Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1413/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 1413/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BACĂU
JUDECĂTORIA ONEȘTI
Dosar nr._
Din 04.03.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1413
Ședința publică din 8.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind pronunțarea din data de 8.06.2015 în cauza civilă privind pe contestatoarea . și pe intimata N. DRĂGUȚA E., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 4.06.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată parte integrantă din prezenta sentință când instanța nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 8.04.2015.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Moinești și înregistrată la această instanță sub nr._, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata N. DRĂGUȚA E., contestație la executare prin care a solicitat următoarele:
- anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 210/2013 al B.E.J. B. J.,
- suspendarea executării silite în dosarul menționat până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații,
- anularea somației imobiliare nr. 205-214/2013 din 20.01.2014 emisă de B. B. J.,
- anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 210 din 20.01.2014 emisă de B. B. J.,
- restabilirea situației anterioare executării prin restituirea sumelor executate,
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că suma de bani datorată intimatei creditor a fost achitată prin poprire asupra conturilor bancare deschise la terții popriți BCR S.A. și BRD la data de 29.06.2011 în cadrul dosarelor de executare de la nr. 1052/2011 la 1146/2011. De asemenea, contestatoarea a mai invocat că executarea silită este nelegală pentru că a fost începută de către avocat D. D. fără a avea mandatul creditorului în acest sens și că somația din data de 20.01.2014 arată suma de_ lei fără a se preciza în mod exact pentru fiecare dosar de executare care este cuantumul total al drepturilor bănești puse în executare astfel că această creanță nu este certă și lichidă. Totodată, debitoarea a mai arătat că, în cauză, încheierea de constatare a cheltuielilor de executare reprezentând onorariul executorului și al avocatului a fost încheiată în mod abuziv și nelegal din prisma faptului că aceste cheltuieli sunt într-un cuantum excesiv față de activitatea efectivă depusă de avocat și de executorul judecătoresc urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civilă. Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, s-a arătat că se impune, pe de o parte, ca sumele de bani executate să fie restituite reclamantei în situația în care creanța a fost executată și, pe de altă parte, ca o consecință a anulării actelor de executare silită.
În drept s-au indicat dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus, în copie, recipisa de consemnare nr. 4032/03.02.2014, somația imobiliară nr. 205-214/2013, încheierea de stabilire cheltuieli nr. 210/2014, procesul verbal nr. 1280-1379/2011 și nr. 1052-1146/2011, precum și extrase de cont.
Cauza a fost timbrată cu suma de 50 de lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării, cu suma de 729,1 lei pentru contestația la executare și cu 300 de lei pentru cererea privind întoarcerea executării.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.02.2014, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale având în vedere că instanța de executare este Judecătoria Onești raportat la dispozițiile art. 713 al. 1 și 650 alin. 2 și urm. Cp.civilă.
Prin sentința civilă nr. 255/12.02.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Onești.
În considerentele hotărârii s-a arătat că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Onești prin Încheierea nr. 3324/21.11.2013 astfel că potrivit art. 651 C. pr. civilă aceasta este instanța de executare care trebuie să soluționeze și contestația la executare de față.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub același număr la data de 04.03.2015.
Ca urmare a solicitării instanței, B. B. J. a depus la dosar, dosarul de executare nr. 210/2013.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, la termenul de judecată din data de 01.04.2015, instanța a fixat o cauțiune de 949,1 lei stabilind termen pentru soluționarea acesteia la data de 12.05.2015.
Întrucât la termenul de judecată din data de 12.05.2015 nu s-a făcut dovada consemnării cauțiunii în sumă de 949,1 lei la dispoziția Judecătoriei Onești, cauțiunea de 1124,40 lei achitată prin recipisa nr. 4032/03.02.2014 fiind la dispoziția Judecătoriei Moinești, instanța a respins cererea de suspendare executării silite ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile fiind stabilit onorariul de 800 lei în sarcina contestatoarei cu mențiunea de a se face dovada achitării acestuia în 5 zile sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 331 alin. 3 C.pr.civilă. Întrucât la termenul de judecată din 04.06.2015, contestatoarea nu a făcut dovada achitării acestui onorariu, instanța a dispus decăderea contestatoarei din proba încuviințată.
