Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 576/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 576/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 576/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ -constatare nulitate act-
Din 06.11.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 576
Ședința publică de la 27.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - L. B.
Grefier: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta T. (fostă P.) S. C. domiciliată în București, .. 10, .. A, . în contradictoriu cu pârâtul P. I. C. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. L.,cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 2/19, sector 3 și intervenienta T. R. domiciliată în București, .. 10, .. A, ., având ca obiect „constare nulitate act ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, care au fost consemnate prin încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea cauzei în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, pentru data de 27.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând;
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul instanței la data de 04.02.2014 sub nr._ reclamantul P. I. C. a solicitat partajarea bunurilor comune respectiv a apartamentului situat în Onești, ., ., județul Bacău, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În dovedirea cererii reclamantul a depus copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/24.05.2005 autentificat de B.N.P. V. C..
La data de 18.03.2014 pârâta reclamanta Todorut ( fosta P. ) S. C. formulează întâmpinare prin care solicită în principal fie anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată sau insuficient timbrată, fie pentru nedepunerea înscrisurilor cum a fost dispus de către instanță în subsidiar suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă. În subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul partajării cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului. Pe cale de excepție a invocat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/_ contractul reprezentând de fapt o donație deghizată. Tot pe cale de excepție a invocat nulitatea absolută a contractului de donație care a fost deghizat în contractul de vânzare cumpărare cu rezerva dreptului de abitație. În subsidiar a solicitat în cazul respingerii acestei excepții constatarea calității de moștenitor rezervatar a mamei sale.
La data de 22.05.2014 T. R. formulează cererea de intervenție în interes propriu solicitând constatarea nulității absolute a contractului denumit de vânzare cumpărare nr. 900/24.05.2005, pentru cauză falsă ilicită și imorală invocând de asemenea și viciul de consimțământ respectiv lipsa de discernământ a vânzătoarei S. I. la momentul facerii actului. În subsidiar a solicitat constatarea caracterului de act juridic simulat al contractului de vânzare cumpărare în litigiu în ceea ce privește obiectul său obiectul real fiind acela de donație deghizată. A mai solicitat și constarea calității de unic moștenitor rezervatar al mamei sale și că masa de partajat dintre foștii soți P. cuprinde doar ½ din apartamentul în cauză restul fiind rezerva succesorală a intervenientei și care nu poate intra la masa de partajat.
La termenul din data de 22.05.2014 instanța a calificat întâmpinarea formulată de pârâta P. S. C. ca fiind cerere reconvențională și a pus în vedere acestei timbrarea cererii pentru fiecare capăt de cerere în parte.
La termenul din data de 06.11.2014 instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de intervenienta T. R. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamanta T. ( fosta P.) S. C. cu formarea unui nou dosar.
La data de 06.11.2014 s-a înregistrat cauza nr._ /2015 având ca obiect „constatare nulitate absolută act” și „constatare calitate moștenitor rezervatar”.
În motivarea cererii reconvenționale,parata reclamanta T. (fostă P.) S. C. a arătat că acel contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/24.05.2005 reprezintă în realitate o donație deghizată întrucât intenția reală a bunici sale nu a fost de a le vinde imobilul ci de a-l dona și nici s-a plătit niciodată prețul vânzării menționat în contractul de vânzare cumpărare deoarece nu avea venituri care să ne fi permis o astfel de plată. Mai mult arată că bunica sa a fost cea care a suportat în totalitate și exclusiv toate cheltuielile de întocmire a actului autentic. În ceea ce privește cauza de nulitate absolută a contractului de donație deghizat în contract de vânzare cumpărare arată că, cauza de nulitate o constituie cauza ilicită și imorală a contractului de donație deoarece donația a fost încheiată cu scopul exclusiv de a o dezmoșteni pe mama sa T. R. care în calitate de moștenitor rezervatar avea dreptul la ½ din bunurile dispunătorului. În continuare arată că cercul moștenitorilor rezervatari și cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de lege prin norme de ordine publică neputând fi modificate prin voința celui care lasă moștenire nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivi) moștenitori rezervatari ce ar consimți la micșorarea cuantumului rezervei.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Codului civil.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu reclamantului și proba testimonială.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta T. R., a arătat că, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005 are cauză falsă, ilicită și imorală având în vedere că scopul contractului nu a fost acela de a transmite proprietatea bunului ce face obiectul contractului și obținerea prețului ci exheredarea intervenientei, fiica vânzătoarei și moștenitor rezervatar. Mai arată că vânzătoarea nu a avut nici un interes să vândă din moment ce a continuat să locuiască în acel imobil și nu a încasat nici un preț iar cumpărătorii nu avea nici un interes să cumpere din moment ce nu locuiau și nu lucrau în Onești. În continuare intervenienta arată că la momentul încheierii contractului vânzătoarea nu a beneficiat de asistență conform Legii 17/2000 deși suferea de demență mixtă . în formă severă ceea ce afectează discernământul persoanei motiv pentru care a invocat nulitatea contractului pentru viciu de consimțământ respectiv lipsa de discernământ a vânzătoarei. Mai arată intervenienta că vânzătoarea, mama sa, nu a obținut preț din actul juridic în cauză situație față de care contractul atacat nu are caracterul unui act juridic oneros în ceea ce o privește pe defunctă ci caracterul unei liberalități.
