Reziliere contract. Sentința nr. 278/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 278/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 275/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ -reziliere contract-
Înreg. 11.03.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 278
Ședința publică din data de 28.01.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Președinte – C. S.
Grefier – M. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului B. V., având ca obiect „reziliere contract”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns personal reclamantul asistat de avocat C. A. și pârâtul asistat de avocat B. T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Avocat B. T. solicită respingerea obiecțiunilor formulate de către reclamant, arată că experta nu a înlăturat motivat susținerile reclamantului, aceasta făcând doar afirmații generale și teoretice. Precizează că în cadrul suplimentului la raportul de expertiză, la punctul 1 din obiecțiuni experta arată că prețul unui produs este constituit din costuri directe precum și costuri indirecte, la care se adaugă T.V.A. și profit; prețul utilizat la calculul valorii betonului nu este reprezentat de cel din factură, acestui preț adăugându-i-se prețul cimentului, prețul utilajelor folosite la vibrare, costul foliilor și rogojinelor cu care se acoperă lucrarea. Arată că experta precizează că este greșit să se stabilească într-o expertiză doar prețul din factură. O altă obiecțiune este aceea că pârâtul nu este plătitor de T.V.A. iar la calcul nu trebuie adăugată și taxa pe valoare adăugată. Precizează că prețul a 18 mc de beton este de 180 lei/mc preț unitar fără T.V.A., astfel valoarea este de 3240 lei, iar valoarea T.V.A. - ului fiind aceea de 777,6 lei, astfel rezultând un total de plată în valoare de 4017,6 lei. Precizează că experta a menționat greșit în factura privind aparatele de vibrat beton menționând 5 aparate, corect fiind 5 ore.
Avocat C. A. arată că reclamantul își susține obiecțiunile așa cum au fost formulate. Precizează că experta în mod greșit, având de bază prețul de 180 lei/mc indicat în cadrul facturii 4438/ 01.05.2013, majorează acest preț la suma de 230 lei/mc, adăugând o . materiale (ciment, apă), însă învederează că toate cheltuielile adiacente sunt cuprinse în suma de 180 lei/mc, betonul cumpărat fiind gata preparat și livrat împreună cu mașină de pompare. Susține că experta, în calculul efectuat s-a raportat la factura nr. 0118/ 06.04.2013 (fila 302), factură depusă ulterior de pârât. Apreciază că suma de 1875 lei nu poate fi avută în vedere la stabilirea prețului betonului pe mai multe considerente: în primul rând pentru că nu a fost depusă anterior raportului de expertiză inițial iar în al doilea rând pentru că pârâtul nu a formulat obiecțiuni. Arată că în factura aflată la fila 302 se face referire și închirierea unui utilaj de preparat beton, aparat pentru care susține că nu a fost utilizat la construcția în litigiu, betonul cumpărat fiind gata preparat. De asemenea, o mașină tip stație de pompare a fost furnizată tot de firma de la care s-a utilizat betonul. Arată că în ceea ce privește aparatul de vibrare beton, factura depusă este în contradicție cu declarația martorului B. N., care arată că aparatul de vibrat îi aparține lui și nu S.C. A. S. S.R.L. pe numele căreia este emisă factura. De asemenea, arată că nu poate fi adăugată cota de T.V.A. de 24% și cota de profit de 16% în condițiile în care pârâtul nu are abilitatea de a colecta și vărsa T.V.A. și nici de a plăti impozit pe profit.
Avocat B. T. arată că, în ceea ce privește cele două aparate, la fila 292, martorul B. N. precizează că pârâtul a închiriat utilaje de la societatea sa, el fiind administratorul acelei societăți la momentul respectiv, nu de la persoana în sine.
Apărătoarea reclamantului arată că la dosarul cauzei nu există înscrisuri care să ateste faptul că numitul B. N. este administrator al S.C. A. S. S.R.L.
Cu privire la obiecțiunile formulate, instanța le respinge ca neîntemeiate, întrucât din expertiza așa cum a fost efectuată și răspunsul la obiecțiunile ce au7 fost încuviințate, instanța este lămurită.
Avocat B. T. depune la dosarul cauzei chitanță reprezentând onorariu avocat.
Instanța pune în discuție cererea de majorare a onorariului provizoriu de expert cu suma de 200 de lei.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea majorării onorariului, arată că onorariul provizoriu în cuantum de 800 de lei este îndestulător în raport cu prestațiile efectuate.
Avocat B. T. lasă la aprecierea instanței.
Instanța admite cererea de majorare expert cu suma de 200 de lei raportat la activitatea depusă de expert, la nota de fundamentare a cheltuielilor și la faptul că au fost formulate și s-a răspuns la obiecțiuni. Stabilește obligația achitării diferenței onorariului de expert în sarcina reclamantului cu mențiunea că încheierea prin care se stabilește/majorează onorariul de expert este executorie.
Apărătoarea reclamantului arată că va plăti diferența de 200 de lei și în aceeași zi va face dovada plății.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, nemaifiind probe de administrat sau alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în dezbateri. Solicită să fie puse concluzii și cu privire la cererea de executare provizorie.
Avocat C. A. solicită admiterea acțiunii, să se constate în principal rezilierea contractului de antrepriză autentificat sub nr. 106/11.02.2013 încheiat între reclamant și pârât, iar în subsidiar să se dispună rezilierea acestui contract, urmând să fie dispusă și obligarea pârâtului la plată către reclamant a următoarelor sume:
- suma de_,37 lei (sumă despre care se face vorbire în data de 22.10.2014, când a fost majorată câtimea) reprezentând parte din prețul achitat de către reclamant către pârât în baza contractului și pentru care pârâtul nu a efectuat lucrările de construcție;
- suma de 3000 euro echivalent în lei la data plății reprezentând contravaloarea clauzei penale inserate de părți la art. VII 7.2 din cadrul contractului, pentru neexecutarea și nepredarea la termen de către pârât a lucrărilor de construcții indicate în cadrul contractului de antrepriză;
- suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcție și a manoperei necesare pentru înlăturarea deficiențelor constatate la lucrarea parțial efectuată de pârât, în urma cimentului de categorie inferioară folosit.
