Plângere contravenţională. Sentința nr. 1379/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1379/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - plângere contravențională-
Înreg. 30.12.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1379
Ședința publică din data de 04.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – B. L.
Grefier – M. L.
Pe rol fiind soluționarea cererii introdusă de petentul B. I.cu domiciliul ales în Onești, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECȚIA S. ȘI DE VÂNĂTOARE BACĂU, pentru Ocolul Silvic Mănăstirea Cașin cu sediul în Bacău, ., jud. Bacău având ca obiect plângere contravențională.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la priorități a răspuns avocat C. C. substituind pe avocat C. A. și martorul D. A., lipsă fiind ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,care învederează instanței
- cauza are ca obiect plângere contravențională ;
- se află la al treilea termen de judecată,
- prin serviciul registratură al instanței intimat a depus precizări;
- stadiul procesual fond, după care;
Instanța în temeiul art. 219 Cod procedură civilă, verifică identitatea martorului D. A. care s-a legitimează cu C.I. . nr._, CNP_.
În continuare, instanța procedează la audierea martorului sub prestare de jurământ, potrivit art. 319 alin. 1, alin. 2 și alin. 9 raportat la art. 321 Cod procedură civilă, declarația dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, potrivit art. 323 Cod procedură civilă.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, nemaifiind formulate alte cereri, sau alte probe de administrat, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat C. C. pentru petent având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și cel de confiscare a materialului lemnos, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment. În continuare arată că amenzile sunt aplicate de aceeași autoritate care era obligată să elibereze aceste avize. Mai arată că nu este primul caz în care se întâlnește o practică nelegală în ceea ce privește modalitatea de eliberare a documentelor ce legea le impune a fi eliberate, nu neapărat în cazul transportului materialului lemnos. În ceea ce privește demersurile privind obținerea avizelor arată că practica este de a se face o singură cerere către Primărie iar ulterior oamenii își cară lemnele din pădurea proprietate personală cu acești căruțași, fără ca Ocolul Silvic să înainteze personal aceste avize de însoțire a mărfii. Este adevărat că cerere în acest sens s-a formulat doar verbal, așa este practica acolo se vorbește cu șeful Ocolului Silvic. Mai arată că în ceea ce privește legislația aplicabilă în materie nu era nevoie de cerere suplimentară. Mai arată că martorul în calitate de proprietar al materialului lemnos, a arătat că s-a formulat cerere la Primărie iar demersurile prealabile eliberării acestor avize au fost făcute. În continuare apreciază că răspunsul Ocolului Silvic este lacunar deoarece nu s-a arătat la ce dată avizele de însoțire a mărfii erau în proprietatea Ocolului Silvic. Nici la această dată, nu s-a depus la dosar situația cu predarea-primirea acestor avize de însoțire a mărfii și cu faptul că la data de 26.08.2014 erau la Ocolul Silvic aceste avize și că puteau eliberate. În continuare arată că nu există o culpă exclusivă a căruțașului pentru a determina aplicarea unei astfel de amenzi, amenda este exagerată. La momentul constatării contravenției atât petentul cât și proprietarul materialului lemnos au solicitat verbal eliberarea acestor avize și li s-a spus că nu există. Autoritatea care emite aceste avize este aceeași care a aplicat amenda, ori în acest mod nu s-a procedat. Raportat la culpă, la prejudiciu și tot ce s-a invocat în procesul verbal de contravenție și procesul verbal de confiscare apreciază că nu se impune aplicarea unei astfel de amenzi și în asemenea cuantum. În continuare apreciază că este vorba despre o culpă comună atât a autorităților cât și a proprietarilor și rezultată dintr-o practică deficitară iar raportat la motivele din plângere arată că acestea au fost dovedite. Solicită admiterea plângerii în subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment.
În temeiul art. 394 al. 1 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele;
Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr._ /2015 pe rolul Judecătoriei Onești, petentul B. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Silvic și de Vânătoare Bacău- Ocolul Silvic Mănăstirea Cașin, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/2014 și procesului verbal de confiscare valorică a materialului lemnos nr. 4311/28.11.2014.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
În motivare se arată că în data de 27.11.2014, în timp ce transporta lemne din pădurea proprietatea familiei D., petentul B. I., care avea doar calitatea de căruțaș, a fost oprit de agenții constatatori din cadrul Ocolului Silvic Mănăstirea Cașin care au solicitat avizul de însoțire a mărfii transportate pentru a face dovada provenienței mărfurilor transportate.
