Plângere contravenţională. Sentința nr. 1565/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1565/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1565/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr.3270
SENTINȚA CIVILĂ NR.1565
Ședința publică de la 09.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
Grefier – C. L. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., cu sediul social în ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.03.2015 încheiat de I. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petenta ., reprezentată de consilier juridic Magercu G. și intimatul I. Călărași.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul M. V., propus de petentă, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul petentei, solicită respingerea excepției tardivității invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție a fost afișat la data de 08.05.2015, iar plângerea a fost formulată la data de 21.05.2015, astfel că aceasta a fost depusă în termenul prevăzut de lege.Pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerarea petentei de plata amenzii ce i-a fost aplicată.În subsidiar, solicită să se aibă în vedere faptul că petenta se află la prima abatere și că nu au fost pagube materiale și victime omenești, iar amenda este foarte mare, motiv pentru care, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Instanța reține cauza în pronunțare;
J U D E C A T A
Asupra cauzei civile de față.
Sub nr._, a fost înregistrată la această instanță plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul social în ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenție . nr._/27.03.2015, dresat de I.T.M. Călărași, cu sediul în Călărași, ., solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/27.03.2015 ca fiind netemeinic și nelegal.
In motivare, petenta arată că, în esență că, prin susmenționatul proces verbal de contravenție a fost sancționată în baza art. 39 alin. 1 lit.e din L 319/2006 și art. 17 alin. 1 lit b din același act normativ, reținându-se că la data de 19 martie 2015 a fost depistat în loc. Mânăstirea, în curtea S.C. Bioterrra 2003 S.R.L. în procesul de descărcare a cantității de 500 kg de azot prin basculare atingând cu bena rețeaua electrică din curte.
Se arată că procesul verbal de contravenție nu este semnat de petentă și nici nu cuprinde mențiunea că ar fi fost întocmit în prezenta unui martor care să confirme constatările respective, motiv pentru care acesta este lovit de nulitate absolută.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG 2/200.
In dovedirea motivelor invocate petenta a înțeles să se folosească de probele cu înscrisuri, sens in care s-a depus copia procesului verbal de contravenție nr._/27.03.2015 dresat de I. Călărași.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 11.06.2015 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității solicitând respingerea plângerii contravenționale ca tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală precizând că cele reținute că cele consemnate procesul verbal conte sunt reale.
În motivare arată că în data de 9.03.2015, ora 10, în curtea . din ., a fost depistat autovehiculul cu număr de înmatriculare_, proprietatea ., care în momentul descărcării sacilor de 500 kg de azot, prin basculare, a atins cu bena rețeaua de electricitate care traversa curtea, producând punerea la pământ a instalației electrice aflate sub tensiune, prin intermediul benei, faptă ce constituie contravenție conform prevederilor art.39, alin.9, lit.i din Legea 319/2006, petenta fiind sancționată cu amenda de 10 000 lei.
În data de 27.03.2015, ora 10, la sediul său, reprezentantul societății . nu a prezentat certificatul constatator pentru activitatea 4941- transporturi rutiere de mărfuri, încălcând prevederile art.171, alin.l, lit.b din Legea 359/2004, petenta fiind sancționată cu avertisment în temeiul art.5 alin.2 din OG 2/2001.
În urma acestor constatări a fost întocmit procesul verbal de control nr._/27.03.2015 prin care s-a dispus ca măsură imediată consemnarea în instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă a interdicției basculării benei sub rețelele exterioare de electricitate și instruirea conducătorilor auto cu privire la această interdicție. Petenta și-a asumat constatările inspectorului de muncă și măsurile primite, semnând procesul verbal fără nici un fel de obiecțiuni.
La aceeași dată a fost întocmit și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/27.03.2015, în prezența reprezentantului petentei care deși a recunoscut faptele comise și a semnat procesul verbal de control menționat mai sus, a refuzat să semneze și să primească procesul verbal de sancționare, acesta fiindu-i comunicat prin poștă. Deși până la această dată petenta a și achitat amenda primită, în conținutul plângerii, susține, în principal, că cele consemnate de inspectorii de muncă sunt neadevărate.