Reprezentanta reclamantului arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă clar între părți a fost încheiat un contract de antrepriză, reclamantul i-a achitat în total pârâtului suma de_ euro, iar prin prestațiile efectuate, pârâtul nu a acoperit suma respectivă. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că valoarea totală a materialelor și a manoperei este de_,63 lei, iar scăzând această suma din totalul de_ euro reiese suma solicitată de reclamant la punctul 1 în cadrul acțiunii și așa cum a fost majorată.
În ceea ce privește materialele și apărările făcute de pârât, reprezentanța reclamantului solicită să fie înlăturate, arată că a depus la dosarul cauzei numeroase înscrisuri din care rezultă faptul că materialele ulterioare terminării construcției au fost achiziționate de reclamant și de către fiul acestuia, B. D.. Arată că din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, în ceea ce privește clauza penală, însuși martorul propus de pârât, numitul M. A. arată că reclamantul i-a solicitat pârâtului să revină să termine construcția ori să trimită echipa sa în acest scop, însă după aproximativ o lună a apelat la serviciile altei persoane și a continuat lucrarea ca urmare a faptului că pârâtul nu s-a mai prezentat și deseori nu răspundea la telefon.
Apărătoarea reclamantului arată că la dosar află depus contractul de antrepriză nr. 1 din anul 2013 încheiat între pârât și numitul O. M., contract în baza căruia pârâtul ar fi efectuat anumite prestații în favoarea lui O. M. și arată că materialele invocate de pârât prin întâmpinare au fost folosite la o altă destinație.
Cu privire la lucrările inferioare, arată că prin expertiză și prin declarațiile martorilor audiați în cauză s-a demonstrat calitatea inferioară a betonului folosit de pârât, iar la fila 93 se află factura nr._/01.05.2013 reprezentând contravaloarea serviciilor de laborator, din care reiese că betonul a fost dus la analiză și s-a constatat că este de o calitate inferioară.
Referitor la cererea de executare provizorie, reprezentanta reclamantului solicită să se constate executarea de drept a hotărârii în baza art. 448 alin 1 pct.6 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, în baza art. 449 Cod procedură civilă să se dispună executarea provizorie judecătorească a hotărârii care urmează să fie pronunțată, pentru motivele detaliate pe larg în cadrul cererii depusă la dosarul cauzei în data de 08.01.2015. Arată că o eventuală neluare a acestei măsuri este prejudiciabilă pentru reclamant întrucât din toate probele administrate și din cercetarea judecătorească a reieșit clar că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar reclamantul la momentul actual nu deține o proprietate, un imobil cu destinația de locuință
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. T. arată că neexecutarea lucrărilor până la capăt de către pârât a fost determinată de un caz de forță majoră, neimputabilă pârâtului, în sensul că în perioada cât a efectuat lucrarea, mai exact începând cu data de 01.05.2013 și până în noiembrie 2013 acesta a fost internat în spital, suferind astfel 9 intervenții chirurgicale, înscrisurile medicale depuse la dosar dovedint acest fapt. Astfel concluziile sale sunt de încetare a contractului și nu de reziliere, nefiind vinovat pârâtul.
Cu privire la suma solicitată de reclamant, reprezentanta pârâtului solicită respingerea acestui capăt de cerere pentru următoarele considerente: lucrarea a fost efectuată până la momentul ridicării elevației; s-a dovedit prin martori și înscrisuri că începând cu luna ianuarie-februarie au fost duse materialele necesare construcției, pârâtul nu a anticipat că avea să se îmbolnăvească, astfel urmând să lase lucrarea neterminată; arată că în curtea reclamantului au mai fost duse aproximativ 10 mc de cherestea, fapt dovedit prin factura din luna aprilie a anului 2013 depusă la dosar. Martorii audiați în cauză atestă faptul că această cantitate de cherestea se afla în curtea reclamantului la momentul respectiv. Din toate chitanțele depuse, reprezentanta pârâtului solicită să se observe faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a procurat singur cheresteaua după plecarea pârâtului. La dosarul cauzei se află o factură din ianuarie 2013 prin care se indică și prețul fiecărei categorii de cherestea.
Reprezentanta pârâtului precizează că prin acțiune s-a arătat faptul că până la îmbolnăvirea pârâtului, acesta a achiziționat și a dus pe proprietatea reclamantului un număr de bolțari (atestat prin avizele din 17.01.2013, 24.04.2013 și 25.04.2013).
În ceea ce privește cărămidă necesară lucrării, apărătoarea pârâtului arată că acesta inițial a procurat cărămidă în grosime de 25 de cm, însă reclamantul nu a fost mulțumit, motiv pentru care pârâtul a schimbat cărămida de 35 cm cu cărămidă de 40 cm, rezultând o diferență de bani în cuantum de 1750 lei (factura depusă la termenul din data de 26.11.2014). Arată că pârâtul a achiziționat toate materialele înainte de începerea lucrării, pentru o mai bună organizare. Precizează că înțelegerea părților din ianuarie 2013 a fost aceea de a procura materialele din timpul iernii, prețul acestora fiind mai mic în această perioadă a anului. Învederează că reclamantul a depus la dosarul cauzei o . chitanțe privitoare la cărămidă, însă cărămidă achiziționată de pârât avea ca destinație exteriorul construcției spre deosebire de cea la care se referă chitanțele, acesta fiind necesară pereților din interior.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită cei 3000 euro reprezentând contravaloarea clauzei penale, reprezentanta pârâtului solicită respingerea, arată că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în contract dintr-o cauză neimputabilă lui, din adeverința medicală depusă la dosarul cauzei rezultă că perioadele de timp dintre internări, pârâtul a necesitat repaus la pat și schimbarea zilnică a pansamentului de către medicul de familie.
