Pretenţii. Sentința nr. 9440/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9440/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 9440/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 9440/2015
Ședința publică de la 15 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. "S." S.A. în contradictoriu cu pârâții N. T. A. și N. D., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că, la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisurile depuse la dosar este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei potrivit art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, o încuviințează, iar conform art. 260 Cod procedură civilă, o administrează.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.04.2015 reclamantul S.C. S. S.A. a chemat în judecată pârâții N. T. A. și N. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata debitului în valoare de 232, 62 lei cu titlu de preț și a sumei de 36, 76 lei cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii nr._/16.03.2011, având ca obiect, potrivit art. 1 din contract, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată. Întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate, s-a acumulat un debit de 232, 38 lei cu titlu de preț reprezentând contravaloare facturilor de salubritate emise pe perioada 06.2013 – 03.2014.
De asemenea, reclamantul arată că, în temeiul art. 8.4 din contractul încheiat, la debit au fost calculate penalități în cuantum de 36, 76 lei. Totodată, reclamantul arată că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 Cod civil, solicitându-se totodată judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Instanța a efectuat din oficiu verificări privind domiciliul actual al pârâților
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula oral apărările lor.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul S.C. S. S.A. a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii nr._/16.03.2011, prin care reclamanta se obliga la colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere.
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului de prestări servicii salubritate nr._/16.03.2011, precum și a facturilor emise în baza acestui contract în intervalul 06.2013 – 03.2014.
În temeiul contractului de prestări servicii salubritate, pârâtul s-a obligat, conform art. 6.2 din contract, să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termenele legale, plata contravalorii serviciilor făcându-se pe baza facturilor emise de prestator sub formă de numerar.
De asemenea, părțile au convenit că, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art. 8. 4 din contract).
Pârâții aveau posibilitatea contestării facturilor emise de reclamant în termen de 10 zile de la primire, în caz contrar factura considerându-se acceptată (art. 5 pct. 7 din contract).
În cauză pârâții nu au contestat facturile emise în termenul prevăzut în contract, astfel încât facturile au fost acceptate tacit la plată de către aceștia.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu au făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le au față de reclamant.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantului sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință acțiunea.
De asemenea, din convenția părților reiese acordul acestora în privința aplicării penalităților de întârziere în caz de neplată la termen a facturilor (art. 8 pct. 4 din contract), acord valabil, în condițiile art. 1066 și urm. C. civ., ca modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului părții în caz de neexecutare sau executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către cealaltă parte. Această sumă reprezintă prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării la termen a obligației pârâtului de a plăti anumite sume de bani, prejudiciu pe care însăși legiuitorul civil l-a catalogat ca intrinsec acestui tip de obligații (art. 1088 alin.2 C.civ.), și care apare cu atât mai justificat în cazul raporturilor comerciale, prin prisma principiului interdependenței acestora. Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile la termenele stipulate în facturi, văzând și dispozițiile art. 1082 C.civ., instanța constată întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la suma de 36, 76 lei, sumă în mod corect calculată de către reclamantă, astfel cum a rezultat din verificarea tabelului de calcul al penalităților (fila 8), motiv pentru care va obliga pârâții să achite reclamantei această sumă cu titlu de penalități întârziere.
În consecință, fața de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța va admite cererea reclamantului.
Întrucât pârâții au pierdut litigiul, în temeiul art. 453 C. proc. civ., aceștia vor fi obligați să achite reclamantului cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat cu acest litigiu. Astfel, pârâții vor fi obligați să achite reclamantului suma de 22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de reclamantul ..U.I RO_, cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43 în contradictoriu cu pârâtul N. T. A., C.N.P._ și N. D., C.N.P._, ambii cu domiciliul în Iași, .. 35, ., .> Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 232, 62 lei cu titlu de contravaloare facturi de salubritate emise în intervalul 06.2013 – 03.2014 și de 36, 76 lei cu titlu de penalități.
Admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțată in ședință publică azi, 15.07.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./5ex./12.10.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9452/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 9778/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
