, în suprafață de 4094,50 mp situat în Iași, ..3, identificat în planul de situație planșa 1 – anexă la raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni (care fac parte integrantă din hotărâre), în punctele 5,6,7,8,50,48,9,10,11,12,13,14,37,38,39,40,41,42,44,45,46,49,51,52,53,54.A constat instanța că în cauză a fost vorba despre o preluare cu abuzivă a unui imobil de către stat fără titlu valabil, iar autorii reclamantei și reclamanta în calitate de moștenitor, pe care a dovedit-o cu certificatul de moștenitor nr.70/1998, își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
A precizat reclamanta că a constatat faptul că pârâta ocupă o suprafață de 186 mp din acest teren proprietatea sa, astfel că a notificat-o la data de 13.09.2010 prin poștă să elibereze terenul și să ridice construcțiile de pe acest teren. Deși pârâta a primit notoficarea, nici până în prezent nu s-a conformat cererii sale. Pârâta a îngrădit această suprafață, nepermițându-i accesul pe terenul proprietatea sa.
Terenul este situat în zona A a municipiului Iași, iar pentru o astfel de zonă, potrivit hotărârilor Consiliului Local Iași nr.470/2009 – anexa 12A și 177/31.05.2010 – anexa 12 A, valoarea medie de pornire a licitației pentru tarifele de închiriere a unui teren este de 8,50 lei/lună pentru anul 2010 și 9,50 lei/lună pentru anul 2011. Conform pct.6.3. din Anexa 12A la HCL Iași nr.470/2009 și HCL Iași nr.177/2010 privind calcularea chiriei pentru spațiile cu altă destinație decât locuințe, tarifele pentru terenuri neamenajate se stabilesc la 0,5 din tariful corespunzător spațiului util, deci 4,25 lei/lună pentru anul 2010 și respectiv 4,75 lei/lună pentru anul 2011. La suprafața de 186 mp rezultă un tarif de 790,50 lei lunar pentru 2010 și respectiv 883,50 lei lunar pentru 2011. Prejudiciul cauzat prin ocuparea abuzivă a terenului de către pârâtă este de_,50 lei, urmând a majora pretențiile cu prejudiciul produs până la pronunțarea hotărârii.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, fiind vorba despre un teren preluat abuziv de stat, conform art.15 lit.r din Legea nr.146/1997.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.480 și urm., art.998, art.1075, art.1077 C.Civ., art.1 din Primul Protocol la CEDO.
În dovedirea celor arătate, a solicitat proba cu interogatoriu, martor, înscrisuri, expertiză. A depus înscrisuri, în copie.
Pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea în daune formulată de reclamantă, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
În apărare, pârâta a precizat că lipsa de acțiune a reclamantei în a-și apăra dreptul de proprietate asupra terenului în opoziție cu posesia netulburată, îndelungată și sub nume de proprietar exercitată de autorii săi și continuată de ea, nu poate constitui temei al antrenării răspunderii delictuale. Valoarea lipsei de folosință pretinsă de reclamantă nu este certă. Reclamanta nu a justificat lipsa de folosință a terenului și nu poate fi considerat ca indubitabil faptul că reclamanta ar fi folosit acest teren închiriindu-l și că din închirierea lui ar fi rezultat suma solicitată și nici că din cultivarea lui ar fi avut anumite beneficii. Suprafața acestui teren este prea mică pentru a primi o utilitate economică, se află în spatele proprietății sale de 508 mp și nu are ieșire la calea publică, în mod individual.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei prin înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și martori.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea faptului că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 186 mp din Iași, ..3, revendicat de reclamantă.
În motivare, pârâta reconvenientă a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autintificat sub nr.597/186/24.04.1956, bunicii săi N. S. și N. E. au dobândit în proprietate suprafața de 508 mp, teren clădit și neclădit și o casă situată pe acest teren din Iași, . nr.13. La data de 14 mai 1976, bunicul pârâtei a decedat și, potrivit certificatului de moștenitor nr.488/30.08.1977, moștenitorii acestuia au fost stabiliți ca fiind bunica sa, N. E. și mama N. O.. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1143/10.03.1983, mama sa N. (fostă N.) O. a vândut bunicii N. E. cota sa parte indiviză de 3/8 din casa și terenul de pe . nr.13. Cu acea ocazie, cota de 3/8 din teren, adică 190 mp au trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974. Prin Ordinul nr.201/19.02.2007 al Prefectului județului Iași, cei 190 mp i-au fost restituiți în proprietate bunicii pârâtei, în baza art.36 al.3 din Legea nr.18/1991, reîntregindu-se astfel proprietatea de 508 mp. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.92/24.01.2006, bunica i-a vândut pârâtei suprafața de 508 mp și i-a transmis și posesia asupra suprafeței de teren de 186 mp alăturată celei de 508 mp pentru care deținea acte de proprietate.