Cu privire la calitatea betonului folosit, avocat B. T. arată că pârâtul a comandat cimentul, l-a primit și câtă vreme acesta a fost acolo reclamantul nu a propus să se efectueze probe asupra calității betonului. Reclamantul a efectuat aceste probe după plecarea pârâtului și nu în prezența sa, calitatea betonului fiind ușor influențabilă. Solicită respingerea acestui punct din acțiune. Solicită să se rețină ca valoarea lucrării efectuate de pârât suma din suplimentul de expertiză, la valoarea cu T.V.A. și profit, respectiv suma de_ lei la care să fie adăugată și contravaloarea materialelor rămase în posesia reclamantului.
Referitor la cererea de executare provizorie a hotărârii, apărătoarea pârâtului solicită respingerea, arată că aceasta este o executare de drept, iar potrivit art. 448 Cod procedură civilă, se admite atunci când se merge pe recunoașterea totală sau parțială, însă nu se poate pune în discuție în cazul de față. Potrivit art. 449 Cod procedură civilă, arată că cel care solicită trebuie să facă dovada că pârâtul ar fi făcut anumite acțiuni care să-i determine insolvabilitatea sa, însă acest lucru nu a fost dovedit prin nicio probă administrată. Precizează că din adresele depuse de Unitatea Administrativ Teritorială Bacău reiese faptul că reclamantul locuiește în mun. Bacău, pe . este proprietar.
Cu privire la forța majoră, avocat B. T. consideră că în prezenta cauză pârâtul nu are nicio responsabilitate având în vedere că nu din pricina sa nu a mai fost terminată lucrarea, motiv pentru acre solicită să se constate că se află într-una din situațiile de forță majoră, neimputabilă părții pe care o reprezintă.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. A., în ceea ce privește facturile de cherestea pe care le invocă pârâtul, facturi aflate la filele 85-86, precizează că în calitate de cumpărător pentru cherestea figurează .. La filele 103,187,192,192,193 și 198 se regăsesc facturile de montaj acoperiș și aceste coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, arată că acoperișul a fost făcut în anul 2014, reclamantul fiind cel care a achiziționat materialele necesare. La filele 158-162din dosar se află contractul de antrepriză în construcții încheiat între numitul O. M. și B. V.. În cadrul contractului nr. 1 din data de 03.01.2013, la capitolul 2 se specifică la obiectul contractului „construcția unei noi șarpante din lemn ignifugat”, „executarea de planșee din lemn la toate încăperile”, „podină din lemn pod peste izolație (pod fals)”, astfel, apărătoarea reclamantului invocă faptul că material lemnos despre care s-a afirmat că a fost folosit pentru lucrarea reclamantului au fost de fapt, folosite în alte scopuri și în altă parte. Arată că de asemenea există facturi și pentru cărămidă și celelalte materiale.
Reprezentanta reclamantului arată că în privința executării provizorii a invocat art. 448 alin 1 pct. 6 Cod procedură civilă, acest articol neavând legătură cu recunoașterea nevinovăției.
Avocat B. T. arată că acel contract încheiat între pârât și numitul O. M. a fost semnat înainte de a începe lucrarea la reclamant, acest contract despre care se face vorbire având ca termen de finalizare luna februarie a anului 2013.
Avocat C. A. depune la dosarul cauzei chitanța nr._/1 eliberată la data de 28.01.2015 de CEC Bank Sucursala Onești, chitanță reprezentând diferență onorariu expert în cuantum de 200 lei.
Instanța dispune emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare și Contabile de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea plății onorariului definitiv în cuantum de 1000 de lei. Se va emite adresă și către expertul care a efectuat lucrarea de expertiză pentru a i se comunica acestuia faptul că a fost admisă cererea de majorare onorariu cu suma de 200 de lei.
Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /11.03.2014 reclamantul B. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând să se constate, sau în subsidiar să se dispună, rezilierea contractului de antrepriză autentificat sub nr. 106/11.02.2013 le BNP „M. D. M.” și obligarea pârâtului la plata următoarelor sume de bani: 16.000 de lei reprezentând partea din prețul achitat și pentru care pârâtul nu a efectuat lucrările conform contractului, 3000 de euro reprezentând contravaloarea clauzei penale prevăzute de părți în contract și 1000 de lei reprezentând echivalentul materialelor de construcție și manoperei necesare pentru înlăturarea deficiențelor la lucrare, rezultate din folosirea unui ciment inferior celui prevăzut în proiect.
În motivarea cererii reclamantul arată că între părți a fost încheiat contractul de antrepriză autentificat sub nr. 106/11.02.2013 le BNP „M. D. M.”, în care reclamantul are calitatea de beneficiar, iar pârâtul pe cea de antreprenor. Potrivit contractului pârâtul avea obligația de a execute, la roșu, o construcție tip P+M cu destinația de locuință, cu fundația la adâncime de 1m, cu elevație de 80 cm, construcția urmând să se execute cu cărămidă de 28 cm și să fie acoperită de antreprenor, care va realiza și izolația mansardei. Lucrarea trebuia executată în ., jud. Bacău și prevedea ca dată de începere a lucrărilor 01.04.2013 și o durată de 45 de zile lucrătoare. Se arată că potrivit contractului, pentru neexecutarea și nepredarea la termen a lucrărilor de către antreprenor acesta este obligat la plata de daune interese în sumă de 25% din suma plătită până la momentul respectiv de către beneficiar, conform art. 7.2, articol ce permitea beneficiarului de a sista lucrarea și de a continua executarea ei cu un alt antreprenor.