Petentul a invocat faptul că familia D. deține toate actele necesare, domnul D. A. a venit la fața locului și a susținut în fața agenților constatatori faptul că a solicitat Ocolului Silvic avize de însoțire a mărfii dar a fost refuzat din cauza lipsei formularelor tipizate.
În continuare se arată că petentul nu a fost informat de către agenții constatatori cu privire la faptul că materialul lemnos urmează a fi confiscat, iar procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa petentului.
Totodată, petentul a menționat că o dovada a faptului că nu este vinovat de săvârșirea unei contravenții este faptul că materialul lemnos nu a fost confiscate deși organul constatator trebuia să dispună aceasta măsură, iar în subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, lemnul transportat provenea din pădurea proprietatea privată a familiei D., astfel că nu s-a produs nici un prejudiciu fondului silvic al statului, nu exista obligația de despăgubire în sarcina sa, iar atingerea adusă valorilor sociale ocrotite este minimă.
În drept s-au invocat prevederile art. 32 și următ. din Legea nr. 171/2010, HG nr. 996/2008.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori.
În cauza de față au fost respectate prevederile art. 194-200 Cod procedură civilă privind parcurgerea etapei scrise.
La data de 16.02.2015, intimatul I.S.V. Bacău a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare se arată că actul de constatare și sancționare al contravenției a fost încheiat în mod legal reținându-se săvârșirea contravențiilor silvice constând în transportul materialului lemnos fără documente de proveniență și refuzul de a transporta materialul lemnos la locul indicat de agenții constatatori.
Intimatul a invocat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada până la proba contrarie, procesul verbal dedus judecății reprezintă un mijloc de proba și conține constatări personale ale agenților constatatori ce sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările corespund realității.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001, Legea nr. 171/2010.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu acte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Petentul B. I. a fost sancționat cu amenda contravenționala în valoare totala de 3000 lei pentru săvârșirea contravențiilor constatate prin procesul verbal . nr._/2014 și prevăzute de art. 19 alin 1 lit. b și art. 21 lit. k din Legea nr. 171/2010, constând în faptul că în data de 27.11.2014 a transportat cu căruța cantitatea de 1,0 mc lemn foc fag, fără avize de însoțire și a refuzat să ducă materialul lemnos confiscate la locul indicat de agenții constatatori.
În drept, dispozițiile art. 19 alin 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 reglementează ca și contravenție: “ transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;”, iar art. 21 lit. k din același act normativ prevede: „refuzul transportatorului de a transporta materialele lemnoase confiscate/reținute în vederea confiscării la locul indicat de agentul constatator.”
Potrivit art. 3 din Normele privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transformat lemn rotund (1) „(2) Actul de punere în valoare, denumit în continuare APV, este documentul de proveniență a materialelor lemnoase rezultate din masa lemnoasă pe picior inventariată sau marcată și autorizată spre exploatare. APV-ul este un document tehnico-economic care conține rezultatele evaluării cantitative, calitative și valorice, precum și localizarea, conform normelor tehnice silvice pentru amenajarea pădurilor, a masei lemnoase destinate exploatării. APV-ul se întocmește conform normelor tehnice silvice pentru evaluarea masei lemnoase destinate comercializării și se înregistrează în registrul APV de către ocolul silvic care a efectuat punerea în valoare.
(3) Deținătorii de pădure ori de vegetație forestieră din afara fondului forestier, care exploatează masa lemnoasă pentru nevoi proprii și nu realizează acte de comerț, fac dovada provenienței materialului lemnos prin înscrierea în documentul de însoțire pe timpul transportului a principalelor elemente de identificare a APV-ului, și anume: număr APV, anul înregistrării acestuia, denumirea structurii silvice unde a fost înregistrat, astfel: nr. APV/an înregistrare/denumire ocol.
Plângerea contravențională pendinte a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 32 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contraveniente, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța va avea în vedere probele administrate în cauză.