În drept au fost invocate prevederile art. 62 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatorii părților, proba testimonială și expertiza medico legală pe documente pentru lipsa de discernământ a vânzătoarei la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 3870 lei.
Instanța a admis și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probator administrat în cauza, instanța reține următoarele:
Sub aspect procesual.
Excepția nulității pentru netimbrare.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 4.04.2014, reclamantul pârât a solicitat calificarea cererii denumită de pârâta reclamantă întâmpinare ca fiind cerere reconvențională.
La termenul din data de 22.05.2014, în temeiul dispozițiilor art. 22 coroborat cu art. 152 Cod procedură civilă, instanța a calificat întâmpinarea formulată de pârâta T. ( fosta P.) S. C. ca fiind cerere reconvențională și a pus în vedere părții să achite taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere în parte.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere obiectul cererii formulate de către parte, precum și scopul actului procedural, respectiv anularea unui contract, ceea ce se poate dispune numai prin dispozitivul hotărârii judecătorești.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1247 alin 2 cod civil care statuează: „ Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesata, pe cale de acțiune sau de excepție.”
Potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011 „Contractul este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Pe cale de consecință, raportul dedus judecății este guvernat de dispozițiile vechiului cod civil.
În cauza de față sunt aplicabile și dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, art. 2 având același conținut cu art. 1247 alin 2 Cod civil „ Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”.
Pentru identitate de rațiune, textul de lege se aplica și în cazul nulității relative, în sensul că și aceasta poate fi invocată pe cale de acțiune sau excepție.
Instanța constată că chiar și în condițiile în care devin aplicabile prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, din punct de vedere procedural, instanța nu ar putea dispune în sensul solicitat de pârâta și anume de a constata calitatea de moștenitor rezervatar a intervenientei T. R., decât prin dispozitivul hotărârii finale, ca urmare a calificării întâmpinării prevăzută de art. 205 Cod procedură civilă, ca cerere reconvenționala prevăzută de art. 209 Cod procedură civilă.
Chiar dacă pârâta reclamantă solicită constatarea calității de moștenitor a mamei T. R., în subsidiar, ca urmare a respingerii excepției nulității pentru caracter simulat, donație deghizată, neplata prețului, în fapt din întregul conținut al cererii intitulată de parte întâmpinare, rezultă că cererea de constatare este un efect al excepției nulității, neavând caracter subsidiar, așa cum sugerează partea, așa încât calificarea corecta a cererii este aceea de cerere reconvențională și nu întâmpinare.
La termenul din 25.09.2014, instanța a admis excepția nulității cererii reconvenționale pentru netimbrare, după ce în prealabil, la termenul din data de 22.05.2014, partea a fost încunoștiințata cu privire la obligația de achita taxa judiciară de timbru.
În temeiul dispozițiilor art. 197 alin 2 teza a II a Cod procedură civilă, instanța va anula cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P. S. C..
Exceptia prescripției.
Reclamantul pârât a invocat excepția prescripției privind capătul cererii de intervenție având ca obiect nulitate act juridic pentru lipsa de discernământ a vânzătoarei S. I., bolnava de Alzheimer la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Instanța constată că sancțiunea invocată de către intervenientă are caracter relativ, astfel cum s-a statuat în doctrină și jurisprudență ( soluție consacrată și de legiuitor în noul cod civil art. 1205 alin 1 Cod civil. Pe cale de consecință, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 9 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 în vigoare la data încheierii contractului și la data la care a început să curgă termenul de prescripție.
Termenul de prescripție începe să curgă în speța de față de la data perfectării contractului, data la care se presupune că intervenienta a avut cunoștință de cauza de anulare, respectiv boala mamei sale, în cauza nu a s-a făcut dovada că intervenienta ar fi aflat ulterior acestui moment despre boala mamei sale.
Fondul cauzei.
Intervenienta T. R. a solicitat în contradictoriu cu reclamantul pârât P. I. C., anularea contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 900/24.05.2005 de BNP V. C., și constatarea calității de unic moștenitor rezervatar a numitei T. R..
