Plângere contravenţională. Sentința nr. 1859/2015. Judecătoria ONEŞTI

Sentința nr. 1859/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 1859/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEȘTI

JUDEȚUL B.

DOSAR NR._ /2015 -pl. contravențională -

Înreg. 09.04.2015

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1859

Ședința publică de la 20.08.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. B.

GREFIER: M. L.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petenta U. V., cu domiciliul ales la cabinet avocat U. I. M. cu sediul în București, ., .. 1 ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție B., Biroul Drumuri Naționale Europene B., cu sediul în B., .. 2, județul B., având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- cauza are ca obiect – „plângere contravențională”,

- se află la al treilea termen de judecată,

- procedura de citare legal îndeplinită;

- prin serviciul registratură al instanței la data de 16.07.2015 petenta a depus la dosar precizări iar la data de 22.07.2015 Inspectoratul General al Poliției Române a depus la dosar adresa nr.11/671 la care s-a atașat istoricul sancțiunilor privind petenta U. V.;

- stadiul procesual fond, după care;

Instanța având în vedere că intimatul a cerut judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod procedură civilă, va proceda strigarea cauzei la ordine chiar în lipsa părților în condițiile Regulamentului de Ordine Interioară a instanțelor.

Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, având în vedere că s-a solicitat și judecata în lipsă, în temeiul art. 394 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

INSTANȚA

-deliberând-

Prin plângerea contravenționala înregistrata pe rolul instanței sub nr._, petenta U. V., în contradictoriu cu intimata Politia Municipiului O. – Brigada Rutiera, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/2014.

Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 20 de lei.

În motivare se arata in data de 28.09.2014, petenta circula cu autoturismul marca Audi, înmatriculat cu nr._ pe drumul B. – Onești, moment in care a fost oprita de un echipaj de politie și informata ca a depășit viteza legala, fapt constatat prin înregistrarea cu aparat video.

Sub aspectul nulității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta a invocat faptul ca acest act cuprinde doua numere, cu rolul de a induce în eroare, mențiunile procesului verbal sunt greu lizibile, lipsa indicării instanței la care poate fi atacat procesul verbal, inversarea mențiunilor privind punctele amenda si punctele de penalizare, lipsa descrierii faptei, cu indicarea orei și locului în care a fost săvârșita.

Petenta a susținut din punct de vedere a temeiniciei procesului verbal, faptul ca sarcina probei aparține agentului constatator, contravenientului nu i se poate cere sa dovedească contrariul situației de fapt, aceasta abordare ar determina soluționarea plângerilor contravenționale în condiții de inechitate și imposibilitatea protejării individului sancționat, in fata unor eventuale abuzuri ale autorităților emitente ale actului sancționator.

Reclamanta nu a motivat cererea în drept.

În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cauza de fata au fost respectate prevederile art. 194-201 cod procedura civila.

În motivare s-a arătat ca in data de 28.09.2014, ora 9.42 a fost oprita in trafic petenta U. V. care conducea autoturismul marca Audi Q3 cu nr. de înmatriculare_, în timp ce circula neregulamentar cu viteza de 81 km/h, în interiorul localității B..

În continuare se arata ca petenta a semnat procesul verbal fără a formula obiecțiuni, în cauza agentul constatator a aplicat sancțiunile contravenționale potrivit legislației rutiere în vigoare, planșele foto evidențiază contravenția reținuta în sarcina petentei, iar pentru autospecializata politiei pe care a fost montat aparatul radar omologat si calibrat la zi exista buletin de verificare metrologica.

În drept au fost invocate prevederile codului rutier, codului de procedura civila.

În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu acte.

Analizând ansamblul probator administrat in cauza, instanța retine următoarele:

Prin sentința civila nr. 1882/2015 pronunțata de Judecătoria B. în dosar civil nr._, instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Onești.

Plângerea pendinte a fost formulata în termenul legal de 15 zile prevăzut de OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.

Petenta U. V. a fost sancționata contravențional prin procesul verbal . nr._/2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 121 alin 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin 2 din OUG nr. 195/2002, constând in faptul ca in ziua de 28.09.2014, ora 09.42, in timp ce conducea autoturismul marca Audi Q3, nr. de înmatriculare_, a fost surprinsa circulând neregulamentar cu viteza de 81 km/h în interiorul localității B..

Pentru această faptă petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 540 lei si patru puncte de penalizare.

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contraveniente, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.

Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Dispozițiile art. 175 alin 1 cod procedura civila instituie o cerința speciala pentru ca sancțiunea nulității relative sa devina aplicabila: „ Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.”

Împrejurarea ca ar fi fost suprascris pe actul constatator a contravenției, încă o . un număr, lipsa indicării instanței de judecata la care poate fi atacat procesul verbal, nu sunt de natura sa atragă nulitatea necondiționata a procesului verbal de contravenție, dat fiind ca petenta nu a dovedit existenta unei vătămări prin aspectele invocate si aceasta cu atât mai mult cu cat a fost reprezentanta prin avocat, un specialist in materie de cunoștințe juridice si care putea cu ușurința sa identifice instanța competenta să soluționeze plângerea pendinte.

Referitor la celelalte aspecte învederate de către petenta, instanța constata ca acestea nu sunt verosimile, așa încât din conținutul procesului verbal rezulta ca fapta a fost încadrata corect din punct de vedere juridic, mențiunile privind punctele amenda, punctele de penalizare au fost formulate corect, consemnarea locului săvârșirii faptei este lizibila ( fila 23 dosar), iar fapta a fost descrisa in mod corect, cu respectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța va avea în vedere probele administrate în cauză.

Instanța constata că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, drept penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 81/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.

Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.

În această privință, instanța observă că amenda i-a fost aplicată petenei în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maximă admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda aplicată nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.

În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate petentului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art. 6 din convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.

Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie_, a stabilit că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei ( a se vedea A., pct. 58 și 59).

Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ține seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul la apărare ( a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).

Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.

Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate - respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.

Instanța reține că aparatul de măsurare a vitezei era omologat și verificat metrologic, dovada fiind făcută de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică(fila 15 dosar). Mai mult, măsurătorile au fost făcute de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale(fila 16 dosar).

Contrar aserțiunilor petentei, intimatul a făcut dovada celor consemnate in procesul verbal de contravenție, depunând la dosarul cauzei planșele foto de la filele 12-13 dosar.

Mai mult, petenta nu a formulat obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal de contravenție. Astfel, instanța reține că semnarea procesului verbal semnifică acordul contravenientului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persona sancționată are obligația de a justifica atitudinea diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerea la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni (în prezenta cauză nefiind făcută o asemenea dovadă), simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la admiterea plângerii contravenționale.

Față de cele de mai sus, instanța reține că petenta a săvârșit faptele pentru care i s-a aplicat amenda contravențională.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța va respinge plângerea. Va fi menținut ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.09.2014.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondata, plângerea contravenționala formulata de petenta U. V., CNP-_, cu domiciliul ales la cabinet avocat U. I. M. cu sediul în București, ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimata Politia Municipiului Onești – Brigada Rutiera, CUI-_, cu sediul în B., ..2, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._/2014.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs se depune la Judecătoria Onești.

Pronunțata în ședința publica, azi 20.08.2015

PREȘEDINTE, GREFIER,

L. B. M. L.

Red L.B :27.08.2015

Tehnored.L.M: 28.08.2015 – 4 ex

.: 2 ex.:

1 ex. recl.; 1 ex. pârât

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1859/2015. Judecătoria ONEŞTI