Reclamantul arată că prețul lucrării a fost stabilit la suma de 20.000 de euro, din care reclamantul a achitat 10.000 de euro la data semnării contractului, urmând ca diferența să fie achitată în două tranșe, respectiv 2000 de euro la turnarea plăcii și 8000 de euro la încheierea contractului. La data de 26.04.2014 reclamantul a mai achitat suma de 2000 de euro.
Se motivează că de la data de 01.05.2014 pârâtul nu a mai efectuat nici un fel de prestații conform contractului, deși încasase până la acel moment suma de 12.000 de euro. La acest moment era săpată și turnată fundația, iar la elevație se montase cofrajul și fierul beton și se turnase betonul. Reclamantul apreciază că întrucât pârâtul nu a mai efectuat nicio lucrare ulterior datei de 01.05.2014 a intervenit rezilierea de drept, potrivit art. 7.2 din contract, iar în cazul în care nu se va accepta intervenirea acestei rezilieri să se dispună de instanță rezilierea pentru neefectuarea lucrărilor.
Reclamantul arată că ulterior datei de 01.05.2014 a constatat că pârâtul a folosit la lucrările pe care le efectuase un beton inferior celui necesar, respectiv C8/10 în loc de C 16/20, situație ce impune efectuarea unor lucrări suplimentare de hidroizolație.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1523 alin. 2 lit. c, art. 1530 și următoarele, art. 1547, art. 1548, art. 1549 și următoarele, art. 851 și următoarele C.civ.
În dovedire reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică în construcții, iar în susținere a atașat cererii copii ale următoarelor înscrisuri: contract de antrepriză, proces verbal de predare-primire a sumei de 2000 de euro din 26.04.2014, notificare din 14.01.2014, autorizație de construire nr. 36/19.04.2013 și documentație aferentă acesteia.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în luna aprilie 2013 a început lucrarea și inițial reclamantul i-a solicitat ca fundația să fie de 30 de centimetri lățime, iar ulterior i-a cerut să o facă de 50 cm, astfel că a făcut-o cu lățimea de 50 cm și adâncimea de 1m. Potrivit prevederilor contractuale el a cumpărat bolțari cu lățimea de 28 cm, iar ulterior, la solicitarea reclamantului i-a schimbat cu unii de lățime 40 cm, respectiv 1080 de bolțari, în valoare de 6428,16 lei, pentru transportul cărora a achitat suma de 360 de lei. Pârâtul arată că inițial elevația a fost stabilită la 80 cm, iar ulterior reclamantul s-a răzgândit și a dorit să fie de 1m. Se arată că lucrările pentru săpatul fundației sunt6 în valoare de 8600 de lei, că fundația a fost căptușită cu folie care a costat 900 de lei, că betonul turnat la fundație a costat 6700 de lei, că pentru cofrarea fundației s-au folosit 4,5 mc de scândură, în valoare de 2836 lei, iar contravaloarea manoperei pentru cofrare este de 2500 de lei. De asemenea, pârâtul menționează că a folosit fier beton în valoare de 7600 de lei, a dus la locul construcției cherestea în valoare de 9100 de lei și a turnat elevația pentru care a cumpărat beton în valoare de 54.640 lei.
Pârâtul arată că după efectuarea acestor lucrări, la începutul lunii mai s-a internat în spitalul Municipal Onești și din cauza unei injecții făcute greșit starea sa de sănătate s-a agravat foarte mult și după câteva zile de la externare, pe data de 16.05.2013 s-a internat în spitalul din Tîrgu secuiesc, unde a stat internat până în noiembrie, fiindu-i efectuate 9 intervenții chirurgicale. Reclamantul cunoaște această situație și deși i-a propus ca fiul său să continue lucrarea acesta nu a acceptat, spunându-i că a găsit altă echipă. Se mai arată că reclamantul a venit la el, la spital, și i-a adus o hârtie scrisă de șeful de echipă pe care îl angajase în locul său, pe care erau trecute cantități de fier beton, dimensiunile și formele pe care trebuia să le aibă aceste materiale și la cererea acestuia fiul său i le-a cumpărat și modelat conform schiței, valoarea acestei cantități de fier beton fiind de 2200 de lei.
În ce privește calitatea betonului folosit pârâtul arată că nu are nicio vină în acest sens, el comandând betonul la S.C. Rustrans, iar reclamantul dacă dorea să verifice calitatea acestuia trebuia să o facă în prezența sa, când a venit cu betonierele și nu după ce el nu a mai putut să efectueze lucrarea.
În privința clauzei penale pârâtul arată că îmbolnăvirea sa a fost un eveniment imprevizibil și astfel o situație de forță majoră, situație în care potrivit art. 1351 C.civ. este exonerat de răspundere.
În susținere pârâtul a depus copii ale unor chitanțe, facturi și avize de însoțire pentru materiale de construcție.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că pârâtul a menționat cantități de materiale și valori exagerat de mari față de cele reale. Se arată că pârâtul nu a contribuit cu bolțari la realizarea construcției, arătând că aceștia puteau fi folosiți la o altă lucrare pe care pârâtul o avea în aceeași localitate, respectiv la numitul O. M. și că la realizarea construcției a fost folosită cărămidă achiziționată de fiul reclamantului, cu bani de la acesta din urmă. Se mai arată că fierul beton folosit la realizarea centurii casei a fost achiziționat de fiul său, că scândura folosită la cofrare nu a fost mai mult de 3 m.c, că betonul folosit la lucrările realizate de pârât nu a fost mai mult de 32 m.c. și că pârâtul nu a adus cherestea la locul construcției.