Pe fondul cererii, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Situația de fapt
Prin decizia civilă nr. 698/20.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ a fost admis recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1487/29.09.2010, a fost modificată în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și a fost, astfel, obligată pârâta S.C. O. P. S.A. la plata către mai mulți reclamanți (printre care și N. Drăguța E.) la plata părții cuvenite din cota de participare la profit de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Această decizie a fost pusă în executare inițial în dosarul nr. 1122/2011 al B. B. J. împreună cu mai multe dosare de executare silită, între 1052-1146/2011 și în care s-a înființat poprire pe conturile debitoarei la data de 29.06.2011 (la BRD G.S.G.) și 19.07.2011 (la BCR S.A.). Suma poprită pentru dosarele 1052-1146/2011 (interval în care este cuprins și dosarul nr. 1122/2011) a fost de_ lei (la BRD G.S.G.) iar suma virată avocatului D. D. pentru aceste dosare a fost de_ lei (conform procesului verbal nr. 1025-1146/2011 încheiat la data de 30.06.2011 de B.E.J. B. J., fila 14 verso din dosarul Judecătoriei Moinești).
Prin sentința nr. 2053/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de contestatoarea S.C. O. P. S.A. și s-a anulat executarea silită întocmită în dosarul de executare nr. 1122/2011 al B. B. J., dispunându-se, totodată, repunerea în situația anterioară.
În considerentele hotărârii s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a avocatului care a formulat cererea de executare silită în numele creditoarei N. Drăguța E..
La data de 15.11.2013, creditoarea N. Drăguța E., prin același avocat D. D., a formulat cerere de punere în executare silită a deciziei civile nr. 698/2011 a Curții de Apel Bacău, cerere înregistrată sub nr. 210/15.11.2013. Alăturat cererii s-a depus împuternicirea avocațială nr._/2013 și factura fiscală nr. 314/18.11.2013.
Prin încheierea din 15.11.2013, executorul judecătoresc dispune înregistrarea cererii creditorului și deschiderea dosarului de executare silită nr. 210/2013 solicitând, totodată, Judecătoriei Onești, încuviințarea executării silite.
Prin încheierea nr. 3324/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea și s-a încuviințat executarea silită prin urmărirea imobiliară a debitoarei S.C. O. P. S.A în baza deciziei civile nr. 698/20.04.2011 a Curții de Apel Bacău, fiind respins capătul de cerere privind încuviințarea executării silite prin alte forme de urmărire.
Prin somația nr. 205-214/2013 din 03.12.2013 se pune în vedere debitoarei S.C. O. P. S.A. ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze dispozitivului deciziei civile nr. 698/2011 a Curții de Apel Bacău în sensul de a achita următoarele sume: 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor, onorariu executor judecătoresc, 3720 lei (din care 893 lei reprezintă TVA), cheltuieli de executare, 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor, onorariu avocat.
De asemenea, executorul emite încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 205-214/2013 din 03.12.2013 dată în dosarul nr. 205-214/2013 prin care stabilește suma de 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor, onorariu executor judecătoresc, 3720 lei (din care 893 lei reprezintă TVA), cheltuieli de executare, 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor, onorariu avocat.
Aceste acte de executare au fost comunicate debitoarei la data de 09.12.2013 și au fost contestate în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Moinești și declinat, de asemenea, la Judecătoria Onești care prin sentința nr. 2106/14.08.2014 s-a soluționat în sensul respingerii ca rămas fără obiect.
La data de 03.12.2013, executorul judecătoresc solicită expertului Miftodi O. Gill calcularea drepturilor bănești stabilite prin decizia civilă nr. 698/2011 a Curții de Apel Bacău.