Cu privire la suprafața de teren de 186 mp revendicată de reclamantă, pârâta a arătat că a intrat în posesia bunicilor săi în baza unor promisiuni de vânzare cumpărare încheiate cu I. Strul în anul 1958, respectiv 1959. Acest teren a fost ulterior îngrădit de bunicii pârâtei și l-au folosit netulburați până la deces (1976, respectiv 2010). Terenul a fost înscris și la rolul fiscal, plătindu-se pentru el taxele și impozitele legale, împreună cu cele datorate pentru suprafața de 508 mp. Prin sentința civilă nr.653/13.04.2009 a Tribunalului Iași s-a admis contestația reclamantei împotriva dispoziției nr.2207/2007 a Primarului Municipiului Iași și s-a dispus restituirea în natură a terenului cu suprafața de 4094,50 mp, teren în care este inclusă suprafața de 186 mp ce formează obiectul prezentului litigiu. Din considerentele sentinței rezultă că acest teren nu a urmat regimul juridic al altor imobile preluate de fostul regim comunist, nedevenind domeniu public al statului.
În drept, au fost invocate prevederile art.1890 C.civ.
În dovedire, pârâta reconvenientă a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și interogatoriul reclamantei.
Reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată .
În apărare, reclamanta pârâtă a arătat că mama ei, S. M. a fost proprietara imobilelor situate în Iași, zona Copou, ., conform actului dotal autentificat la Tribunalul jud. Iași sub nr.1873/1931, imobile preluate abuziv, în diverse etape, de către stat. După . Legii nr.10/2001 a formulat, în calitate de moștenitoare, notificări pentru restituirea în natură a acestor imobile. Pentru imobilul sin . compus din suprafața de teren de 4094,05 mp din care face parte și suprafața în litigiu, a notificat prin executor judecătoresc Primăria Iași – DAPPP, ca deținător actual al imobilului, solicitând restituirea în natură. Având în vedere notificarea nr.1760/2001 adresată Primăriei Iași prin care s-a declanșat procedura administrativă de restituire a imobilului preluat abuziv, a solicitat notarea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare a acestor imobile, cererea fiind admisă. Cu toate acestea, pârâta reconvenientă și bunica acesteia N. E. au încheiat la data de 24.01.2006 contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.92/2006 la BNP P. M., prin care N. E. a vândut pârâtei reconveniente imobilul proprietatea sa situat în iași, șoseaua Ș. cel M. nr.13, compus din terenul cu suprafața totală de 694 mp și construcții. S-a menționat în contract că suprafața de 186 mp se află în posesie fără acte. A precizat reclamanta pârâtă că în anul 2006 a introdus acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare în ceea ce privește suprafața de 186 mp teren din cei 694 mp care au făcut obiectul contractului. Prin sentința civilă nr._/07.09.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea, constatând nulitatea absolută parțială cu privire la suprafața de teren de 186 mp, motivul nulității fiind cauza ilicită. Reclamanta pârâtă a susținut că posesia exercitată de bunicii pârâtei reconveniente și ulterior de ea, nu a fost una utilă, aptă să conducă la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă. În situația preluării abuzive a terenului de către stat de la mama sa, S. M., fapt stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, problema prescripției achizitive nici nu se poate pune, câtă vreme premisa de la care se analizează, aceea a pasivității imputabile a proprietarului deposedat, nu este îndeplinită pentru a opera această sancțiune împotriva fostului proprietar. A susține că termenul de prescripție s-a împlinit în 1988, respectiv 1989 și în tot acest timp proprietarul a fost pasiv, deși putea să revendice bunul, este un act de nesocotire a întregii realități istorice românești din perioada comunistă. Pe de altă parte, pârâta reconvenientă a recunoscut faptul că a emigrat în Canada în 2006, mama sa N. O. s-a mutat la 29.11.1977 de la Iași la Oradea, unde a locuit în perioada 1977-1984, iar de acolo a plecat definitiv în canada unde se află și astăzi (aspecte dovedite prin adresa nr._/16.05.2011 a Consiliului Local Oradea – Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor și e-mail-ul trimis de Pârâta reconvenientă d-lui avocat C. la 20.04.2011, depus în dosarul nr._/245/2006 la Tribunalul Iași, iar N. elena, bunica pârâtei reconveniente a fost internată din octombrie 2006 la azilul de bătrâni din Copou, astfel încât aceste persoane nu au avut posibilitatea exercitării posesiei asupra terenului.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Reclamanta pârâtă a solicitat administrarea probei prin înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei reconveniente.