Se menționează că fundația a fost săpată la adâncimea de 90 cm deși conform contractului trebuia să fie la 100 cm și că grosimea fundației a fost de 50 cm, deși se prevăzuse o lățime de 65 cm pentru fundația pereților exterior și de 70 cm. pentru fundația celor interiori. În privința cantității de beton folosit la elevație se arată că suma de_ lei corespunde unei cantități de 250 m.c. de beton, pe când la întreaga casă s-au folosit doar 120 m.c.
În privința înscrisurilor depuse de pârât reclamantul arată că materialele constând în BCA cu grosime de 25 nu au fost folosite la construcția sa, cheresteaua din factura nr._/31.01.2013 a fost achiziționată înainte de încheierea contractului de antrepriză și că avizele de însoțire a mărfii depuse nu țin loc de factură fiscală și nu dovedesc cumpărarea materialelor, iar pe de altă parte aceste materiale puteau fi folosite în mai multe locații unde pârâtul efectua lucrări. În susținere reclamantul a depus copii ale unor înscrisuri reprezentând extrase de cont, facturi fiscale și chitanțe de plată pentru diverse materiale de construcție, declarație dată de pârât în cadrul cercetării penale, contract de antrepriză de construcții nr. 1/03.01.2013, contract de proiectare nr. 1 din 14.01.2014, contract de prestări servicii nr._ din 14.03.2014 și contracte de vânzare cumpărare.
Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinarea reclamantului, arătând că bolțarii de 28 cm au fost duși înapoi și în locul lor au fost luați alții de 40 cm, iar în privința celelalte lucrări pe care a efectuat-o în aceeași localitate că a avut ca obiect realizarea unui acoperiș, nefiind folosiți bolțari. Se mai arată că la data încheierii contractului reclamantul nu avea un proiect făcut și i-a adus doar niște planșe făcute de un cunoscut, pentru a-i arăta cum vrea să arate construcția. Proiectul a fost făcut abia în ianuarie 2014. În susținere pârâtul a mai depus două bilete de ieșire din spital și o adeverință medicală.
Prin încheierea din 17.09.2014 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu, iar pentru reclamant și pe cea cu expertiza în construcții.
Expertiza a fost efectuată de expertul M. M. I., raportul fiind depus la data de 10.10.2014. Reclamanta a formulat obiecțiuni la expertiză, cărora expertul le-a răspuns la data de 17.12.2014.
La termenul din 22.10.2014 instanța a administrat proba cu interogatoriul părților și a audiat martorii M. A. și B. G. V., propuși de reclamant și C. L., propus de pârât. La termenul din 26.11.2014 a fost audiat martorul B. N., propus de pârât.
În cadrul probei cu înscrisuri părțile au mai depus facturi fiscale și chitanțe pentru materiale de construcție, iar pârâtul înscrisuri medicale.
La data de 22.10.2014 reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 16.000 de lei, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 31.919,37 lei.
La data de 06.01.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere de executare provizorie a hotărâri ce urmează să fie pronunțată, întemeindu-se pe prevederile art. 448 și 449 C.pr.civ. În motivare reclamantul a arătat că neluarea acestei măsuri este de natură să îl prejudicieze având în vedere că pretențiile sale sunt temeinice și mai ales având în vedere că la momentul actual el nu deține în proprietate nici un imobil cu destinația de locuință și are o situație locativă incertă, situație care se poate prelungi întrucât el nu mai dispune de sumele de bani necesare pentru finalizarea construcției, pentru a fi folosită ca locuință. Se mai arată că neexecutarea imediată l-ar putea prejudicia prin îngreunarea sau chiar imposibilitatea de executare, întrucât pârâtul și-ar putea crea o stare de insolvabilitate până la rămânerea definitivă a sentinței.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 11.02.2013 a fost încheiat între reclamantul B. V. în calitate de beneficiar și pârâtul B. V. în calitate de antreprenor, contractul de antrepriză autentificat sub nr. 106 din aceeași dată la BNP „M. D. M.”
Potrivit contractului antreprenorul se obliga să execute și să predea la roșu cu materialele procurate de antreprenor cu resursele beneficiarului și cu aprobarea acestuia, pe riscul său, o construcție având destinația de locuință, pe terenul aparținând beneficiarului din .. Lucrările menționate la art. 2.3 din contract erau reprezentate de o construcție P+M cu destinația de locuință, cu fundația la adâncime de 1 m., cu elevația de 80 cm, ce va fi realizată din cărămidă de 28 cm și va fi acoperită de antreprenor, care va realiza și izolarea mansardei. Execuția lucrărilor urma să înceapă după obținerea de către beneficiar a autorizației de construire, a tuturor avizelor, proiectelor și planurilor, dar nu mai devreme de 01.04.2014.
Potrivit contractului prețul a fost stabilit la 20.000 de euro, în care era inclusă atât contravaloarea materialelor cât și a manoperei. Din această sumă antreprenorul a primit suma de 10.000 de euro la data autentificării contractului.
Potrivit art. 7.1 din contract rezoluțiunea unilaterală a contractului atrage după sine daune interese de 25% din valoarea totală a lucrării. Conform art. 7.2 neexecutarea și nepredarea la termen a lucrărilor atrage obligarea antreprenorului la plata de daune interese de 25% din suma plătită până la data respectivă de către beneficiar, precum și dreptul acestuia de a sista lucrarea și de a continua executarea ei cu alt antreprenor.
În capitolul VIII al contractului părțile au prevăzut posibilitatea exonerării de la răspundere în cazul intervenirii forței majore.
Potrivit procesului verbal de predare primire din 26.04.2013 antreprenorul a mai primit de la beneficiar suma de 2000 de euro, menționându-se că plata a fost făcută în avans, la turnarea elevației și nu a plăcii, așa cum a fost stabilit în contract.