La data de 10.12.2013 s-a întocmit raportul de expertiză judiciară extracontabilă de către expert contabil Miftodi O. Gill prin care s-a stabilit că suma datorată pentru creditorul N. Drăguța E. este 9491 lei actualizată iar perioada lucrată 01.01._08.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 210/2013 din data de 20.01.2014 (fila 37 din dosar) s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare (total 2997 lei):
- 1176 lei (din care suma de 227 lei reprezintă TVA) onorariu executor judecătoresc,
- 500 lei onorariu expert,
- 949 lei contravaloarea onorariu avocat forme executare silită,
- 372 lei cheltuieli de executare
La data de 20.01.2014 se emite de către B.E.J. B. J. somația imobiliară în dosarul de executare nr. 205-214/2013 prin care se pune în vedere debitoarei să achite suma de_ lei, în caz contrar urmând a se proceda la urmărirea silită a imobilului constând în suprafața de 450 mp teren construcții situate în intravilanul orașului Slănic M., ., o anexă vila Rândunica situată la aceeași adresă. Această urmărire imobiliară a fost notată în cartea funciară. La aceeași dată s-a întocmit și procesul verbal de situație nr. 205-214/2013 pentru cele două imobile.
Actele de executare constând în somația imobiliară și încheiere stabilire cheltuieli, precum și raportul de expertiză au fost comunicate debitoarei la data de 29.01.2014 (fila 41).
Prin încheierea din data de 31.01.2014 pronunțată de B.E.J. B. J. în dosarul nr. 205-214/2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în somația nr. 205-214/2013 emisă de executorul judecătoresc la data de 03.12.2013 în sensul că se va trece în cuprinsul somației fraza „5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății”.
La data de 11.04.2014 s-a dispus prin încheierea nr. 205-214, 215, 217-221, 223, 224, 226, 227, 230-232/2013 numirea în calitate de administrator sechestru al imobilelor situate în Slănic M., . a doamnei I. C.. Ulterior, la data de 16.04.2014 s-a predat imobilul acesteia conform procesului verbal nr. 205-214/2013.
Intimatul nu s-a prezentat la interogatoriul încuviințat contestatoarei astfel că în această privință se vor aplica dispozițiile art. 358 C.pr.civilă în sensul că se vor considera aceste împrejurări drept început de dovadă scrisă.
Din dosarul de executare nr. 98/2014 al B. G. N. rezultă că debitoarea S.C. O. P. S.A. a pus în executare la acest executor judecătoresc sentința civilă nr. 2053/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești prin care s-a dispus repunerea în situația anterioară fiind stabilită suma de 9156,33 lei obligații de plată stabilite prin titlul executoriu actualizate și suma de 1123,60 lei cheltuieli de executare silită.
Dispozițiile legale aplicabile
În primul rând trebuie precizat că atât actele de executare contestate cât și data începerii executării silite (care este data formulării cererii de executare silită, respectiv 15.11.2013) au fost efectuate după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă după cum prevăd dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 667 C.pr.civilă, „debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite” iar potrivit art. 820 C.pr.civilă, „Încheierea de încuviințare a executării se va comunica, în copie certificată de către executorul judecătoresc, debitorului și terțului dobânditor, dacă este cazul, însoțită de titlul executoriu și de somație, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare”.
Potrivit art. 669 alin. 1-4 C.pr.civilă, „(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar (…).
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta (…).
Potrivit art. 39 lit. a din Legea nr. 188/2000 „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”
Potrivit art. 723 C.pr.civilă, „în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanța va dispune asupra efectuării operațiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință, potrivit regulilor de carte funciară”.
Considerentele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția instanței
Mai întâi trebuie arătat că deși în primul capăt de cerere se solicită anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 210/2013, față de precizările din data de 08.05.2015, instanța consideră că obiectul contestației de față îl reprezintă doar actele de executare efectuate în data de 20.01.2014 astfel că instanța va califica prezenta contestație ca fiind nu o contestație la executarea silită însăși ci o contestație împotriva anumitor acte de executare. În consecință, unele motive ce vizează contestația la executarea silită însăși nu mai pot fi analizate, respectiv primul motiv privind plata creanței efectuată anterior prin poprire și lipsa mandatului avocatului D. D.. Astfel, instanța va analiza doar motivele de nulitate proprii actelor de executare contestate și anume motivele 3-4 din acțiune.
