Plângere contravenţională. Sentința nr. 279/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 279/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 279/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._
Înreg. 28.02.2014 - plângere contravențională -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 279
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C. M.
Grefier – I. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. R.-G. CONSTRUCT SRL, în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ oraș Slănic M., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. P. reprezentând societatea petentă și consilier juridic F. P. reprezentând intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că termenul a fost acordat pentru dezbaterea fondului și că intimata a depus concluzii scrise, în două exemplare, după care;
Avocat F. P. solicită să i se comunice un exemplar al concluziilor scrise, având în vedere că au fost depuse în două exemplare de către intimată.
Instanța îi înmânează un exemplar al concluziilor scrise.
Consilier juridic F. P. arară că a anexat obiecțiunilor la raportul de expertiză planșe foto, pe care le solicită ca probe în dosar.
Având în vedere faza în care se află procesul, instanța îi aduce la cunoștință că acestea vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Avocat F. P. depune la dosar chitanța nr. 36/29.01.2015 pentru onorariu avocat și, având cu vântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție prin care petenta a fost sancționată cu 100.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 26 al. 1 lit. a din Legea 50/1991 urmând ca instanța să stabilească pentru ce anume încălcare a dispozițiilor legale a fost amendată. Mai întâi supune atenției instanței un site, site-ul stațiunii Slănic Moldiva, www.primăriaslănicmoldova.ro, unde se poate citi „La acest moment avem un arhitect care are în subordine șapte inspectori”. Din cadrul acestui departament, acest personal au amendat-o pe petentă pentru nerespectarea prevederilor art. 26 al. 1 lit. a din Legea 50/1991 fiind întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1364 din data de 11.02.2014. A indicat acest site pentru a arăta reaua credință a intimatei. Petenta a achiziționat vila, este intabulată. La intabulare trebuia să fie specificată ca fiind clădire de patrimoniu, însă nu este prevăzută această specificație. Petenta plătește toate taxele ,dar nu pentru clădire de patrimoniu. Cu privire la acele lucrări pentru care a fost amendată, petenta era în regulă, până la sistarea lucrărilor. Acea vilă era una clasică, per a contrario, orice proprietar ar trebui să se intereseze dacă este de patrimoniu construcția aflată în proprietatea sa. Este o greșeală a U.A.T. că nu a taxat-o pe petentă pentru o clădire de patrimoniu.
Ceea ce s-a efectuat de către societatea petentă, a arătat expertiza care este efectuată în mod profesionist, a răspuns punctual la toate obiectivele stabilite de către instanță. S-a argumentat de către intimată că petenta nu ar fi avut autorizația necesară pentru construire însă lucrarea s-a efectuat sub auspicii legale. Toată documentația întocmită a fost studiată de către expert, inclusiv documentația pentru lift pentru care s-a menționat că nu ar fi avut autorizație. Pentru acesta exista autorizație ISCIR de la început. Puțul liftului nu e lucrarea intimatei, este fostul coș de fum care a fost dezafectat, a fost renovat în vederea instalării unui lift pentru care este emisă autorizație ISCIR.
Cu privire la faptul că s-ar fi racordat ilegal la rețeaua de gaze, expertiza arată că a fost obținută documentația necesară.
Cu privire la instalația de apă-canalizare, petenta avea autorizație.
Ceea ce s-a efectuat, s-a efectuat cu acordul legii.
S-a pus problema la un moment dat că nu mai aveau autorizație, însă constructorul efectua lucrări la acea vilă și în fiecare zi șapte inspectori ar fi trebuit să constate eventualele nereguli. Vila P. se află în mijlocul stațiunii, este vizibilă, iar în jur sunt edificate mai multe construcții care au geamuri termopan, țiglă Lindab. Rămâne ca instanța să aprecieze asupra necesității autorizației.
Tot ce a edificat în interior sunt lucrări de renovare. Petenta nu a schimbat aspectul construcției, a dorit să atragă clientela pe aspectul vechi. Nu a modificat structura construcției, a pus termopan cu aspect de lemn. Cu privire la acoperiș, cel de țiglă, a înlocuit 45 tone cu 3,5 tone și în plus nu se mai găsește acea țiglă, care este foarte grea, au înlocuit tigla originală cu Lindab. Instanța va aprecia dacă era necesară autorizația.
