Grăniţuire. Sentința nr. 1382/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1382/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1382/2015
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA OLTENIȚA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1382
Ședința publică din 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ț.
Grefier M. G. F.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanții V. V. și V. D., domiciliați în mun. București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul R. L., domiciliat în București, .. 11, ., . în ., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra fondului, consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, au avut loc în ședința publică din 7.09.2014.
Instanța, la cererea av. V. T., apărătorul reclamanților, de a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la 14.09.2015. După care, având nevoie de timp pentru a delibera asupra materialului probator de la dosar, a amânat pronunțarea astăzi, 21.09.2015.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții V. V. și V. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. L. stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, precum și obligarea paratului să suporte cota de 1/2 din cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4884/29.12.2199 de Biroul Notarial Oltenița au cumpărat de la Gajgău D. suprafața de 2925 mp teren situat in intravilanul comunei F., . teren au edificat o casa cu anexe gospodărești, iar recepția s-a făcut la dala de 01.11.2005.
La Nord - terenul se învecinează cu terenul proprietatea paratului R. L..
Paratul a cumpărat terenul învecinat cu al reclamanților în anul 2002 si la acea data exista gard intre cele doua terenuri. La începutul anului 2007 paratul a contestat linia de hotar dintre proprietățile lor si le-a solicitat să mute gardul pe alt amplasament, motivând că acesta este amplasat pe proprietatea sa cu aproximativ 50 de centimetri.
La data de 15.02.2007 acesta a formulat chiar plângere penala pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzuta de art. 220 din vechiul Cod penal, motivând că bănuiește că a mutat gardul cu aproximativ 50 de centimetri pe proprietatea sa.
Urmare intrării in vigoare a noului Cod penal dosarul a fost clasat.
În drept, au invocat dispozițiile art. 584 C. civil, intrat în vigoare la momentul nașterii raportului de vecinătate și contestării graniței dintre proprietăți.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare, schița imobilului, planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, procesul verbal de terminare a lucrărilor, încheiat la 01.11.2005 și încheierea ședinței camerei de consiliu din 28.03.2014, prin care, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. c din noul C.proc.pen. cu aplic. art. 19 din Lg. nr. 255/2010 pentru punerea în aplicare a Lg. nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petentul V. V. și s-a constatat că, în cauză, soluția este de clasare, astfel că s-a înlăturat sancțiunea de 1000 lei amendă administrativă.
În termen legal, pârâtul R. L. a formulat întâmpinare prin care a arătat că situația nu corespunde realității.
Fostul proprietar, Gajgău D., a vândut in 1999 terenul aflat in tarlaua 2 . familii, după cum urmează:
A). ¼ din teren lui Vizinovici G. si A., aici lungimea fiind mai mare cu 2 metri decât cea reală;
B). 1/4 din teren lui C. N., aici având aceeași problema ca cea menționata la punctul A).
C) ½ lui V. V., cu o lungime mai mare cu 3 metri decât cea reala (a se vedea din schița anexată contractului de vânzare cumpărare);
Lățimea terenului deținut de Gajgău D. avea o lățime de 45,7 m, iar toți cei trei cumpărători trebuia sa aibă aceeași lățime, mai puțin 0,25 m care făceau parte din cei 50 cm lăsați la drum.
Așa cum reiese din declarația notariala nr. 2609/_ a doamnei Vizinovici A., proprietar al ¼, aceasta a recunoscut că Gajgău D. a lăsat pentru drumul din vecinătate 0,5 metri liniari si ca suprafețele celorlalți cumpărători trebuia diminuate cu 0,25 metri liniari.
Dacă se va verifica lățimea, in partea de nord, către familia C. N., conform schițelor cadastrale deține in plus 0,34 metri care se învecinează cu V. V. in partea de vest, nu este vecinul său. La aceasta cotă se adaugă si cei 0,25 m lăsați pentru drum, rezultând 0,59 m.
Din cererea de chemare in judecata V. V. spune ca s-a făcut recepția construcțiilor. Întrebarea este dacă a fost autorizata construcția si de ce Primăria si inspectoratul in Construcții nu au verificat distanta intre linia de hotar si construcție, cum s-a întâmplat in cazul său.