Solicită respingerea acestor apărări ca nedovedite și reținerea că petenta nu a prezentat nici cu prilejul controlului nici în documentele anexate plângerii contravenționale, vreun document care să probeze susținerile acesteia. Potrivit art.39 alin.9 lit.i din Legea 319/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate și sănătate în munca privind: transportul, manipularea și depozitarea echipamentelor de munca, materialelor și produselor. Din constatările personale ale inspectorului de muncă, coroborate cu înscrisurile anexate(procesul verbal de control și anexa acestuia, fotografii de la locul faptei, declarația șoferului M. V., certificatul de la Registrul Comerțului emis în 6.04.2015, după controlul I.) rezultă fără nici un dubiu că petenta a comis faptele reținute în sarcina sa. Deși solicită anularea întregului proces verbal de contravenție urmează să se constate că nu se aduc critici decât cu privire la sancțiunea cu amendă.
Solicită a se ține cont de pericolul faptei constatate de I. Călărași, de lipsa instrucțiunilor proprii activității desfășurate (esențiale în orice domeniu de activitate) precum și de lipsa certificatului de la Registrul Comerțului pentru activitatea desfășurată. Contrar susținerilor petentei consideră că nu trebuie să se ajungă la victime omenești pentru a se aplica sancțiuni în cazul nerespectării normelor imperative ale legislației privind sănătatea și securitatea în muncă.
Sub aspectul legalității urmează să se constate că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/27.03.2015 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Contrar susținerilor petentei, urmează să se constate că a fost respectat și art.19 din OG 2/2001 procesul verbal a fost întocmit în prezența administratorului care a refuzat să-1 primească, implicit să-1 citească și să facă ce mențiuni dorește. Reținând doar că este amendat a refuzat să semneze. Acest aspect a fost menționat expres în procesul verbal care i-a fost comunicat prin poștă. Urmează de asemenea să se constate că s-a menționat expres în procesul verbal că a fost întocmit la sediul I. și cei prezenți, fiind inspectori de muncă, nu pot avea calitatea de martori. Consideră criticile de nelegalitate ca nefondate, urmând a fi respinse, petenta neindicând care este vătămarea adusă care nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului(art.l75 C.P.C.).
De asemenea, consideră că s-a făcut dovada că faptele contravenționale au fost săvârșite, fiind corect constatate și consemnate de către inspectorii de muncă, iar sancțiunile aplicate sunt bine proporționate, ținându-se cont, la individualizarea faptei, de vinovăția angajatorului, de pericolul social al contravenției. De asemenea, consideră că angajatorul trebuia să aibă reprezentarea consecințelor pe care le implică aceaste fapte, inclusiv cele de natură pecuniară.
La dosar intimatul a depus în xerocopii următoarele înscrisuri: PVCSC NR._/27.03.2015, PVC NR._/27.03.2015, ANEXA la PVC NR._/27.03.2015, fotografii de la locul faptei, declarația șoferului M. V., certificatul de la Registrul Comerțului emis în 6.04.2015, după controlul I., confirmarea de primire, procesul verbal de afișare.
La termenul din data de 11.06.2015, instanța din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială, excepție admisă prin sentința civilă nr.1765 din 11.06.2015, prin care s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea acestei instanțe.
Pe rolul Judecătoriei Oltenița, cauza a fost înregistrată la data de 23.06.2015.
În probațiune, au fost administrate probele cu înscrisuri și un martor, fiind audiat la propunerea instanței M. V..
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța reține că aceasta nu este întemeiată.Astfel, din actele dosarului rezultă că procesul verbal contestat, încheiat la data de 27.03.2015, a fost comunicat petentei, prin poștă cu confirmare de primire la data de 01.04.2015, însă la data de 06.04.2015, comunicarea a fost restituită cu mențiunea că a expirat termenul de păstrare.În aceste condiții, la data de 08.05.2015, s-a procedat la afișarea procesului verbal de contravenție . nr._/27.03.2015 ( conținând înștiințarea de plată 2 file + 3 file cu planșe fotografice privind autovehiculul_ aparținând petentei) la sediul contravenientei, conform art.27 din OUG nr.2/2001 ( procesul verbal de afișare nr.288/CCSSM/08.05.2015).
