Plângere contravenţională. Sentința nr. 5148/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5148/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5148/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5148/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. A. și pe intimata I. POLIȚIEI JUDEȚENE IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 17 septembrie 2014 sub nr._ petentul B. A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 09 septembrie 2014, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu a comis fapta pentru care a fost sancționat, întrucât nici un pieton nu se afla pe trecere.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a anexat în copie procesul verbal contestat și dovada de achitării amenzii. A solicitat și încuviințarea probei testimoniale, precum și a casetei pe care a fost înregistrată fapta.
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013,privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului.
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2014, Judecătoria Bârlad a admis excepția invocată de Intimat și a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15 ianuarie 2015 sub nr._ .
La solicitarea instanței, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 9), planșă fotografică (fila 10), precum și înregistrarea pe suport magnetic a faptei contravenționale, CD-ul fiind atașat la dosar la fila 8.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind totodată vizionată și înregistrarea faptei contravenționale. Prezent în fața instanței petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale.
În temeiul dispozițiilor art. 222 Cod procedură civilă pronunțarea a fost amânată pentru a da posibilitatea petentului să formuleze concluzii scrise.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 09 septembrie 2014, se reține că la data de 09.09.2014 ora 10.35, în municipiul Iași pe . a condus autovehiculul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ pe b–dul N. I. din Iași, dinspre Cotnari, iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului Parma, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii din dreapta conducătorului auto pe sensul său de mers, faptă prevăzută de art. 135 alin. h, din regulamentul de punere în aplicare al OUG 195/2002 și sancționată conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării, pentru 30 de zile, conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta formulând obiecțiuni – „nu am văzut nici un pieton”. Potrivit mențiunilor făcute în procesul verbal fapta a fost filmată pe caseta 1693 de pe auto MAI_.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind încheiat petentului la data de 09.09.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 14.09.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/09.09.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 a fost înregistrată pe caseta 1693 de pe auto MAI_. Instanța apreciază că, în speță, aparatul radar nu a efectuat o înregistrare metrologică, acționând doar ca un aparat de fotografiat, nefiind necesar a fi verificat buletinul metrologic și atestatul operatorului radar. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care s-a angajat regulamentar în traversare, pietonul aflându-se pe sensul de deplasarea al autoturismului. Pe înregistrare se observă momentul în care pietonul se angajează în traversare și faptul că acesta se află pe sensul de deplasare al conducătorului auto.
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 135 alin. 4 lit. h HG 1.391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG 195/2002, „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător.”
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele
constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 135 alin. 4 OUG 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru neacordarea priorității la trecerea de pietoni, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv..
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității,
instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul B. A., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/09.09.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. /14.05.2015
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 5146/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6452/2015.... → |
|---|
