Plângere contravenţională. Sentința nr. 1439/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1439/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1439/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr.3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1439
Ședința publică din 01 octombrie 2015
Instanța compusă din:
Președinte E. M.
Grefier T. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. M. cu domiciliul ales în mun.București, ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22 mai 2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Călărași-Poliția mun.Oltenița, cu sediul în mun. Călărași, ., județul Călărași.
La apelul nominal au lipsit petentul D. M. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța a fost legal sesizată și este competentă potrivit dispozițiilor art.94 C.pr.civ. și art.32 din OG 2/2001.
Conform art.238 cod proc. civilă instanța estimează că durata necesară cercetării procesului este de un termen de judecată.
În temeiul art.244 cod proc. civilă, instanța se socotește lămurită și declară cercetarea procesului încheiată.
J U D E C A T A:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ petentul D. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . » nr._ incheiat la data de 22.05.2015 iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment precum și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea plângerii petentul arată că pentru a putea fi sancționată o fapta contravenționala, se impun a fi indeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci constând in incalcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage dupa sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci, constând in constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator. In plus, agentului constatator i se incumba obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice indoială existenta faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens.
Lipsa descrierii complete si elocvente a faptei contravenționale, locul comiterii.
Legiuitorul a fost foarte exigent atunci cand a stabilit prin art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ca trebuiesc menționate distinct in procesul-verbal « data, ora si locul unde este incheiat;... descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarasita ». Descrierea faptei contravenționala este o mențiune obligatorie, ca si arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la constatarea «faptei» comise si la aprecierea gravitații faptei.
În procesul-verbal atacat scrisul este ilizibil, astfel incat nu se poate determina care este fapta pretinsa a fi comisa de către petent.
F. de caracterul indescifrabil al scrisului si din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezulta cerința ca agentul constatator sa realizeze o descriere in concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter. Cerința descrierii contravenției este imperativa, intrucat rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea incadrarii juridice pe care acestea au primit-o si a justei sancțiuni aplicate.
« Descrierea » agentului constatator in procesul-verbal atacat este de natura a creea confuzie intrucat nu se intelege in ce consta fapta contravenționala si in ce sens petentul nu a respectat condițiile art. 4 pct-ul 72 din H.G. nr. 69/2012. Nici el nu a inteles care sunt faptele care i se imputa ... Agenții constatatori nu au de regula o atitudine corespunzătoare fata de șoferii angajați, considerandu-i pur si simplu niște «șoferi » ... si ca atare nici nu stau la discuții cu ei.
Astfel, asa cum se arata in cuprinsul art. 16 al O.G. nr. 2/2001, descrierea faptei trebuie făcuta cu indicarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei. Instanța de judecata, conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, poate sa aprecieze asupra gravitații faptei si in consecința sa reindividualizeze sancțiunea aplicata de agentul constatator, atat ca tip de sancțiune cat si cu privire la cuantum. Intrucat procesul-verbal contravențional reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuie sa conțină toate elementele pe baza cărora se poate cerceta de către instanța de judecata daca in realitate s-a comis o asemenea fapta si daca in mod concret se poate angaja răspunderea contravenționala a unei persoane.
Se considera ca prin nedescrierea corespunzătoare a faptei contravenționale, se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie sa beneficieze petentul. De aceea, insuficienta descriere a faptei contravenționale echivalează cu nedescrierea, intrucat prin intocmirea procesului-verbal, prin aceasta modalitate s-a cauzat societății o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Agentul constatator a constatat asa-zisa faptă, astfel cum reiese din procesul-verbal pe « . indica însa un număr postal sau orice alt indiciu din care sa reiasă locul săvârșirii, astfel agentul constatator menționând un loc al săvârșirii faptei insuficient de clar prezizat!
Împrejurările comiterii asa-zisei fapte contravenționale ca si celelalte elemente legale obligatorii sunt esențiale si utile instanței de judecata sub aspectul verificării legalității si temeiniciei procesului-verbal.
Aceste aspecte sunt de natura a împieta instanța de judecata a verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal. Astfel, in condițiile in care instanța de judecata nu poate stabili cu certitudine săvârșirea faptelor de către contravenient, se ridica numeroase dubii asupra celor consemnate in procesul-verbal, dubii care profita contravenientului.
