Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 9415/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9415/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 9415/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: D. O. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9415/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. E. și T. A. în contradictoriu cu pârâtul C. N., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic ; acțiune în pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv la data de 30.06.2015, respectiv 14.07.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții C. E. și T. A. au chemat în judecată pârâtul C. N. solicitând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul în suprafață de 42.700 m.p., obligarea pârâtului la plata diferenței de preț de_ euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că la data de 07.06.2007 s-a încheiat între reclamantul T. și numita T. V., pe de o parte, și pârât, pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care ei s-au obligat să înstrăineze în favoarea pârâtului suprafața totală de_ m.p., în schimbul sumei de 160.000 euro. La momentul încheierii antecontractului nu dețineau titlul de proprietate, pentru suprafața de_ m.p. dețineau acțiuni în baza Deciziei nr. 3157/1992 emisă de Comisia jud. pt. aplic. Lg. 18/1991 Iași, iar pentru suprafața de 1200 m.p. dețineau Hotărârea nr. 1694/1992 a Comisiei jud. pt. aplic. Lg. 18/1991 Iași.
Promitenții vânzători au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin moștenire legală de la defunctul T. A.. Ulterior, la data de 11.07.2011, a decedat și T. V., calitatea de unic moștenitor al acesteia dobândind-o reclamantul C. E., conform certificatului de moștenitor.
Conform antecontractului actul urma să fie perfectat în termen de 10 zile lucrătoare de la momentul eliberării titlurilor de proprietate, dar nu mai târziu de 5 zile de la data întocmirii și avizării documentației cadastrale aferente., prețul fiind de 3,74 euro /m.p., care urma a fi achitat astfel: 2000 de euro la data încheierii antecontractului,_ de euro în 30 de zile de la autentificarea antecontractului, iar diferența în funcție de suprafața de teren pentru care se va emite titlu.
Inițial pârâtul și-a achitat obligațiile de plată ce îi reveneau.
Pentru obținerea titlurilor de proprietate au mandatat pe numitul Hauta M..
Au susținut reclamanții că pârâtul a plătit reclamanților suma de_ de euro, rămânând de plată diferența de_ euro, însă din anul 2011 pârâtul a refuzat orice discuție și cu atât mai puțin să plătească suma rămasă.
Au efectuat demersuri personal și au aflat că a fost eliberat T.P. nr._/03.12.2009 pentru suprafața de_ m.p., iar pentru diferența de 1200 m.p. nu s-a eliberat titlu nici până în prezent.
Apreciază reclamanții că pârâtul se eschivează de la perfectarea actului, motivat de faptul că nu dorește să plătească diferența de preț.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 1077 și art. 1295 C. civ.
Alăturat acțiunii reclamanții au depus copia titlului de proprietate nr._/03.12.2009 și fișa de punere în posesie, acte eliberate din arhiva OCPI Iași,, adresa nr. 749/2013 a OCPI Iași, copia certificatului de moștenitor din 1963, copia certificatului de moștenitor nr. 430/1994, nr. 22/1997 și nr. 57/2007, copia antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1095/2007, copia testamentului autentificat sub nr. 2914/2000.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocate excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu sunt titularii drepturilor din raportul juridica dedus judecății.
Pe fondul acțiunii a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că el și-a respectat toate obligațiile procesuale ce și le-a asumat prin antecontract, reclamanții fiind cei care nu au făcut demersurile pentru a se încheia contractul în formă autentică.
A depus pârâtul, la data de 17.10.2014, precizări prin care a susținut că între părți a fost încheiat actul adițional nr. 2 la antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1466/08.10.2009, înscris pe care l-a depus la dosarul cauzei.
Pârâtul a înțeles să invoce și excepțiile lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și cea a lipsei de obiect, motivat de faptul că a fost încheiat un contract de cesiune de creanță autentificat la data de 03.12.2009.
În baza art. 224 C. proc. civ. instanța de judecată a pus excepțiile în discuția contradictorie a părților și în baza art. 248 C. proc. civ. a procedat la unirea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei, constatând că pentru justa soluționare a acesteia se impunea administrarea de probatorii care vizau implicit fondul cauzei.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 01.04.2015 au fost soluționate excepțiile lipsei calității procesual active a reclamanților, cea a lipsei de interes și cea a lipsei de obiect, în sensul respingerii lor pentru motivele expuse în încheierea de ședință.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, și interogatoriile părților și proba testimonială cu martorul H. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărarea autentificat sub nr. 1095/07.06.2007 numita T. V. și reclamantul T. s-au obligat să vândă pârâtului C. suprafața de_ m.p. teren și respectiv suprafața de 1200 m.p. teren, imobile pentru care nu avea acte de proprietate.