La data de 01.05.2013 antreprenorul a încetat lucrările, după ce a realizat doar fundația și elevația.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul M. M. I. și suplimentului la acest raport, instanța va reține că valoarea lucrărilor efectuate de pârât este de 29.610 lei. Instanța va reține această valoare ca fiind rezultată atât din prețul materialelor folosite de antreprenor cât și din prețul manoperei, la care conform calculului realizat de expert s-a adăugat TVA și o rată de profit. În ceea ce privește includerea taxei pe valoare adăugată, contrar susținerilor reclamantului, instanța constată că această valoare nu a fost inclusă de două ori ci în determinarea valorii s-au avut în vedere prețurile fără TVA (inclusiv cele rezultate din facturile pentru materiale), la care în final s-a adăugat valoarea acestei taxe. În ceea ce privește profitul, deși în contract nu s-a prevăzut în detaliu modalitatea de determinare a prețului, este evident că prețul total stabilit viza atât acoperirea de către antreprenor a costurilor materialelor și a manoperei cât și obținerea de către acesta a unui beneficiu, care poate fi considerat „profit”, căci în calitatea sa de profesionist nu se poate aprecia că a urmărit să efectueze acte cu titlu gratuit. Se are în vedere că lucrările nu se efectuau în mod efectiv de antreprenorul persoană fizică ci acesta le realiza cu lucrători pe care îi plătea, iar manopera reținută de expert a vizat valoarea muncii efective, fără a avea în vedere și partea ce reprezintă activitatea antreprenorului, ce poate fi astfel asimilată unui profit și care este echitabil să îi fie atribuit.
În ceea ce privește valoarea lucrării efectuate instanța apreciază că în mod întemeiat expertul a avut în vedere toate lucrările și materialele necesare pentru realizarea acesteia, stabilind un preț care să nu reflecte doar valoarea betonului și manoperei ci valoarea globală a lucrării, cu tot ce a necesitat ea pentru a fi realizată.
Raportat la faptul că reclamantul a achitat suma de 52.800 lei (echivalentul sumei de 12.000 de euro) iar valoarea lucrărilor de care a beneficiat este doar de_ lei, urmează ca pârâtul să fie obligat la restituirea către acesta a diferenței de 23.190 de lei.
Instanța nu va putea reține susținerile pârâtului cu privire la livrarea altor materiale decât cele încorporate în lucrarea realizată, având în vedere că din probele administrate nu rezultă o asemenea situație.
Astfel, în ceea ce privește bolțarii de 40 de cm, deși din înscrisurile depuse reiese că într-adevăr pârâtul a achiziționat inițial bolțari de 28 cm și că ulterior i-a înlocuit cu alții de 40 de cm, nu rezultă că aceștia au fost predați reclamantului și nici că au fost folosiți de acesta. Martorul B. N. a arătat că a văzut în curtea unde se construia imobilul inițial bolțari de 28 de cm și ulterior de 40 de cm, însă a arătat că deși are cunoștință de schimbarea făcută de pârât, nu știe cine i-a adus pe aceștia din urmă la locul construcției, așadar nu a putut confirma că acei bolțari pe acre i-a văzut erau cei schimbați de pârât. Pe de altă parte, martorul B. G. V. a arătat că reclamantul a cumpărat cărămidă de 38 de cm de la Dedeman și atunci când a dus-o în curte acolo nu mai era altă cărămidă. Faptul că fiul reclamantului a achiziționat cărămidă de la Dedeman este dovedit cu factura nr. BC_ din 29.07.2013, din care reiese că s-au achiziționat 1320 de cărămizi de 38 cm și 900 de 25 cm. Chiar dacă s-ar reține că pârâtul a transportat cărămida de 40 (38) cm la locul construcției, nu există nicio dovadă că ea a rămas acolo la momentul întreruperii lucrărilor și nici că a fost folosită de reclamant. În cazul în care la întreruperea lucrărilor ar mai fi fost materiale achiziționate de antreprenor și lăsate la locul unde se efectua construcția ar fi fost necesar ca acesta să efectueze un inventar al materialelor și să le predea efectiv beneficiarului, căci dacă pe timpul efectuării lucrărilor el trebuia să aibă grija lor și suporta riscul deteriorărilor ori a dispariției, pentru ca aceste riscuri să fie transferate beneficiarului trebuia ca în prealabil să îi fie predate bunurile.
Pentru aceleași considerente instanța nu va putea reține nici faptul că pârâtul a pus la dispoziția reclamantului material lemnos pentru efectuarea lucrării, căci deși există dovezi cu privire la faptul că antreprenorul a achiziționat asemenea material și l-a transportat în localitatea Schineni, pe de o parte nu este dovedit că tot materialul a fost transportat la reclamant și pe de altă parte, chiar dacă ar fi așa, nu s-a făcut dovada că la momentul întreruperii lucrărilor acesta mai era acolo, în lipsa unui inventar și a unei predări efective către beneficiar.
Antreprenorul avea obligația de a preda lucrarea finalizată, în care să fi fost încorporate toate materialele, însă deși nu s-a menționat expres în contract, acesta trebuie interpretat că în cazul în care lucrarea încetează înainte de finalizare aceasta se predă în starea în care se află, iar materialele pe care antreprenorul le-a achiziționat, cu bună credință și cu aprobarea beneficiarului, pentru efectuarea lucrării și care pot fi folosite de beneficiar, îi vor fi predate acestuia, nefiind justificat ca antreprenorul să suporte costul lor. Cu toate acestea, din probele administrate reiese că antreprenorul (ori un alt reprezentant al său) nu a predat niciun material și nu a fost invocată existența unor asemenea materiale lăsate la locul construcției până la declanșarea litigiului de către reclamant, deși la încetarea lucrării ori după acest moment, când starea de sănătate i-a permis, antreprenorul, în calitate de profesionist trebuia să prezinte un deviz beneficiarului, în care să îi prezinte costurile lucrării efectuate și a materialelor folosite și eventual lăsate pentru realizarea în continuare a construcției.