Daca instanța de judecata va considera ca aspectele de mai sus rezulta din procesul-verbal, solicită a se avea în vedere ca procesul-verbal este sancționator, de aceea fapta trebuie descrisa clar, fara echivoc si deducții. In opinia sa, instanța nu trebuie sa faca deducții sau analogii, ci trebuie sa analizeze fapta in mod concret in raport de descrierea concreta a acesteia in procesul-verbal. Descrierea defectuoasa a faptei, precum si lipsa ori menționarea incompleta a imprejurarilor comiterii acesteia echivalează cu lipsa acestora si:
- vin sa răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal contestat;
- aduc atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul;
- ridica numeroase dubii asupra celor consemnate in procesul-verbal, dubii care profita contravenientului.
Aspectele de mai sus sunt de natura a vicia procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, având in vedere ca potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (legea generala in materia contravențiilor) instanța verifica înscrisul contestat (procesul-verbal) sub aspectul legalității si temeiniciei acestuia, verificare care nu este posibila daca planează suspiciunea ca agentul constatator nu a consemnat fidel situația de fapt. Pentru acest motiv există « in dubio pro reo ». Deci aceasta situație deficitara privind neredarea fidela a situației de fapt ne profita.
Încadrarea in drept greșita a sancțiunii faptei.
Daca pleacă de la premiza ca fapta reținuta in procesul-verbal este cea prevăzuta de art. 4 pct-ul 72 din H.G. nr. 69/2012, a fost sancționată in mod greșit potrivit art. 7 alin. 1 si alin. 2 lit. b) din acest act normativ, agentul constatator a realizat așadar o greșita încadrare in drept a sancțiunii faptei in sensul ca a indicat art. 7 alin. 1 si alin. 2 lit. b) in loc de art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 69/2012.
Potrivit art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012 (citam): Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14 ... se sancționează cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplica operatorului de transport rutier sau intreprinderii de transport rutier in cont propriu roman/romane sau străin/ străine, dupa caz »., deci nu petentului.
Potrivit art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 69/2012 Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 13 si 72-76 se sancționează cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplica conducătorului auto roman sau străin, după caz ».
De altfel, art. 7 din H.G. nr. 69/2012 a fost modificat prin Hotărârea nr. 76/2014 care a fost publicata in Monitorul Oficial al României nr. 113/2014 in data de 14.02.2014 si intrat in vigoare din data de 24.02.2014, iar lit. b) ale art. 7 alin. 2 a fost abrogata.
Mai mult nici in trecut art. 7 din H.G. nr. 69/2012 la alin. 1 nu era prevăzut cu lit. b), ci art. 7 alin. 2.
Așadar, temeiul de drept al sancțiunii este art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 69/2012 si nu vechiul art. 7 alin. 1 si alin. 2 lit. b). Așadar, agentul constatator a incadrat si sancționat greșit fapta.
Indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția este o mențiune obligatorie conform art. 16 alin. 1 din O. G. nr. 2/ 2001, legiuitorul având in vedere menționarea corecta a temeiului de drept ceea ce presupune indicarea cu claritate, fara echivoc a textului de lege sancționator, prin aceasta operațiune realizandu-se incadrarea in drept a faptei contravenționale.
Având in vedere ca in baza temeiului de drept indicat, agentul constatator sancționează contravenientul, indicarea eronata a altui text de lege este de natura sa vicieze procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, având in vedere ca potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (legea generala in materia contravențiilor) in calea de atac a plângerii impotriva procesului verbal, instanța verifica inscrisul contestat (respectiv procesul-verbal contestat) sub aspectul legalității si temeiniciei acestuia.
Înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Daca prin prisma probelor administrate se va ajunge la concluzia ca fapta totuși exista, atunci solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul fata de situația de fapt reținuta. In conformitate cu art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor « Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune ».
A solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul intrucat amenda contravenționala nu este gândita sa asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere, de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavand caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unei prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
Instanța de judecata deține aceasta prerogativa de a inlocui pedeapsa amenzii cu avertismentul in condițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care a solicitat inlocuirea amenzii, mai ales in raport de dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 in conformitate cu care « Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune».
Prezumția de nevinovăție .
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, materia contravenționala este subsumata acuzației in materie penala astfel cum a arătat Curtea Europeana de la Strasbourg in mai multe decizii de speța.
Curtea Constituționala a României in Decizia nr. 81/1994, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 14/1995, a subliniat ca deciziile de speța pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun instanțelor in virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României si au prioritate in temeiul alin. 2 din același text (tratatele si convențiile internaționale ratificate de România fac parte din dreptul intern si se aplica prioritar in fata normelor naționale in caz de conflict).