Totodată s-a convenit prețul vânzării, modul de plată a acestuia și data la care se va perfecta contractul de vânzare-cumpărare autentificat.
În cuprinsul acestuia reclamanții vânzători au mandatat pe numitul H. să depună toate diligențele pentru obținerea titlului de proprietate.
Ulterior, între reclamantul T. și pârât s-a încheiat actul adițional nr. 2 autentificat sub nr. 1466/08.10.2009, prin care s-a modificat modul de plată a diferenței de preț.
Din actele dosarului rezultă că pentru suprafața de 41.500 m.p. a fost eliberat titlul de proprietate nr._/03.12.2009, iar pentru diferența de 1200 m.p. teren încă nu s-a eliberat titlu.
Față de disp. art. 248 C. proc. civ. - cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune – excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată chiar și din oficiu.
Prescripția, este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitate de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.
În analiza acestei excepții trebuie a se analiza, pe de o parte, natura dreptului exercitat și, pe de altă parte, termenul de prescripție și momentul împlinirii acestuia.
Cu privire la obiect instanța reține că întrucât un antecontract, prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil, naște în sarcina lor o obligație de a fac, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Această posibilitate întemeiată pe disp. art. 1073-1077 C. civ. vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil în care clauzele contractuale au fost respectate.
Refuzul unei părți de a consimți la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare se întemeiază pe art. 1073-1077 C. civ., privitoare la executarea în natură a obligațiilor de a face, în speță fiind în fața unei obligații de a face aferentă unui drept personal de creanță.
În cauză sunt incidente disp. art. 20 alin. 3 din Lg. 7/1996, cu referire la art. 5 alin. 2 din Lg. 247/2005, potrivit cu care „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”, „hotărârea judecătorească ….va înlocui acordul cerut în vederea înscrierii drepturilor real, dacă sunt opozabile titularilor”. Prin urmare, un atare tip de acțiune poartă asupra unui drept patrimonial de creanță și nu asupra unui drept rea, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu disp. art. 1 din același act normativ, care prevede că „dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”.
Din actele dosarului rezultă că reclamanților li s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de_ m.p. teren încă din anul 2009.
Din depoziția martorului audiat în cauză, rezultă că reclamanții nu au exercitat în această perioadă posesia efectivă a terenului.
Mai mult, conform extrasele de CF pentru informare rezultă că la data de 17.02.2011 a fost intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de_ m.p., proprietarul acesteia fiind numita S. D., persoană care, la rândul ei, a înstrăinat imobilul.
Ori de la data eliberării titlului de proprietate, 03.12.2009, și față de art. 3 din antecontractul părților, care prevedea că actul se va perfecta în a 10 a zi lucrătoare de la data eliberării titlului, actul autentic trebuia încheiat la data de 17. 12.2009.
Reclamanții au invocat că nu au avut cunoștință de eliberarea titlului, ori nici un proprietar diligent nu poate invoca propria sa turpitudine, cu atât mai mult cu avea încheiat acel antecontract și urma perfectarea actului de vânzare-cumpărare, care era condiționată tocmai de obținerea titlului de proprietate.
Ori de la acea dată și până la promovarea prezentei acțiuni 31.05.2013 au trecut mai mult de 3 ani de zile, astfel că este pe deplin aplicabilă sancțiunea prescripție dreptului material la acțiune.
Pe cale de consecință va admite excepția și va respinge acțiunea reclamanților ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Deși pârâtul a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, față de disp. art. 453 C. proc. civ., acesta nu a făcut dovezi pentru efectuarea unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care va respinge cererea acestuia ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripție dreptului la acțiune invocată de pârât, prin întâmpinare, și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții C. E. (C.N.P._), cu domiciliul ,procesual ales la SCA I. & Asociații din Iași, ., .. 1 și T. A. (C.N.P._), cu domiciliul procesual ales la C.. av. C. A.-G. din Iașii, .. 33 bis, ., . în contradictoriu cu pârâtul C. N. (C.N.P._), cu domiciliul procesual ales la C.. av. I. E.-C. din Iași, ., ., ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.07.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. O. A. D.
Red./Tehnored./B.M./O.A.D./5 ex./ 23.11.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9462/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