Problema care se pune este ceea ce s-a reținut în procesul verbal și anume „La data și ora controlului am constatat că numita S.C. R. G. Construct SRL, în calitate de executant, efectua lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare (…)”, nu se vorbește de lucrări exterioare.
Avocatul petentei arată că vrea să convingă instanța de reaua credință a intimatei. În toată această perioadă, după un an de la achiziționare, petenta a fost amendată de șase – șapte ori, când, intenția petentei este să ajute zona din punct de vedere economic, turistic. Au aruncat această discuție, precum că acoperișul nu este construit legal, însă petenta nu a fost amendată pentru aceasta. Petenta nu este vinovată, dacă i s-ar fi adus la cunoștință că este clădire de patrimoniu, ar fi respectat prevederile legale cu privire la clădirile de patrimoniu.
Întrebat fiind de către instanță dacă în prezent petenta a efectuat demersuri pentru obținerea autorizației, reprezentantul convențional al petentei arată că nu s-au mai făcut demersuri întrucât de un an de zile nu s-a mai lucrat la acea clădire, în cazul în care s-ar respinge plângerile formulate, petenta ar trebui să plătească un miliard de lei, lucrările sunt sistate.
Avocat F. P. solicită instanței să constate că limitele amenzii pentru această contravenție sunt între 1.000 lei și 100.000 lei, iar petentei i s-a aplicat maximul.
Petenta nu recunoaște încălcarea legii, dar solicită în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul. Ar fi trebuit acordat un preaviz. Solicită instanței să considere că 100.000 lei este o sumă enormă, petenta nu a stricat nimic, a refăcut niște bârne și a adus îmbunătățiri clădirii.
Consilier juridic F. P., pe fondul cauzei, solicită instanței să respingă plângerea petentei, să mențină procesul verbal ca fiind temeinic și legal și de asemenea să mențină cuantumul amenzii aplicate, de 100.000 lei.
La data de 11.02.2014 inspectorii din cadrul U.A.T. Slănic M. s-au deplasat la vila P. și acolo au constatat că se efectuau lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare, fără autorizație de construire. În procesul verbal se face referire la lucrările de construire în tot, atât la cele interioare cât și la cele exterioare, fiind lucrări încadrare la art. 3 lit. b din Legea 50/1991. Aceste lucrări efectuate fără autorizație de construire se sancționează potrivit art. 26 al. 2 din Legea 50/1991cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei. S-au luat măsuri de oprire a lucrărilor, însă aceste măsuri nu au fost respectate nici până în prezent.
Slănic M. este oraș, reprezentantul convențional al petentei a intrat pe site-ul primăriei însă, din organigramă rezultă că primăria are șapte posturi de inspectori, dar nu toate posturile sunt ocupate.
S.C. R. G. Construct SRL, așa cum rezultă din documentația depusă la dosar, nu este proprietarul construcției, ci doar executant de lucrări, proprietarul construcției este S.C. G. FISH S.R.L., după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar. Nu pot fi luate în considerare apărările cu privire la înregistrările fiscale unde încasările se fac pe temei declarativ, de unde rezultă „buna credință” a petentei. Petenta susține că lucrările prevăzute la art. 11 din Legea 50/1991 sunt scutite de la obligația de a fi efectuate în baza autorizației de construire, însă din planșele foto se vede clar că lucrările efectuate sunt cele prevăzute la art. 3, care impun obținerea autorizației de construire. Această clădire este acoperită cu Lindab, inițial era acoperită cu țiglă, însă sunt și alte lucrări care intră sub incidența acestui articol. Petentul invocă prevederile art. 11 din Legea 50/1991 susținând că nu ar fi știut că vila este clădire de patrimoniu. Caracterul de patrimoniu este dat de planul urbanistic al stațiunii Slănic M.. Lucrările trebuiau autorizate, necunoașterea legii nu exonerează de răspundere. Petenta nu a solicitat și nu a obținut autorizație de construire cu toate că s-au adus modificări în arhitectura construcției, forma lucrărilor de tâmplărie, s-a redus din golul ferestrelor, lucrări care trebuiau să fie autorizate.