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP V. C. prin încheierea nr. 900/_ numita S. I., în calitate de vânzătoare, a vândut, cu rezerva dreptului de locuit viager un dormitor în suprafață utilă de 12,10 mp, numiților P. ( T. în prezent) S. C. și P. I. C., în calitate de soți-cumpărători, întregul drept de proprietate asupra apartamentului situat în municipiul Onești, ., ., nr. cadastral 262/A;16, compus din două camere, bucătărie, baie și hol, în suprafață utilă de 45,04 mp .
Prin același contract s-a constituit dreptul de abitație viageră și în favoarea intervenientei T. R..
Se precizează în contract faptul că imobilul ce face obiectul contractului a fost dobândit de S. I. prin cumpărare de la RAGCL conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2669/15.07.1991 transcris sub nr. 5881/02.08.1991 la fostul notariat de Stat Local Onești, județul Bacău.
Prețul vânzării este de_ de lei vechi, fiind menționat în contract că prețul a fost primit de vânzătoare în întregime de la cei doi soți T. ( fosta P.) S. C. și P. I. C., anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Intervenienta T. R. a solicitat anularea acestui contract pentru mai multe motive.
În primul rând s-a invocat cauza falsă a contractului, întrucât vânzătoarea S. I. a urmărit exheredarea sa de către vânzătoarea S. I., mama sa, iar pe de alta parte s-a invocat faptul că actul de vânzare cumpărare este de fapt un contract de donație.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța apreciază că acest motiv de nulitate nu este fondat.
Articolul 966 Cod civil din anul 1865 statuează: „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect”, iar articolul 967 Cod civil instituie două prezumții cu privire la cauză, una care privește prezumția de valabilitate și o a doua care se refera la prezumția de existență a cauzei: „Convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la proba contrar”.
Instanța constată că potrivit înscrisului constând în act autentic de vânzare cumpărare nr. 900 /2005 depus la dosarul cauzei, părțile au înțeles sa transmită dreptul de proprietate, așa cum s-a reținut și în considerentele anterior menționate, afirmațiile intervenientei fiind lipsite de suport probatoriu.
Atâta timp cât intervenienta nu a răsturnat prezumțiile mai sus menționate, instanța apreciază acest motiv de nulitate ca nefondat.
Împrejurarea invocată de către intervenientă că nu a fost plătit prețul indicat în contract este de asemeni lipsit de suport probatoriu. În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005 s-a menționat în mod explicit: „Noi părțile contractante, declarăm pe propria răspundere, că am citit actul, conținutul acestuia reprezentând voința noastră neviciată, acestea sunt clauzele stabilite de comun acord, prețul declarat al vânzării este cel real, asumându-ne riscul nesincerității acestuia”
În acest sens trebuie menționat că intervenienta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă respinsă de instanță având în vedere dispozițiile art. 309 alin 3, alin 5, raportat la dispozițiile art. 26 Cod procedură civilă, nefiind întrunite cerințele nici uneia dintre excepțiile prevăzute de același text de lege în aliniatul 4.
Deși, intervenienta a indicat ca și excepție imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris doveditor, instanța apreciază că afirmația este lipsită de fundament juridic, în cauză existând un înscris preconstituit, contractul de vânzare cumpărare atacat, împotriva și peste cuprinsul căruia, partea încearcă să formuleze dovezi.
Afirmația intervenientei cu privire la faptul că cei doi soți nu au locuit în imobilul obiect al contractului, că cheltuielile contractului au fost suportate de vânzătoare, că cei doi soți cumpărători aveau venituri foarte mici sau chiar deloc, în momentul perfectării contractului, nu prezintă relevanță juridică în prezenta cauză și nu sunt de natură să dovedească afirmația părții cu privire la intenția vânzătoarei de exheredare, neplata prețului și donația deghizată, iar articolul 940 alin 2 din Codul civil nu este incident în cauza de față.
Intervenienta a invocat inclusiv caracterul simulat al contractului, cu aceeași motivație, respectiv donație deghizată, lipsa prețului, însă instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile simulației prevăzute de art. 1175 Cod civil din anul 1865.
Potrivit art. 1175 cod civil „ Actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.”
Așadar, operațiunea juridică a simulației presupune două acte, unul public și unul secret care îl modifică pe primul. Atâta timp cât în cauză nu există dovada că a fost îndeplinita aceasta cerință minimă a legii, respectiv existența celor două acte, instanța constată ca susținerile părții privind simulația sunt nefondate.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei și în concluziile scrise depuse anterior dezbaterilor, intervenienta prin apărător a invocat prevederile art. 845 din vechiul Cod civil ca fiind aplicabile în prezenta cauză, susțineri nefondate față de condițiile textului de lege.