Petenta a formulat prezenta plângere la data de 21.05.2015, ( data poștei) și înregistrată la această instanță la data de 26.05.2015.Potrivit dispozițiilor art.31 al.1 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor „ împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
În speță, se constată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, astfel că excepția invocată de intimat va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă de 10.000 lei pentru contravenția prev.de art.39 al.9 lit.i) din Lg.nr.319/2006 săvârșită prin aceea că în data de 09.03.2015, orele 10,00 în curtea ., din ., a fost depistat autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ proprietatea ., care în momentul descărcării sacilor de 500 Kg azot, prin basculare, a atins cu bena rețeaua de electricitate care traversa curtea, producând punerea la pământ a instalației electrice aflate sub tensiune, prin intermediul benei.Prin același proces verbal, petenta a fost sancționată și cu avertisment pentru contravenția prev.de art.17 al.1 lit.b) din Lg.nr.359/2004 faptă săvârșită la data de 27.03.2015.
Procedând la verificarea, potrivit art.34 al.1 din OG nr.2/2001, a legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea, că acesta îndeplinește condițiile de formă ale întocmirii lui, fiind respectate în cauză dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001.
Referitor la semnătura martorului, instanța reține că lipsa acestei semnături nu este prevăzută sub sancțiunea nulității.Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal.
Potrivit dispozițiilor art.19 al.(2) și (3) din OG nr.2/2001 modificat „ nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator „ respectiv „ în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod”.
Cum în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se menționează că „ procesul verbal de contravenție a fost încheiat la sediul I. Călărași, iar toți cei prezenți sunt inspectori de muncă și nu pot avea calitatea de martori”, instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art.19 al.3 din ordonanță.
Nici critica privind lipsa obiecțiunilor petentei nu este întemeiată, lipsa menționării decurgând din refuzul reprezentantului societății de a semna și formula obiecțiuni, astfel că la acest moment nu poate invoca faptul că prin această modalitate de întocmire a procesului verbal, i s-a cauzat o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că OG nr.2/2001 reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului verbal, iar sub aspect procedural art.47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din economia art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa.Această prezumție nu neagă însă, valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul verbal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea ( agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este supus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Potrivit dispozițiilor art.31-36 din OG nr.2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni V.Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 al.2 din CEDO.Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extreme de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dat extreme de numeroase.
În prezenta cauză, instanța constată că procesul verbal contestat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Raportat la cele de mai sus, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal, declarația martorului audiat la propunerea sa, nefiind de natură să răstoarne situația de fapt reținută de agentul constatator.
Cu toate acestea, în tem.art.34 din OG nr.2/2001, care constituie drept comun în materie contravențională, care coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze sancțiunea ce se impunea a fi aplicată contravenientului, în situația în care prezumția relativă de adevăr a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța constată că sancțiunea maximă aplicată petentei, nejustificată în nici un mod în procesul verbal, este prea aspră, urmând a dispune reducerea acesteia la minimul special prevăzut de actul normativ în baza căruia a fost aplicată.
Constatarea instanței are la bază, pe de o parte, dispozițiile art.5 al.5 din OG nr.2/2001 ( potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite), art.21 al.3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal” și art.7 al.3 care prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, petenta a fost sancționată cu amendă de 10.000 lei, cuantum maxim pentru fapta reținută în sarcina sa, însă în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă și urmările produse, instanța concluzionează că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța va admite în parte plângerea petentei și va dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate de la 10.000 lei la 5.000 lei reținând că aceasta din urmă este legală și proporțională cu gradul de pericol social în concret al faptei.Vor fi menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității plângerii invocată de intimatul I.T.M.Călărași, prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul social în ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.03.2015 de I. Călărași și dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate de la 10.000 lei la 5.000 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată azi, 09.10.2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
B. AuricaCazacu L. C.
4 ex.
RD/BA
Tehnoredactat CLC
03.11.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1541/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1643/2015.... → |
|---|