În ce privește primul motiv de nulitate a somației imobiliare referitor la faptul că suma pusă în executare de_ lei nu este precizată în mod exact pentru fiecare dosar de executare, instanța reține că prin somația imobiliară din 20.01.2014 executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei să achite suma de_ lei (iar nu_ lei) reprezentând cota de participare la profit de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007.
Prin adresa din data de 02.06.2015, la solicitarea instanței, executorul judecătoresc B. J. a precizat că suma aferentă creanței creditoarei N. Drăguța E. este 9491 lei în dosarul de executare nr. 210/2012.
Întrucât în somația din 20.01.2014 se menționează dispozițiile art. 820 alin. 1 rap. la art. 667 C.pr.civilă, înseamnă că trebuie verificată îndeplinirea condițiilor ambelor articole legale indicate. Din acestea, nu rezultă care trebuie să fie conținutul obligatoriu al somației așa cum se prevede în art. 678 C.pr.civilă pentru încheierea executorului judecătoresc dar se menționează că obligatoriu trebuie să se arate termenul de plată și „întreaga datorie, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare”. Aceasta înseamnă că pentru dosarul de executare nr. 210/2013, executorul judecătoresc avea obligația de a menționa întreaga creanță datorată creditoarei N. Drăguța E., inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare. Însă, în cauză, aceste date obligatorii nu sunt menționate concret ci se arată o sumă globală de_ lei. Instanța consideră că indicarea unei sume globale nu îndeplinește condițiile legale de indicare a creanței datorate față de creditoarea N. Drăguța E.. Aceasta pentru că debitorul este pus în situația de a nu cunoaște cât se urmărește pentru fiecare creditor și cât ar trebui să plătească în fiecare dosar de executare sau, așa cum s-a întâmplat ce cuantum al creanței să conteste raportat la fiecare creditor în parte.
Nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul somației și urmărirea unei sume de bani mai mari decât suma datorată atrage sancțiunea nulității prevăzute de art. 175 alin. 1 C.pr.civilă astfel că se pune problema producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea somației imobiliare din 20.01.2014.
În acest sens, instanța consideră că vătămarea constă tocmai în imposibilitatea pentru debitor de a achita vreuna din creanțele ce fac obiectul dosarelor de executare nr. 205-214/2013, aspect care duce la urmărirea silită imobiliară cu toate consecințele sale față de imobilele urmărite.
Nu s-ar putea considera că suma este determinată în raportul de expertiză și procesul verbal de determinare a cheltuielilor întrucât somația reprezintă un act de executare de sine-stătător și trebuie să aibă conținutul prevăzut de art. 820 alin. 1 iar elementele sale nu trebuie să rezulte din coroborarea cu alte acte de executare.
Mai mult, din somația imobiliară nu rezultă concret care este numărul dosarului de executare deschis la cererea creditoarei N. Drăguța E., mențiune obligatorie potrivit art. 656 C.pr.civilă care deși se referă la încheierile executorului judecătoresc, este aplicabilă tuturor actelor de executare efectuate de acesta. În lipsa indicării numărului de executare, sancțiunea nulității prevăzute de art. 656 alin. 2 coroborat cu art. 176 alin 2 C.pr.civilă este aplicabilă.
S-ar mai pune problema și dacă urmărirea imobiliară era posibilă față de dispozițiile art. 812 alin. 5 C.pr.civilă (creanța din titlu executoriu datorată creditoarei N. Drăguța E. fiind sub limita de_ lei) dar acest aspect nu s-a invocat în contestația de față astfel că nu va fi analizat de către instanță.
În ce privește nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.01.2014, instanța constată că în aceasta s-a stabilit suma de 2997 lei cheltuieli de executare din care 1176 lei onorariu executor judecătoresc din care 227 lei reprezintă TVA), 500 lei onorariu expert contabil, 949 lei contravaloarea onorariu avocat și 372 lei cheltuieli de executare (din care 72 lei reprezintă TVA).
Din art. 669 alin. 1-4 C.pr.civilă rezultă că executorul nu poate stabili prin această încheiere decât sumele rezultate din dovezile prezentate de partea interesată. Din dosarul de executare rezultă că singura probă este cea a onorariului de avocat dar și aceasta vizează doar factura iar nu și chitanța care atestă efectuarea plății respective. Prin urmare, pentru nicio sumă nu există dovezi privind efectuarea lor, respectiv chitanțe, facturi, etc.