Probele invocate de pârât, respectiv facturile, chitanțele și avizele de însoțire fac dovada că acesta a achiziționat materialele menționate în ele, însă aceste înscrisuri nu fac dovada că materialele au fost efectiv predate beneficiarului și au fost folosite de acesta, astfel că din aceste materiale instanța nu va reține decât pe cele care au fost încorporate ori folosite la realizarea lucrării, incluzând aici și manopera și prețul închirierii unor utilaje, așa cum au fost reținute în raportul de expertiză în construcții efectuat.
În ceea ce privește cererea de constatare a rezilierii ori a dispunerii acesteia, instanța reține că în condițiile concrete ale cauzei nu poate fi reținută o culpă a antreprenorului pentru neexecutarea lucrării și astfel nu se poate constata și nici dispune rezilierea. Rezilierea contractului pentru neexecutarea acestuia de către antreprenor nu este prevăzută în mod explicit în contractul părților, în art. 7.2 fiind prevăzută pentru această situație obligația antreprenorului la plata de daune interese de 255 din suma plătită de beneficiar și dreptul acestuia din urmă de a sista lucrarea și de a o continua cu un alt antreprenor.
Chiar dacă posibilitatea rezilierii nu a fost menționată expres în contract (fiind discutabil dacă s-ar putea constata intervenirea ei de drept) ea nu poate fi exclusă în convențiile care prevăd obligația părților la prestații reciproce, astfel că ar trebui analizate condițiile pentru a se putea constata sau dispune rezilierea, dintre care cea mai importantă în speță este aceea privind neexecutarea culpabilă a obligației antreprenorului, în lipsa unei culpe această sancțiune neputând fi aplicabilă.
În cauză, din înscrisurile medicale depuse de reclamant (bilete de ieșire din spital și adeverințe medicale) reiese că încetarea lucrărilor la construcția reclamantului nu este una nejustificată, ci dimpotrivă, determinată de problemele sale de sănătate, care au determinat internări succesive care au durat până în toamna anului 2013, aspect necontestat de reclamant, situație în care instanța reține că antreprenorul a devenit, fără culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea. În aceste condiții, raportat la faptul că încheierea contractului a fost făcută în considerarea calităților personale ale antreprenorului, în mod justificat beneficiarul a considerat contractul încetat și a apelat la serviciile altui antreprenor, posibilitate conferită acestuia atât de teza finală a art. 7.2 din contractul de antrepriză cât și de art. 1871 alin. 1 C.civ. care prevede că „În cazul în care antreprenorul decedează sau devine, fără culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul încetează dacă a fost încheiat în considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.”
Față de aceste considerente urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de constatare sau dispunere a rezilierii și instanța să rețină că încetarea contractului a intervenit fără culpa pârâtului.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 de euro reprezentând clauză penală instanța reține că în condițiile concrete ale cauzei nu poate fi reținută o culpă a antreprenorului pentru neexecutarea lucrării și astfel răspunderea sa nu poate fi antrenată. Astfel, deși părțile au prevăzut în capitolul VIII din contractul lor doar exonerarea de la răspundere în cazul intervenției forței majore, acest fapt nu poate fi interpretat, în lipsa unei mențiuni exprese, în sensul că acesta este singurul caz de exonerare de la răspundere și că în această privință părțile înțeleg să renunțe la aplicarea prevederilor relevante din materia contractului de antrepriză și în special la cele privind încetarea contractului.
Chiar dacă art. 7.2 prevede că neexecutarea și nepredarea la termen a lucrărilor de către antreprenor atrag obligarea acestuia la plata de daune interese în cuantum de 25% din suma achitată de beneficiar (în cazul concret 3000 de euro) această prevedere nu poate fi interpretată în sensul că o asemenea obligație este necondiționată și poate fi impusă chiar în lipsa oricărei culpe din partea antreprenorului, căci în lipsa unei prevederi exprese daunele interese constând în clauza penală implică nu doar existența unui prejudiciu (evaluat anticipat de părți) ci și o atitudine culpabilă a celui care ar urma să fie obligat la plata clauzei.
Față de aceste considerente urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 3000 de euro ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea de obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 de lei reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei pentru remedierea deficiențelor rezultate din folosirea de către antreprenor a unui beton de calitate inferioară în locul celui prevăzut în proiect instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că deși din expertiză reiese că betoanele proiectate erau de C12/15 în blocurile de fundații și de C 16/20 în elevații, expertul a concluzionat că faptul că s-a folosit un beton de clasă inferioară „nu pune în pericol stabilitatea și siguranța în exploatare a construcției, așa cum inginerul structurist proiectant a stipulat beneficiarului (permițându-i să continue lucrarea fără luarea de măsuri de refacere/consolidare) și deci nu s-au executat și nu se vor executa lucrări speciale pentru remedierea acestei situații de fapt”.
Așa cum a arătat și expertul în construcții, instanța reține că folosirea unui beton din clasă inferioară pune problema nerespectării prevederilor contractuale, însă nu are relevanță în privința capătului de cerere care are ca obiect contravaloarea lucrărilor pentru înlăturarea deficiențelor, căci deși betonul folosit este dintr-o clasă inferioară celui convenit de părți el îndeplinește cerințele normelor de proiectare, potrivit cărora elementele simple se execută în general cu clase inferioare (până la C8/10), iar elementele armate cu minim C8/10, așa cum au fost efectuate și în cauză.
Cererea având ca obiect executarea provizorie a prezentei hotărâri urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Art. 448 C.pr.civ., invocat în primul rând de reclamant, prevede cazurile în care hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept. Raportat la această situație este evident că în cazurile prevăzute de text nu se mai impune intervenția instanțelor pentru a stabili acest caracter, căci acestea au această posibilitate doar în condițiile art. 449 C.pr.civ. care reglementează „executarea provizorie judecătorească”. Așadar, în cazul în care reclamanta consideră că hotărârea prezentă are ca obiect vreuna dintre situațiile enumerate de acest text (pe care instanței nu i l-a indicat) ea poate solicita executarea provizorie, fără a solicita în prealabil instanței să confirme ceea ce este stabilit de lege, urmând ca acesta să analizeze doar dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune o executare provizorie judecătorească.