La instalația electrică, art. 11 din Legea 50/1991 prevede lucrări de reparații, însă instalația este nouă și deci a fost schimbată și nu reparată. Cu privire la rețeaua de apă, trebuia branșament. Instanța a constatat vinovăția petentei prin soluționarea altei plângeri formulate de către aceasta. Cu privire la compartimentare, Legea 50/1991 permite această lucrare cu condiția ca aceasta să fie provizorie, însă această lucrare are caracter definitiv, se vorbește despre zidărie. A fost imposibil să probeze că lucrările au fost continuate, dar există un alt proces verbal din care rezultă că petenta a împiedicat inspectorii U.A.T. să intre în clădire.
Cu privire la lift, arată că există o instalație, dar nu se știe în ce bază au obținut autorizația ISCIR, la U.A.T. nu este depusă autorizația.
Cu privire la gaze, sunt autorizați.
În ceea ce privește modalitatea de întocmire a procesului verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale. Descrierea faptei este completă, procesul verbal conține elementele obligatorii, nu sunt lipsuri care să intre sub incidența art. 17 din OG. 2/2001, astfel încât solicită instanței să respingă această critică.
Cu privire la cuantumul amenzii, solicită menținerea acestui cuantum datorită faptului că este o clădire de patrimoniu, iar instanța să aibă în vedere atitudinea de eschivare a petentei de la aplicarea legii întrucât, dacă ar fi fost de bună credință, ar fi respectat prevederile legale cu privire la obținerea autorizației însă nu a făcut nici un demers pentru a o obține.
Solicită respingerea plângerii și menținerea amenzii în cuantumul maxim.
Avocat F. P., având cuvântul în replică, arată că toate susținerile reprezentantului intimatei sunt contrazise de faptul că petenta a plătit impozit pentru o clădire clasică, au fost autorizați pentru gaz pe clădire clasică, oprirea lucrărilor este făcută, în momentul în care instalația electrică este stricată, este înlocuită.
În baza art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2014, sub numărul_, petenta . SRL a chemat în judecată intimata UAT Slănic M., solicitând instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.1364 din 11.02.2014. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare petenta a arătat în esență, că prin procesul verbal a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100.000lei, reținându-se în seama sa că în calitate de executant a executat lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare la Vila P., aparținând beneficiarului ., fără autorizație de construire.
S-a mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.86 din 01.03.2013 la BNP Z. C. M. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la imobilul Vila P.. Ținând cont că din raportul de evaluare efectuat înainte de încheierea contractului rezulta că respectivul imobil prezintă o stare tehnică de exploatare satisfăcătoare și că necesita reparații ale finisajelor și instalațiilor, . a încheiat un contract de prestări servicii cu petenta prin care acesta din urmă se obliga să efectueze lucrări de igienizare, înlocuire a instalațiilor, a finisajelor interior-exterior, montare gresie-faianță, parchet, schimbare tâmplărie și alte lucrări asemănătoare. Totodată, petenta a mai arătat că pentru lucrările care au fost efectiv realizate la imobilul Vila P. nu era necesară eliberarea unei autorizații de construire, acestea încadrându-se în lucrările prevăzute de art.11 din Legea 50/1991, care pot fi realizate în lipsa autorizației de construire, sens în care a depus la dosar înscrisuri din care reiese tipul și natura materialelor de construcție achiziționate.
În drept petenta a invocat prevederile art.31, art.32 din OG 2/2001 și art.11, art.3, art.26, al.1 din Legea 50/1991.
În probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, și a depus la dosar: înscrisuri (filele 9-74).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG 80/2013.
La data de 07.04.2014 intimata a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată pentru că a executat lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare la Vila P., aparținând beneficiarului ., fără autorizație de construire.
A mai arătat intimata că lucrările care s-au efectuat în concret în cadrul imobilului Vila P., au fost executate fără autorizație de construire, cu toate că acesta era obligatorie, nefiind incidente prevederile art.11 din Legea 50/1991. În concret, agenții constatatori au observat că fost modificată forma acoperișului și s-a schimbat tipul de învelitoare, că s-a modificat forma/dimensiunile golurilor ferestrelor și a tâmplăriei aferente, că au fost desființate balustradele și ornamentele din lemn, că au fost desființate instalațiile și branșamentele interioare și s-a constatat existența unor instalații electrice provizorii, că au fost sparte unele elemente de zidărie, că au fost mărite golurile existente și că au fost refăcute unele ziduri interioare.
