Pretenţii. Sentința nr. 2245/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.03.2014 sub număr de dosar_, reclamanta S.C. S. S.A., a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada aug.2011 – ian.2013, suma de 39,76 lei penalități aferente facturilor emise în perioada menționată, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii de salubritate nr._/27.04.2011, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere, fără ca acesta să își îndeplinească obligația de plată a facturilor. Reclamanta a invitat pârâtul la sediul societății în vederea soluționării amiabile, demersurile sale rămânând fără rezultat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 Cod civil.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată (f. 5-11).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 40 lei, conform dispozițiilor art. 3 lit.a și 33 din OUG 80/2013.

Pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul legal și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamantă. Proba cu interogatoriul pârâtului nu a fost administrată deoarece pârâtul nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost citat cu mențiunea prevăzută de art. 358 C.p.c.

Analizând probatoriul existent, instanța reține următoarele:

Conform art. 6 alin. 5 NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. De asemenea, art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, stabilește că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 27.04.2011, instanța va face aplicarea legii în vigoare la data menționată – Codul civil 1864.

La data de 27.04.2011, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._, având ca obiect ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data semnării, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.

Plata pentru serviciile prestate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8 din contract (f.6).

În temeiul acestui raport juridic, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada aug.2011 – ian.2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Față de neachitarea la scadență a facturilor emise, reclamanta a trimis pârâtului invitație la efectuarea procedurii de conciliere (f.9). Facturile depuse la dosar au fost emise lunar, începând cu data de 31.08.2011 până la data de 31.01.2013, și cuprind contravaloarea serviciilor prestate în perioada indicată. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere.

Însumând valoarea tuturor facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal este de 198 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, calculate până la data de 15.10.2013, acestea sunt în cuantum de 39,76 lei.

Corelativ, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i. Așadar, instanța apreciază că pârâtul nu a executat corespunzător contractul de prestări servicii, cu încălcarea dispozițiilor art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 cod civil 1864, privind principiul obligativității contractului între părți și principiul executării cu bună-credință a obligațiilor contractuale.

În consecință, pretențiile reclamantei se fundamentează pe o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, în concordanță cu clauzele contractuale.

În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată existența în cuprinsul contractului de prestări servicii, ca instrumentum, și a unei clauze penale, potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată. Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În speță, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației. Întrucât pârâtul a consimțit la încheierea convenției, însușindu-și conținutul acesteia prin semnătură, rezultă că a fost de acord implicit și cu clauza penală de mai sus. În lumina art. 969 Cod civil 1864, față de natura convențională a clauzei penale, rezultă caracterul obligatoriu atât pentru părți cât și pentru instanță.

În concluzie, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să oblige pârâtul la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada aug.2011 - ian.2013, suma de 39,76 lei penalități aferente facturilor emise în perioada menționată, calculate până la data de 15.10.2013.

Conform art. 453 C.p.c., instanța va acorda reclamantei cheltuielile de judecată pretinse cu titlu de taxă de timbru – 40 lei, însă va respinge ca neîntemeiată solicitarea acordării cheltuielilor de mediere, având în vedere că potrivit Legii 192/2006, procesul-verbal de informare se eliberează gratuit, prin urmare, suma indicată conform chitanței depuse de reclamantă nu are caracter de cheltuială de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în Iași, ., județul Iași.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 198 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada aug. 2011-ian.2013 și suma de 39,76 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de 15.10.2013.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.

Președinte, Grefier,

R. R. B. A.-E.

RED./TEHNORED. R.R.

4 EX/17.03.2015