In cauza I. P. c. României (cererea nr._/04), in decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reafirmat faptul ca sancțiunile contravenționale aplicate in baza O.U.G. nr. 195/2002 se includ in sfera noțiunii de « acuzație in materie penala » astfel ca in procedura contravenționala din România sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate (scopul pur punitiv al amenzii aplicabile si caracterul general al normei de incriminare fiind cele doua elemente determinante care au condus Curtea la aceasta concluzie). Curtea a reiterat si aspectul ca prezumțiile de fapt si de drept (intre care se număra si prezumția de validitate a procesului-verbal din dreptul contravențional romanesc) sunt comune tuturor sistemelor judiciare, nefiind contrare in principiu Convenției, iar ceea ce impune art. 6 par. 2 din Convenție fiind o anumita proporție intre aceste prezumții si prezumția de nevinovăție ce operează in favoarea acuzatului, in analiza proportionalitatii urmând a se tine seama de miza corecta a procesului pentru individ si de dreptul sau la apărare.
Pentru a putea fi sancționată o fapta contravenționala, se impun a fi indeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci constând in incalcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage dupa sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci, constând in constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator.
In plus, agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta faptei, vinovatia contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens.
In concluzie, in primul rand, sarcina probei este răsturnata in materie contravenționala, aceasta revenind agentului constatator. In al doilea rand, premisa de validitate a procesului-verbal atacat a fost răsturnata in raport de argumentele de fapt si de drept mai sus prezentate.
În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, modificata si republicata, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificata, O.G. nr. 37/2007, H.G. nr.69/2012 ale C.pr.civilă și a oricăror texte de lege invocate prin prezenta plângere contravențională.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat și taxa judiciară de timbru.
In termen legal, intimatul Inspectoratul de Pliție al județului Călărași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și mentinerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.05.2015 ca legal și temeinic întomcit.
In fapt, contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 22.05.2015, locul . din mun. Oltenița, a condus autobuzul cu nr_, efectuând curse de transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Oltenița - Călărași și a transportat mai mulți pasageri decât numărul de locuri din certificat.
Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 4 pct. 72 din HG nr. 69/2012 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. b din același act normativ.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat prin minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din acest minim.
Potrivit art. 4 din HG nr. 69/2012, fapta reținută în sarcina petentului este calificată drept încălcare gravă a regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 72. nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris in certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare;
Având în vedere motivele susmenționate, solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii ca fiind legal aplicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C. pr. Civ. și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul verbal în copie și raportul de control tehnic în trafic.
Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei instanța constată următoarele: petentul a fost sanctionat contravențional în baza procesului verbal . nr._ din 22 mai 2015 cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru fapta comisă prev. de art. 4 pct. 72 și HG nr. 69/2012 și sanctionată în baza art. 72 alin. 1 și alin. 2 lit. b din același act normativ.
Instanța urmează a admite plângerea formulată și a anula procesul verbal ca nelegal pentru următoarele considerente: - scrisul agentului constatator este ilizibil; oricâte eforturi a făcut instanța de judecată nu a putut descifra scrisul de la rubrica din procesul verbal prin care s-a descris fapta săvârșită de petiționar.
Din întâmpinarea formulată s-a dedus că petentul a fost sanctionat pentru că a condus autobuzul_ efectuând curse de transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Oltenița – Călărași și a transportat mai multi pasageri decât numărul de locuri din certificat.
Agentul constatator a descris fapta în termeni generici.
Agentul constatator nu a indicat câți pasageri a transportat în plus și nici nu a indicat numărul de locuri din certificatul de înmatriculare .
Agentul constatator nu a făcut decât să reproducă textul de lege.
În atare situație, nu s-au respectat dispoz. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 întrucât nu s-au arătat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Realizând o descriere pur formală a contravenției fără a evidenția elemente de fapt pentru a o individualiza, agentul constatator nu a respectat dispozițiile imperative ale actului normativ mai sus indicat fapt care atrage anularea procesului verbal, ca nelegal.
Mai mult, textul de lege sanctionator al contravenției prev. de art. 4 pct. 72 din Hotărârea nr. 69/2014 este art. 7 alin. 2 din același act normativ și nu 7 alin. 1 și 2 lit. b din același act normativ cum s-a prevăzut în procesul verbal.
Așadar, agentul constatator a indicat în mod greșit textul de lege prin care a fost sanctionată fapta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul D. M. cu domiciliul ales în mun. București, ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22 mai 2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Călărași-Poliția mun.Oltenița, cu sediul în mun. Călărași, ., județul Călărași.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22 mai 2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Călărași-Poliția mun.Oltenița.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 octombrie 2015.
Președinte,Grefier,
ElenaMihaiTatiana I.
RD/ME/VM
30.10.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1384/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1412/2015.... → |
|---|