Totodată, s-a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001, iar sancțiunea contravențională aplicată a fost corect individualizată prin raportare la gradul de pericol social al faptei.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, Legea 215/2001, Legea 153/2001, Legea 50/1991, Legea 10/1995, C.pr.civ.
În probațiune intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosar înscrisuri (filele 90-111).
La data de 28.04.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 134-137), prin care a arătat în esență, că în baza art.11 din Legea 50/1991 se pot efectua fără autorizație de construire lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural, arătând că se impunea schimbarea materialelor din care era construit acoperișul imobilului din considerente de ordin tehnic, însă nu s-a intervenit asupra structurii clădirii.
A mai arătat petenta că în privința geamurilor s-a procedat numai la înlocuirea tâmplăriei din lemn cu cea din termopan, efectuând corelativ și lucrările de refacere a zidăriei impuse de această manevră de montare, respectiv demontare a vechilor geamuri.
Petenta a mai precizat că balustradele au fost demontate, numai provizoriu, în vederea recondiționării. Referitor la instalația electrică, petenta a precizat că tocmai pentru a nu interveni asupra acesteia au fost nevoiți să folosească prelungitoare, până la venirea specialiștilor.
Cu privire la spărturile din zid, petenta a arătat că toate acestea sunt măsuri provizorii, în vederea efectuării lucrărilor necesare pentru reabilitarea imobilului.
În probațiune petenta a depus la dosar înscrisuri (filele 119-128).
La termenul din 05.06.2014 instanța a amânat judecarea cauzei pentru a îi garanta petentei dreptul la apărare.
La termenul din 12.06.2014 instanța a apreciat că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei și a încuviințat-o. Totodată, a încuviințat pentru petentă proba cu expertiză tehnică în construcții și a respins încuviințarea probei testimoniale solicitate de către ambele părți.
La termenul din 26.06.2014 instanța a stabilit obiectivele expertizei în construcții încuviințate în cauză și a dispus emiterea de adrese către expert și către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile Bacău.
La termenul din 02.10.2014 față de lipsa raportului de expertiză instanța a amânat judecarea cauei.
La termenul din 04.12.2014 instanța a dispus comunicarea raportului de expertiză către părți.
La data de 13.01.2015 intimata a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză (filele 1-40 vol. II).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1364 din 11.02.2014 (fila 12), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 26, alin. 1, lit. a din Legea 50/1991.
În procesul verbal s-a reținut că petenta în calitate de executant a efectuat lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare la Vila P., aparținând beneficiarului ., fără autorizație de construire.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 26, alin.1, lit. a din Legea 50/1991: “constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant”; nerespectarea acestei dispoziții legale se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000lei, conform art.26, alin.2 din Legea 50/1991.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal a fost întocmit la data de 11.02.2014 și comunicat ulterior petentului, iar plângerea contravențională a fost depusă la Poștă la data de 27.02.2014.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că au fost respectate dispozițiile ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Criteriile alternative la care Curtea a raportat definiția noțiunii de „materie penală” sunt: criteriului calificării interne, al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii
Observând cele trei criterii indicate de Curte, instanța reține că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noțiunea de „materie penală”, deoarece prevederea legală se adresează unei largi categorii de persoane, persoane fizice și juridice care efectuează lucrări de construcții, scopul sancțiunii are caracter preventiv și punitiv, iar sancțiunea contravențională este destul de severă.
În cauza N. G. c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției – inclusiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A. c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
În cauză, este unanim recunoscut de către părți că lucrările de construire în discuție au fost efectuate fără ca petenta să dețină autorizație de construire, problema care se pune este aceea de a ști dacă pentru lucrările efectuate în concret se impunea sau nu obținerea prealabilă a autorizației de construire.