La termenul de judecată din data de 25.09.2014 reclamanta pârâtă a precizat cererea, în sensul măririi suprafeței de teren revendicate de la 186 mp la 189 mp și majorării pretențiilor reprezentând lipsa de folosință a terenului revendicat de la suma de 17.437,50 lei la suma de 50.037,75 lei.
Pârâta reconvenientă a invocat excepția tardivității modificării cererii raportat dispozițiilor art.132 al.1 C.proc.civ.
Au fost administrate proba prin înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul reclamantei pârâte și expertiza topo-cadastrală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.653/13.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, a fost admisă cererea reclamantei pârâte în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași și a fost anulată Dispoziția nr.2207/01.11.2007. S-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 4094,50 mp, ce a fost situat în Iași, .. S-a dispus restituirea în natură a imobilului teren conform raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni.
În considerentele sentinței s-a reținut că dovada dreptului de proprietate pentru toată suprafața de teren de 4094,50 mp a fost făcută de reclamantă cu actul autentic de vânzare-cumpărare din 14.06.1918, prin care autorul său, S. C. a cumpărat suprafața de 3 ha și jumătate, actul autentic de donație încheiat la 19.05.1931, prin care autorii săi îi donează casele și terenul înconjurător din târgul Copou, precum și cu certificatul nr.2111/20.03.1991, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului din care reiese că autoarea reclamantei, S. M., figura înscrisă în perioada 1959-1963 cu o suprafață de teren de 2,73 ha (teren arabil, alte terenuri, livadă, curți și clădiri).
Restituirea s-a dispus și în baza referatului nr._/09.11.2007 al Primăriei Iași, potrivit căruia terenul de 1 ha fusese preluat în folosință prin Decretul nr.115/1958.
A constatat Tribunalul Iași că față de dispozițiile Decretului nr.115/1959 este vorba de o preluare abuzivă a unui imobil de către stat, fără tilu valabil și în aceste condiții autorii reclamantei și reclamanta, în calitate de moștenitor (împrejurare dovedită cu certificatul de moștenitor nr.70/1998) își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Prin Dispoziția Primarului Municipiului Iași, nr.727/02.03.2011, a fost dispusă restituirea în natură către reclamanta pârâtă B. M. I. a imobilului teren cu suprafața de 4094,50 mp, situat în Iași, ., identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul P. A..
Prin sentința civilă nr._/07.09.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2006, definitivă, a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. M. I. în contradictoriu cu pârâtele N. E. și R. O. M. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între N. E. și R. O. M., autentificat sub nr.92/24.01.2006 de BNP P. M., numai cu privire la suprafața de 186 mp teren, identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert Istin G..
În considerentele sentinței civile nr._/07.09.2010, instanța a reținut incidența motivului de nulitate absolută – cauza ilicită – pârâtele cunoscând la data încheierii contractului de vânzare cumpărare că suprafața de 186 mp este bunul altuia. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare se face precizarea că suprafața totală înstrăinată este de 694 mp din care 186 mp se află în posesia vânzătoarei fără acte, iar părțile au cunoștință de sesizarea nr.19 din 2004 în favoarea lui B. M. I., astfel cum rezultă din certificatul de sarcini eliberat de OCPI Iași. Vânzarea cumpărarea suprafeței de 186 mp s-a realizat în frauda dreptului proprietarului pe riscul cumpărătorului, aceasta chiar și în condițiile în care bunul nu ar fi fost restituit reclamantei B. M. I., întrucât la momentul tranzacției făcea parte din domeniul public al statului, fiind preluat fără titlu de către acesta de la vechiul proprietar, autorul reclamantei, conform Decretului nr.115/1959.