Întrucât în încheierea din data 20.01.2014 nu s-au stabilit cheltuielile de executare în conformitate cu dispozițiile art. 669 C.pr.civilă, instanța constată că acestea sunt afectate de nulitate în condițiile art. 175 C.pr.civilă, respectiv dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Vătămarea a constat tocmai în faptul că debitoarea nu a știut dacă sumele stabilite cu titlu de cheltuieli au fost într-adevăr efectuate de creditor și sunt aferente executării din dosarul de executare nr. 210/2013 fiind, astfel, nevoit să achite la data de 17.04.2014 întreaga sumă deși ea nu fusese dovedită.
Prin urmare, instanța consideră că actele de executare contestate sunt nelegale pentru nerespectarea dispozițiilor art. 820 alin. 1, art. 677, art. 656 și art. 669 C.pr.civilă.
Față de aceste considerente, instanța va admite contestația formulată de debitoarea S.C. O. P. S.A. și va anula actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 210/2013, respectiv somația imobiliară nr. 205-214/2013 din 20.01.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 210/2013 din 20.01.2014.
În ce privește cererea de repunere în situația anterioară, instanța constată următoarele:
La data de 17.04.2014, data la care s-a pronunțat și Încheierea nr. 937/17.04.2014 în dosarul nr._ prin care s-a suspendat executarea silită începută și în dosarul de executare nr. 210/2013, debitoarea a achitat suma de_ lei pentru mai mulți creditori din care suma de 9491 lei reprezintă creanța creditoarei N. Drăguța E. și 2997 lei cheltuieli de executare aferente acestui dosar de executare. Această sumă nu a fost distribuită astfel că a rămas la dispoziția executorului judecătoresc.
Din probele administrate (actele de executare efectuate în dosarul nr. 98/2014 al B. G. N.) a rezultat că debitoarea S.C. O. P. S.A. a pus în executare sentința nr. 2053/03.07.2012 astfel că nu se poate considera că s-a făcut deja o plată a creanței creditoarei N. Drăguța E. și că suma achitată la data de 17.04.2014 trebuie restituită.
Pe de altă parte, deși instanța a anulat două acte de executare pentru vicii procedurale ale acestora, nu trebuie înlăturat faptul că debitoarea datorează suma stabilită prin titlul executoriu constând în decizia nr. 698/2011 al cărei cuantum nu a putut fi stabilit în lipsa expertizei contabile.
Având în vedere că nu s-a dispus anularea titlului executoriu pus în executare în dosarul de executare nr. 210/2014, că nu s-a anulat executarea silită însăși și că nu se cunoaște dacă suma datorată de contestatoarea de față este mai mică decât suma plătită de aceasta la data de 17.04.2014, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
În ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 451 și urm. C.pr.civilă, instanța va obliga intimata la plata acestora, respectiv la cheltuielile de judecată compuse din taxa de timbru în limita acțiunii admise. Astfel, va fi obligată intimata la plata sumei de 729 lei reprezentând taxa de timbru (doar taxa de timbru aferentă contestației la executare având în vedere că toate celelalte capete de cerere privind suspendarea executării silite și restabilirea situației anterioare au fost respinse).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite – în parte - contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. O. P. S.A., CUI-_, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata N. DRĂGUȚA E., CNP-_, cu sediul în Moinești, .. D4, ..
Anulează actele de executare efectuate de către B.E.J. B. J. la data de 20.01.2014 în dosarul de executare silită nr. 210/2013, respectiv somația imobiliară nr. 205-214/2013 din 20.01.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 210/2013 din 20.01.2014.
Respinge capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare executării silite, ca nefondat.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 729 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - taxa de timbru.
Cu drept de apel în termen 10 zile de la data comunicării hotărârii, apel care se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. S. M. L.
Red.S.L /11.06.2015
Teh.2 ex M.L. /15.06.2015
Comunicat 1 ex. pet.15.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1379/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1406/2015. Judecătoria... → |
|---|