La solicitarea petentei în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică în construcții (filele 234-245), din concluziile raportului reieșind fără dubiu următoarea situație de fapt, contrar celor susținute constant în timpul judecății de către petentă: „clădirea este încadrată ca și clădire de patrimoniu, fiind amplasată în zonă protejată, potrivit Planului urbanistic General al orașului Slănic M., art.1.7 și conform art.3, alin.1, lit. a din Legea 50/1991, nu pot fi executate lucrări de niciun fel fără autorizație de construire”.
Așadar, în condițiile în care imobilul Vila P. care este încadrată ca și clădire de patrimoniu se reține că pentru lucrări de construire, extindere, reparare, modernizare, restaurare, recompartimentare și schimbare de destinație a unor spații interioare, executantul avea obligația ca înainte de începerea oricăror lucrări să efectueze demersurile legale în vederea obținerii autorizației de construire, iar ulterior acestui demers să înceapă în concret lucrările.
Având în vedere aceste aspecte instanța constată că petenta a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată, faptă săvârșită întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute de organul constatator prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de către agentul constatator, în temeiul art. 5 alin 2 lit. a și alin 5, art. 7 alin 1 și art. 21 alin 3 din O.G 2/2001. Dispozițiile amintite permit și instanței să individualizeze sancțiunea aplicată în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, aceasta nefiind un atribut exclusiv al agenților constatatori.
Pentru a proceda la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de către agentul constatator, instanța ține cont de conținutul art. 21, alin. 3 din OG 2/2001 care prevede că la individualizarea și aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să se aibă în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului precum și celelalte date înscrise în procesul-verbal, și de asemenea trebuie ca sancțiunea aplicată să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru reindividualizarea sancțiunii se va avea în vedere atitudinea petentei care a recunoscut că lucrările în cauză au fost efectuate în lipsa autorizației de construire, însă se va avea în vedere și faptul că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86 din 01.03._ (filele 38-41) și din raportul de evaluare nr.12.16 din 24.06.2008 (filele 42-74) efectuat anterior vânzării nu reieșea că imobilul Vila P. este un imobil de patrimoniu și că este amplasat în zonă protejată. Cu toate acestea, instanța nu poate reține nici lipsa elementului intențional al petentei cu privire la săvârșirea contravenției, deoarece aceasta în calitate de executant avea obligația de a cunoaște în detaliu situația juridică a imobilului la care urma a efectua lucrări de construire și reabilitare, mai ales că aceasta este o persoană juridică specializată în efectuarea unor astfel de lucrări. Pentru aceleași considerente, nici aplicarea minimului amenzii prevăzute de lege (1.000 lei) nu este proporțională cu pericolul social concret al faptei.
Totodată, se va reține că petenta nu a urmărit producerea de pagule altor persoane și că în prezent deși nu a intrat în legalitate, lucrările de construire și reabilitare au fost oprite, după cum reiese din raportul de expertiză (filele 234-239).
Față de toate aceste aspecte, se apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și corespunde scopului punitiv și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Având în vedere că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilizare și că petenta a înțeles necesitatea respectării prevederilor legale, oprind derularea lucrărilor, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul – verbal nr. 1364 din 11.02.2014, sub aspectul sancțiunii aplicate, în sensul că va reduce cuantumul amenzii aplicate de la 100.000 lei la 10.000 lei.
Instanța va dispune plata către expert H. Chiriachița a onorariului definitiv în cuantum de 800 de lei achitat de către petenta . SRL la CEC Bank SA Onești cu chitanța nr._/1 din 16.06.2014 (fila 221).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta R.-G. Construct SRL, CUI RO4158306, cu sediul în Bacău, .. 2, jud. Bacău în contradictoriu cu intimata UAT Slănic M., cu sediul în Slănic M., .. 4, jud. Bacău.
Modifică procesul – verbal nr. 1364 din 11.02.2014, sub aspectul sancțiunii aplicate, în sensul că reduce cuantumul amenzii aplicate de la 100.000 lei la 10.000 lei.
Menține în rest procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1364 din 11.02.2014.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./ Tehnored. M.C.M./I.C :
06.03.2015:4 ex
.: 2 ex.:
1 ex. petent.;1 ex. intimat
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 278/2015. Judecătoria ONEŞTI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