În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.92/24.01.2006 de BNP P. M., încheiat între N. E., în calitate de vânzătoare și pârâta reconvenientă R. O. M., în calitate de cumpărătoare, s-a menționat că suprafața de 186 mp se află în posesie fără acte și există sesizarea nr.19 din 2004 în favoarea lui B. M. I., astfel cum rezultă din certificatul de sarcini nr.416/213/18.01.2006 eliberat de OCPI Iași.
Prin actul de vindere cumpărare autentificat de notariatul de stat al orașului Iași sub nr._, numitul Strul M. I. a vândut soților N. V. S. și N. Sp. E. imobilul situat în Iași, ..8, compus din teren loc de casă clădit și neclădit în suprafață totală de 508 mp și din casă cu parter și etaj și bucătărie de vară în curte.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1143/10.03.1983 de Notariatul de Stat Județean Iași, N. E. a cumpărat de la fiica sa, N. O., cota parte indiviză de 3/8 din casa, garajul și beciul, toate situate pe terenul cu suprața totală de 508 mp din care 3/8 în indiviziune, adică 190,50 mp teren clădit și neclădit, ce trece în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974. Casa și terenul au fost dobândite de vânzătoarea N. O. prin moștenire de la tatăl său N. V. S., decedat la data de 14.05.1976, iar acesta le-a cumpărat în timpul căsătoriei cu N. E. prin actul autentificat de Notariatul de stat al orașului Iași sub nr._ .
Pârâta reconvenientă R. O. M. a cumpărat de la N. E., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.92/24.01.2006 de BNP P. M., terenul cu suprafața de 694 mp - din care 186 mp se află în posesia vânzătoarei fără acte - situat în Iași, Șoseaua Ș. cel M. nr.13 (fostă M. S. nr.8), precum și construcțiile reprezentând locuință, garaj și beci.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul N. G., răspunsului la obiecțiuni și suplimentelor la raport, suprapunerea între terenul proprietatea reclamantei pârâte, în suprafață de 4094,50 mp, (conform sentinței civile nr.653/13.04.2009) și terenul proprietatea pârâtei reconveniente este de 189 mp, iar terenul deținut de pârâta reconvenientă fără acte – potrivit înscrierii în cartea funciară – are suprafața de 186 mp, teren situat în Iași, ..3, jud.Iași, identificat în Anexa 5 la Suplimentul nr.3 la Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul N. G. și în Anexa 4 la precizările privind Suplimentul nr.3 la raportul de expertiză, delimitat de punctele de frântură 1-2-_-12-13-14-1.
Prin răspunsurile la interogatoriu, reclamanta pârâtă și-a păstrat poziția procesuală, nefiind relevate aspecte esențiale.
Din declarația martorului propus de pârâta reconvenientă, reiese că bunica acesteia a cumpărat o casă în Iași în anul 1960 sau 1961 pe Șoseaua Ș. cel M. nr.31. Terenul cu suprafața de 700-800 mp era îngrădit cu un gard vechi la momentul la care l-a cumpărat. S-a făcut un gard nou pe același aliniament, iar familia N. a locuit permanent în imobil. În prezent nu mai locuiește nimeni, doamna N. a decedat în anul 2010, iar familia R. a plecat în Italia. Pe teren este plantație de vie, în spatele casei pomi fructiferi. O perioadă, în imobilul casă a funcționat o clinică. Un văr al actualului soț al pârâtei reconveniente vine o dată pe săptămână sau mai des să ridice corespondența de la imobil. În prezent este cunoscut faptul că reclamanta pârâtă a făcut demersuri pentru a recupera proprietatea. Pârâta reconvenientă a plecat în Canada în 2006 și a venit în România o singură dată. Până în anul 2000, mama pârâtei reconveniente a locuit în Iași.