Potrivit art. 449 alin. 1 C.pr.civ. „Instanța poate încuviința executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum și atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanța îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauțiuni, în condițiile art. 718 alin. (2) și (3)”.
Raportat la criteriile menționate de textul legal este evident că față de soluția ce se va pronunța instanța nu poate contesta temeinicia dreptului reclamantului, însă pe de altă parte nu poate reține că o asemenea măsură este necesară, neputându-se reține nici starea de insolvabilitate a debitorului și nici că neluarea de îndată a măsurii este vădit prejudiciabilă pentru creditor. Astfel, deși reclamantul susține că nu are o locuință în proprietate acest aspect nu are o mare relevanță cât timp are o locuință și are venituri suficiente pentru a-și asigura o asemenea locuință. Faptul că a avut resurse pentru a realiza o asemenea construcție și de asemenea de a susține cheltuielile necesare derulării prezentului litigiu justifică faptul că este o persoană cu resurse financiare suficiente și că neachitarea de către pârât a sumei stabilite prin prezenta hotărâre nu poate fi apreciată ca vădit prejudiciabilă.
Având în vedere că pârâtul va pierde procesul, dar și că acțiunea reclamantului nu va fi admisă în totalitate ci doar în parte, urmează ca în temeiul art. 453 alin. 1 și 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 451 C.pr.civ. instanța să îl oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 3514,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Din această sumă 1264,5 lei reprezintă contravaloare taxei judiciare de timbru corespunzător măsurii în care acțiunea va fi admisă, respectiv corespunzător sumei de 23.190 de lei, iar suma de 1000 de lei reprezintă contravaloarea onorariului de expertiză suportat de reclamant. În ceea ce privește onorariul de avocat reclamantul a achitat cu acest titlu suma de 2500 de lei, însă față de aspectul că cererea a fost admisă doar parțial (fiind respinsă în privința sumei de 3000 de euro și a celei de 1000 de lei, dar și a cererii de constatare/dispunere a rezilierii contractului și a celei privind executarea provizorie și admisă doar parțial în privința cererii de obligare la plata sumei de 31.919,37 lei, respectiv pentru suma de 23.190 de lei) instanța apreciază că este echitabilă obligarea pârâtului la plata sumei de 1250 de lei, făcându-se o apreciere globală a măsurii în care acțiunea a fost admisă, respectiv aproximativ pentru jumătate din ceea ce s-a cerut.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Bacău, .. 1, ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în com. Oituz, ., jud. Bacău.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 23.190 de lei, reprezentând diferența dintre prețul achitat de reclamant și valoarea lucrărilor efectuate de pârât.
Respinge cererile de constatare a rezilierii sau de dispunere a rezilierii contractului de antrepriză nr. 106/11.02.2013 ca neîntemeiate.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 3.000 de euro reprezentând contravaloarea clauzei penale ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.000 de lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare pentru înlăturarea deficiențelor la construcție ca neîntemeiată.
Respinge cererea de executare provizorie a prezentei hotărâri ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata sumei de 3.514,5 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.264,5 lei taxă judiciară de timbru proporțional măsurii în care acțiunea a fost admisă, 1.000 de lei onorariu de expertiză și 1.250 de lei onorariu de avocat, redus de asemenea proporțional măsurii în care cererea a fost admisă.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S.- 26.02.2015
Tehnored.- M.P.- 27.02.2015
Ex.- 4/ comunicat părți – 02.03.2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BACĂU
JUDECĂTORIA ONEȘTI
. Tel._ Fax._
Dosar nr._ Obiectul cauzei: reziliere contract
Emisă la 02.03.2015
Către,
EXPERT JUDICIAR CONSTRUCȚII – M. M. I.
Onești, . Nr. 21B, județul Bacău
Vă facem cunoscut că în cauza civilă cu nr. de mai sus promovată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului B. V., având ca obiect “reziliere contract”, în care dumneavostră ați efectuat expertiza în specialitatea construcțiiă, a fost admisă cererea de majorare a onorariului cu suma de 200 de lei, astfel fost achitat integral onorariul pentru dvs. în cuantum de 1000 de lei, achitat de reclamant astfel: cu chitanța nr._/1 din data de 19.09.2014 a fost achitată suma de 800 lei iar cu chitanța nr._/1 din 28.01.2015 a fost achitată suma de 200 lei.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
ROMÂNIA
JUDEȚUL BACĂU
JUDECĂTORIA ONEȘTI
. Tel._ Fax._
Dosar nr._ Obiectul cauzei: reziliere contract
Emisă la 02.03.2015
TRIBUNALUL B A C Ă U
BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE TEHNICE ȘI CONTABILE
Bacău, ..1, jud.Bacău
Vă facem cunoscut că în cauza civilă cu nr. de mai sus, având ca obiect reziliere contract pe reclamantul B. V. și pârâtul B. V., s-a dispus prin sentința civilă nr. 278 din data de 28.01.2015 plata onorariului pentru expertul în construcții M. M.-I. în cuantum de 1000 lei astfel: cu chitanța nr._/1 din data de 19.09.2014 a fost achitată suma de 800 lei iar cu chitanța nr._/1 din 28.01.2015 a fost achitată suma de 200 lei.
Alăturat vă înaintăm copia sentinței civile nr. 278 din data de 28.01.2015
Președinte,Grefier,
C. S. M. P.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 50/2015. Judecătoria ONEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 279/2015.... → |
|---|