Petentul a invocat faptul că Ocolul Silvic M. Cașin nu ar fi eliberat avize de însoțire a transportului întrucât nu deținea formulare tipizate, indicând în acest sens cererea de la fila 9 dosar.
Din conținutul acestei cereri rezultă că numitul D. G., proprietarul materialului lemnos în litigiu ar fi solicitat marcarea arborilor de pe terenul pe care îl deține în proprietate și nu eliberarea avizului de însoțire, care potrivit legii reprezintă documentul de proveniență ce însoțește orice transport material lemnos.
Dealtfel, atitudinea procesuală a petentului are caracter contradictoriu, dacă inițial acesta susține ca intimatul nu i-a adus la cunoștință faptul că s-a încheiat proces verbal de confiscare, ulterior în cadrul motivelor invocate în sprijinul plângerii contravenționale arată ca organul constatator nu a aplicat măsura confiscării deșii potrivit legii aceasta măsură trebuia dispusă.
Totodată, petentul afirma în cadrul plângerii contravenționale, faptul că numitul D. A., nepotul proprietarului din a cărui pădure s-ar fi tăiat materialul lemnos ar fi venit la fața locului, acesta în cursul judecății a afirmat că în ziua de 27.11.2014, până la momentul controlului, s-a aflat tot timpul cu căruțașul B. I., petentul din prezenta cauză.
Deasemeni, petentul susține în plângerea contravențională că familia D. deține toate actele necesare pentru materialul lemnos transportat, pentru ca ulterior să invoce, inclusiv în cursul judecății cutuma practicată de Ocolul Silvic M. Cașin și nedovedita dealtfel, de a nu elibera avize de însoțire pentru materialul lemnos.
Instanța nu va reține sub acest aspect afirmația martorului D. A., apreciind declarația acestuia ca având caracter subiectiv, dat fiind calitatea sa de nepot al proprietarului materialului lemnos confiscat.
În ceea ce privește solicitarea de a se aplica sancțiunea avertisment, instanța apreciază că susținerile petentului relativ la faptul că materialul lemnos provine din pădurea familiei D., așa încât nu s-a produs nici un prejudiciu fondului de stat, iar atingerea adusă valorilor sociale este minimă, nu sunt reale.
Legea silvica a fost edictată de legiuitor pentru ocrotirea pădurilor, indiferent de forma de proprietate publică sau privată, instituind o . reguli în acest scop ce se impun a fi respectate, neavând relevanță în prezenta cauză împrejurarea mai sus invocata de către petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 « sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal ».
Așadar, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este direct proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, fiind respectate prevederile art. 5 și art. 21 din OG nr. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională.
În cauza N. G. împotriva României Curtea Europeana a drepturilor Omului a admis că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de temeinicie (aspect important în speța de față mai ales în condițiile în care actul constatator dedus judecății a fost încheiat propriis sensibus de către agenții constatatori) - pct. 33 din hotărâre, partea finală.
În aceeași hotărâre, organele de Strasbourg rețin următoarele: “Evident, așa cum reiese din hotărârea judecătoriei de sector din București, acestea așteptau ca reclamanta să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist. Un asemenea demers al instanțelor naționale se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat, după cum precizează Guvernul, de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății.”
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea și să mențină procesul-verbal.
Având în vedere faptele contravenționale deduse judecății, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, gradul de pericol social ridicat al acestora, instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului și aceasta cu atât mai mult cu cât, iar printr-un alt proces verbal petentul a mai fost sancționat pentru contravenții de natura silvică ( proces verbal . nr._/2014).
În consecință, observând că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal și nici nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, iar intimatul a făcut dovada elementelor constitutive ale contravenției reținute, instanța urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._ și să mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat, inclusiv procesul verbal de confiscare valorica a materialului lemnos nr. 4311/28.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul B. I., CNP_, cu domiciliul ales ca cabinet avocat C. A., cu sediul în Onești, ./39, județul Bacău, în contradictoriu cu Inspectoratul Silvic și de Vânătoare Bacău - Ocolul Silvic Mănăstirea Cașin, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/2014 și procesului verbal de confiscare valorică a materialului lemnos nr. 4311/28.11.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.06.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.B, –29.06.2015, TehnL.M. 29.06.2015, Exemplare: 4 (patru), ..06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