În ceea ce privește excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta reconvenientă, instanța reține că cererea reclamantei pârâte, prin care a mărit suprafața de teren revendicată de la 186 mp la 189 mp, fiind același teren ce figurează în cererea principală, dar incorect apreciat din punctul de vedere al suprafeței la introducerea acesteia și prin care a majorat pretențiile reprezentând lipsa de folosință a terenului revendicat, este supusă regimului juridic prevăzut de art.132 al.2 C.proc.civ.1865. Astfel, cererea precizatoare poate fi formulată oricând până la momentul închiderii dezbaterilor, condiții în care instanța va respinge excepția tardivității invocată de pârâta reconvenientă.
Conform art.480 C.Civ., aplicabil raportului juridic dintre părți, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, acesta fiind textul general aplicabil în acțiunile în revendicare, definite de practica și literatura juridică drept acțiuni ale proprietarilor neposesori împotriva posesorilor neproprietari.
Având în vedere situația de fapt stabilită pe baza probatoriului cauzei, instanța constată că titlul reclamantei pârâte este mai vechi, în considerentele sentinței civile nr.653/13.04.2009 a Tribunalului Iași, reținându-se cu putere de lucru judecat că dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 4094,50 mp, situat în Iași, ., a fost făcută de reclamantă cu actul autentic de vânzare-cumpărare din 14.06.1918, prin care autorul său, S. C. a cumpărat suprafața de 3 ha și jumătate, actul autentic de donație încheiat la 19.05.1931, prin care autorii săi îi donează casele și terenul înconjurător din târgul Copou, precum și cu certificatul nr.2111/20.03.1991, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului din care reiese că autoarea reclamantei, S. M., figura înscrisă în perioada 1959-1963 cu o suprafață de teren de 2,73 ha (teren arabil, alte terenuri, livadă, curți și clădiri).
În istoricul pârâtei reconveniente, cel mai vechi titlu de proprietate este actul de vindere cumpărare autentificat de Notariatul de stat al orașului Iași sub nr.597/186/1956, urmat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1143/10.03.1983 de Notariatul de Stat Județean Iași și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.92/24.01.2006 de BNP P. M., în care se menționează că suprafața de 186 mp teren se află în posesia vânzătoarei fără acte. Deși martorul propus de pârâta reconvenientă a arătat că autorii acesteia au folost neîntrerupt din anul 1960 sau 1961 suprafața de teren, prin sentința civilă nr.653/13.04.2009 a Tribunalului Iași s-a reținut cu putere de lucru judecat că, în baza Decretului nr.115/1959, autorilor reclamantei pârâte le-a fost preluat abuziv imobilul de către stat, fără tilu valabil și în aceste condiții autorii reclamantei și reclamanta, în calitate de moștenitor (împrejurare dovedită cu certificatul de moștenitor nr.70/1998) își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere că titlul reclamantei este mai vechi și dreptul autorilor acesteia este mai preferabil, iar suprafața de teren revendicată de 186 mp a fost deținută de autorii pârâtei reconveniente fără titlu de proprietate, instanța va admite cererea formulată de reclamanta pârâtă și va dispune obligarea pârâtei reconveniente să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 189 mp teren situată în Iași, ..3, jud.Iași, identificată în Anexa 5 la Suplimentul nr.3 la Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul N. G. și în Anexa 4 la precizările privind Suplimentul nr.3 la raportul de expertiză (care fac parte integrantă din prezenta hotărâre), delimitată de punctele de frântură 1-2-_-12-13-14-1. De asemenea, raportat dispozițiilor art.494 C.civ. 1864, instanța o va obliga pe pârâta reconvenientă la ridicarea gardului edificat pe terenul cu suprafața de 189 mp, identificat în Anexa 4 la precizările privind Suplimentul nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (care face parte integrantă din prezenta hotărâre), între punctele_-1-2-300, iar în caz de refuz al pârâtei reconveniente autorizează reclamanta pârâtă să ridice acest gard, pe cheltuiala pârâtei reconveniente.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei reconveniente la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului revendicat, instanța reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune îndeplinirea mai multor condiții: faptul ilicit, prejudiciul cauzat de acesta, legătura de cauzalitate între cele două și vinovăția, fiind suficientă și culpa cea mai ușoară. Practic, simplul fapt al ocupării suprafeței reclamantei pârâte este suficient pentru a conduce la o prezumția de culpă, pe care pârâta reconvenientă nu a răsturnat-o.
Pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință, instanța va avea în vedere că terenul revendicat este situat în zona A a municipiului Iași și hotărârile Consiliului Local Iași nr.470/2009 (anexa 12A), nr.177/31.05.2010 (anexa 12A), nr.180/2011 (anexa 12A), nr.267/2012 (anexa 12.1), nr.129/2013 (anexa 12), referitoare la valoarea medie de pornire a licitației pentru tarifele de închiriere a unui teren (4,25 lei/mp lunar pentru anul 2010 și 4,75 lei/mp lunar pentru anii 2011, 2012, 2013, 2014 și 2015. Prin urmare, instanța o va oblige pe pârâta reconvenientă la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului de 189 mp, în cuantum de 60.810,75 lei, pentru perioada 01.01.2010 (data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.653/2009 a Tribunalului Iași) – 24.09.2015.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța reține următoarele:
În sistemul Codului civil 1864, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege.
Cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile anterioare Noului Cod civil, în conditiile în care dispozițiile art.82 din Legea 71/2011 prevăd că: „…pentru cazurile în care posesia a început înainte de aceasta dată (. noului Cod civil), sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.”
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, prevazută de art.1890 din Codul civil1864, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe o posesie utilă, neviciată, ceea ce presupune că trebuie să fie continuă, pașnică, publică (art. 1847 și urm. c.civ.) și, de asemenea, neechivocă, posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege, împlinirea prescripției să fie invocată de posesor fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepțiune (art. 1841 c.civ.).
Din probele administrate în cauză instanța constată că autorii pârâtei reconveniente au stăpânit suprafața de teren de 186 mp din anul 1956, fără a avea titlu de proprietate. Prin sentința civilă nr.653/13.04.2009 a Tribunalului Iași s-a reținut cu putere de lucru judecat că, în baza Decretului nr.115/1959, autorilor reclamantei pârâte le-a fost preluat abuziv imobilul în suprafață de 4094,50 mp, ce a fost situat în Iași, . (din care face parte suprafața de 186 mp) de către stat, fără tilu valabil și în aceste condiții autorii reclamantei și reclamanta, în calitate de moștenitor (împrejurare dovedită cu certificatul de moștenitor nr.70/1998) își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Astfel, în condițiile în care autorilor reclamantei pârâte le-a fost preluat abuziv imobilul de către stat, nu se poate reține că aceștia și reclamata pârâtă au dat dovadă de pasivitate și au permis altei persoane să se comporte public ca proprietar.
Momentul inițial al ocupării bunului constituie reperul în funcție de care se apreciază elementul subiectiv al posesiei. Astfel, posesia exercitată de autorii pârâtei reconveneinte nu este o posesie utilă, sub nume de proprietar, în perioada colectivizării aceștia având doar folosința terenului (detenția), care nu este suficientă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C.proc.civ., instanța o va obliga pe pârâta reconvenientă să plătească reclamantei pârâte suma de 5.789,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității, invocată de pârâta reconvenientă.
Admite cererea formulată de reclamanta pârâtă B. M. I., domiciliată în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta reconvenientă R. O. M. cu domiciliul procesual ales la SCPA „R. și Asociații” din Iași, ., parter, scara B, ..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Obligă pârâta reconvenientă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 189 mp teren situată în Iași, ..3, jud.Iași, identificată în Anexa 5 la Suplimentul nr.3 la Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul N. G. și în Anexa 4 la precizările privind Suplimentul nr.3 la raportul de expertiză (care fac parte integrantă din prezenta hotărâre), delimitată de punctele de frântură 1-2-_-12-13-14-1.
Obligă pârâta reconvenientă la ridicarea gardului edificat pe terenul cu suprafața de 189 mp, identificat în Anexa 4 la precizările privind Suplimentul nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (care face parte integrantă din prezenta hotărâre), între punctele_-1-2-300, iar în caz de refuz al pârâtei reconveniente autorizează reclamanta pârâtă să ridice acest gard, pe cheltuiala pârâtei reconveniente.
Obligă pârâta reconvenientă la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului de 189 mp, în cuantum de 60.810,75 lei, pentru perioada 01.01.2010 – 24.09.2015.
Obligă pârâta reconvenientă să plătească reclamantei pârâte suma de 5.789,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./25.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-09-2015,... | Validare poprire. Hotărâre din 21-10-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