Prin documentele pe care le depune la dosar se observa ca începând cu anul 2001 a fost mandatarul fostului proprietar, G. S., si a făcut acțiune pentru ieșire din indiviziune, cu pronunțare la 12.10.2001 si in dosarul nr. 3346 in care parat era si unul din martorii lui V., S. I..
In anul 2001 a demarat demersurile pentru a obține Cartea Funciara, iar V. V. a fost martor si a indicat Dlui ing. E. A. (expert cadastral) însemnele de hotar care delimitează cele două proprietăți, cupon care ulterior a dispărut. In acest sens, solicită ca martor să fie dl. ing. E. A., pentru a prezenta procesul verbal întocmit pentru Cartea Funciara
S-a intabulat terenul pe numele fostului proprietar in 07.01.2002, iar după semnarea contractului de vânzare cumpărare cu nr. 76/10.01.2002 s-a intabulat terenul pe numele său, conform Legii 7 din 1996, consfințită de art. 890, 891 din Noul Cod Civil.
După strângerea recoltei din 2002 el nu a mai vizitat terenul până in primăvara anului 2003, iar un vecin i-a atras atenția că in decembrie 2002 - ianuarie 2003 V. V. a mai montat o plasa tip "B." de circa 80 metri liniari si a mai constatat lipsa unor materiale de construcție.
Încercând pe cale amiabilă să măsoare terenul pe lățime, inițial l-a amânat, iar ulterior a început să devină agresiv, spunându-i ca „daca încearcă să măsoare curtea lui îi va da cu toporul in cap”, totul culminând în 2007 cu plângere penală pentru tulburare de posesie, întocmindu-se dosarul penal nr. 298/P/2007.
La audierea lui V. V. de la Postul de Politie F., acesta a recunoscut că a intrat in suprafața de teren a pârâtului, însă doar cu 20 cm, ceea ce este incorect. El are o lățime de 23,14 m, deci are in prima faza de 29 cm – 25 cm care au fost lăsați pentru drum de fostul proprietar, deci este clar că se folosește de un șiretlic, nefiind la data respectiva prima oara când își lua angajamentul ca va muta gardul atât in fata instanței de judecata, a agenților de politie, precum si in fata domnului procuror D. P. de la P. Oltenița, crezând ca o să-l păcălească să retragă plângerea formulată.
Solicită următoarele excepții:
1) Terenul a fost măsurat de mai multe ori si de fiecare data s-a ajuns la aceeași concluzie, iar in raportul de expertiza comandat de MAI paratul deține in plus 0,66m. La prezentarea raportului de către P. de pe lângă Judecătoria Oltenița in 31.10.2013, V. V. nu a avut obiecții. El își pune întrebarea când este sincer V. V.. Mai mult, terenul său este intabulat in 2002, iar V. si-a intabulat terenul in 20.07.2007 când erau deja in litigiu.
2) Menținerea declarațiilor martorilor care au fost audiați in dosarul penal atât de către organele de poliție, precum si in fata judecătorilor, iar cei doi nu se mai afla in tara si nu le cunoaște adresa. Martorii despre vorbesc sunt D. M. si P. I..
3) Sa se mențină in cauza raportul de expertixa din Dosarul nr._ pentru ca indeplineste si conditile art. 890, 891 noul Cod civil. Acest raport a fost comandat de MAI, astfel nu exista nici o suspiciune ca cineva l-ar cunoaște pe expert.
4) Obligarea paratului la plata de daune materiale si morale, al cărui cuantum va fi precizat pe parcurs.
In drept, a invocat dispozițiile art. 584 si art. 587 alineat 2, art. 611; art. 612; art. 614; art. 615 din noul Cod civil, și a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare care atesta dobândirea terenului in discuție; încheiere de intabulare intre G. S. si R. L. - Declarație V. V. de la Poliția F.; procesul verbal cu măsurătorile efectuate de Politia F.; declarație notariala data de Vizinovici A. - Ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița; raport de expertiza tehnica din dosar 301//269/2014 - proces verbal din 31.10.2013.
Reclamantul V. V. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în dosarul penal 298/P/2007 a fost amendat cu 1.000 lei amenda administrativa. Împotriva rezoluției a formulat plângere la instanța de judecata care a dispus clasarea si înlăturarea sancțiunii administrative a amenzii.
Rezoluția procurorului nu este hotărâre judecătoreasca si aceasta nu are autoritate de lucru judecat.