Așadar, potrivit art. 845 Cod civil din anul 1865 „Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele de este, se va trece în masa succesiunii. Imputația și raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreapta care a consimțit la aceste înstrăinări”
Pentru a fi în ipoteza vizată de text, se impune existența unui act de înstrăinare cu clauză de rentă viagera sau uzufruct (ceea ce nu este cazul în speța de față, clauza fiind de abitație viagera) și chiar și în situația în care ar fi vorba de o donație făcută unui succesibil în linie dreapta. Mai mult, în doctrina s-a decis că semnificația ultimei fraze din text constă în aceea că prezumția de gratuitate instituită de articolul 845 nu poate fi invocată de succesibilul în linie dreapta care a consimțit la înstrăinare, ( D. Civil- autor D. C., pagina 183), în prezenta cauză, intervenienta T. R., parte contractuală. Pe cale de consecință, instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în mod expres de textul de lege invocat, pentru a fi în prezența unei donații deghizate.
Tot cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, intervenienta a invocat faptul că reclamantul pârât ar fi recunoscut prin întâmpinare că în fapt contractul de vânzare ar reprezenta o liberalitate, ceea ce nu este adevărat așa cum rezultă din toate actele procesuale depuse de către reclamantul pârât, răspunsurile la interogatoriu, note scrise în care a contestat susținerile pârâtei reclamante sub toate aspectele invocate de către aceasta precum și de către intervenienta T. R..
Împrejurarea că pârâta T. S. C. ar fi recunoscut cu ocazia interogatoriului alegațiile invocate de mama sa intervenienta T. R. nu prezintă relevanță, atâta timp cât interogatoriul solicitat de intervenientă pentru a fi luat fiicei sale are caracter pro causa, cele două părți având interese comune, așa cum rezultă din actele procesuale formulate cu caracter aproape identic, respectiv acela de a desființa contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța constată ca fiind nefondată și solicitarea intervenientei de a constata calitatea sa de moștenitor rezervatar a lui S. I. prin reținerea cotei de ½ din imobilul în litigiu, calitate ce nu prezintă relevanță prin raportare la caracterul oneros reținut de instanță pentru contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005.
Cu privire la solicitarea de a se reține la masa partajabilă a îmbunătățirilor efectuate de intervenientă, instanța se va pronunța asupra acestui capăt de cerere în cadrul dosarului având ca obiect „ împărțire bunuri comune” având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 6.11.2014, instanța a dispus disjungerea doar cu privire la capetele de cerere având ca obiect „constatare nulitate absoluta act”, „constatare calitate moștenitor rezervatar”.
Față de considerentele anterior menționate, instanța va respinge ca nefondate, celelalte capete ale cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta T. R. .
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza și în acord cu dispozițiile art. 423 cod procedură civilă, întrucât nu se poate reține culpa procesuală a părților adverse, instanța va respinge capătul de cerere formulat de intervenientă cu privire la cheltuielile de judecată.
Reclamantul-pârât a formulat cerere privind sancționarea pârâtei-reclamante cu amendă judiciară pentru formularea unei cereri de recuzare cu rea credință, însă nu a motivat în nici un fel aceasta solicitare.
Având în vedere că simpla respingere a unei cereri de recuzare de către completul legal investit, nu poate constitui motiv de sancționare a părții pentru faptul că ar fi exercitat un drept în mod abuziv, cu rea credință, instanța va respinge cererea reclamantului pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Anulează ca netimbrată cererea reconvenționala formulată de pârâta reclamanta P. S. C. domiciliată în București, .. 10, .. A, . în contradictoriu cu pârâtul P. I. C. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. L.,cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 2/19, sector 3 și intervenienta T. R. domiciliată în București, .. 10, .. A, . .
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul cererii de intervenție privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005, pentru lipsa discernământului vânzătoarei.
Respinge ca prescris capătul cererii de intervenție privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 900/2005, pentru lipsa discernământului vânzătoarei.
Respinge ca nefondate, celelalte capete ale cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta T. R. domiciliată în București, .. 10, .. A, . .
Respinge ca nefondată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulate de către intervenientă.
Respinge ca nefondată, cererea formulată de reclamantul pârât privind sancționarea pârâtei reclamante cu amenda judiciară pentru formularea unei cereri de recuzare cu rea credință.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. M.
Red.L.B. 30.03.2015, Tehnored. L.M.. 30.03.2015, Ex. 4 ..03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 865/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 493/2015.... → |
|---|