Expertiza efectuată în cauza clasata nu are nici o relevanta atâta timp cât nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva prin care instanța să fi omologat raportul si să-l fi condamnat pentru infracțiunea de tulburare de posesie.
Cu privire la declarația notariala data de Vizinovici A., arată că acesta este făcută pro causa si nu face dovada ca el ar fi ocupat vreo suprafața din terenul paratului R. L..
In declarație se arata ca diferența de 0,50 ml care ar lipsi din terenul cumpărat de Vizinovici A. s-ar afla in terenul cumpărat de el si alt cumpărător (R. L.) de la Gajgău D..
Din moment ce se arată ca diferența de 0,50 ml ar fi ocupată de la Vizinovici A., cu atât mai mult susținerea paratului R. L. ca ar fi ocupat 0,50 ml din terenul sau, este nefondată.
Cu atât mai mult se impune efectuarea unei expertize tehnice topometrice pentru stabilirea suprafeței reale deținute de Gajgău D. si suprafețele reale vândute fiecăruia dintre cumpărători.
Pârâtul R. L. a formulat cerere prin care a solicitat strămutarea judecării pricinii pentru bănuiala legitima ca la Judecătoria Oltenița repartizarea dosarelor nu se face in mod aleator, ci cu destinație precisa, judecătorul nefiind imparțial, cerere ce a fost respinsă.
Pentru a stabili situația de fapt s-au administrat probele cu înscrisuri, cu martori și cu expertiză, precum și proba cu interogatoriu.
Din analiza probelor existente la dosarul cauzei rezultă că la data de 29.12.1999 reclamanții au cumpărat terenul în suprafață de 2925 mp de la numita Gajgău D., iar în anul 2002 pârâtul R. L., căsătorit cu R. A. a cumpărat suprafața de 3300 mp de la G. S..
În data de 10.01.2002, pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, teren arabil extravilan, în suprafață de 3300 mp, în urma măsurătorilor rezultând o suprafață mai mică, de 3278,25 mp.
Părțile au raport de vecinătate determinat de faptul că au cumpărat terenurile de la două persoane ce au fost vecine: Gajgău D. și S. S..
Potrivit declarației martorei M. D., propusă de reclamanți, rezultă că aceștia au împrejmuit terenul cumpărat de la Gajgău D., conform aliniamentelor precizate de vânzătoare, înspre terenul cumpărat de pârât fiind un gard despărțitor edificat de reclamanți din plasă de sârmă, cu țevi metalice, fixate în beton. Martorul S. I., propus de reclamanți a declarat că pârâtul s-a certat cu reclamantul, deși acesta din urmă s-a stabilit în F. de circa 4-5 ani.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între părți a fost și plângere penală, soluționată prin scoatere de sub urmărire penală a numitului V. V., pentru art. 220 din vechiul Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 lei și prin neînceperea urmăririi penale față de V. V. pentru infracțiunea prev. de art. 292 din vechiul Cod penal.
După . noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală plângerea împotriva soluției procurorului a fost admisă, înlăturându-se amenda administrativă aplicată lui V. V..
Din raportul de expertiză rezultă că în prezent reclamanții ocupă o suprafață de 2899 mp, față de suprafața de 2925 mp, cât rezultă din contractul de vânzare cumpărare. La rândul său, pârâtul ocupă suprafața de 3171 mp, față de suprafața de 3300 mp, cât a cumpărat prin act autentic. La acest moment la care există o linie de hotar a cărei amplasare pârâtul nu a solicitat a fi schimbată, propunerea expertului de a repartiza părților diferența în minus, raportat la suprafețele deținute de acestea, nu poate fi primită întrucât s-ar ajunge la situația absurdă de grănițuire a proprietăților vecine, prin diminuarea suprafeței de teren a reclamanților.
Față de considerentele expuse, urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanții V. V. și V. D. împotriva pârâtului R. L., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 C.proc.civ. urmează a obliga pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. V. și V. D. domiciliați în mun. București, ., ., ., sect. 4 în contradictoriu cu pârâtul Răutiu L. domiciliat în București .. 11, ., ., sector 4, cu reședința în comuna F., ., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamanți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică astăzi 21 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
Tenescu M. F. M. – G.
RD/TM/VM
22.10.2015
5 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 780/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1384/2015.... → |
|---|
