Pretenţii. Sentința nr. 681/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 681/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr.
ROMÂNIA
JUDEȚUL BACĂU
JUDECĂTORIA ONEȘTI
Dosar nr. _ - pretenții-
Din 08.10.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 681
Ședința publică din 12.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: M. L.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta B. V. împotriva pârâtei S.C. D. P. ȘI PRIVAT S.A. ONEȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta și martorul S. M., lipsind pârâta și reprezentantul pârâtei, consilier juridic B. L.;
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- cauza are ca obiect pretenții,
- se află la al patrulea termen de judecată,
- procedura de citare legal îndeplinită,
- stadiul procesual fond,
Reclamanta a depus la dosar autorizația de reparații . nr._ din data de 10.03.2015, emisă de I.P.J. Bacău- Poliția Onești;
Instanța, în temeiul art. 322 Cod procedură civilă, consideră necesar administrarea unui supliment de declarație martorului S. M., motiv pentru care, în baza art. 318 Cod procedură civilă procedează la identificarea martorului, apoi după depunerea jurământului potrivit art. 319 Cod procedură civilă, audiază martorul, declarația acestuia fiind consemnată potrivit dispozițiilor art. 321- 323 Cod procedură civilă, apoi atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța, potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și pune în vedere reclamantei, să precizeze dacă solicită ca dezbaterea fondului să urmeze la acest termen sau în altă zi.
Reclamanta, precizează că nu solicită fixarea unui alt termen pentru dezbaterea fondului.
Instanța, în temeiul art. 392 C.pr.civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
Instanța, potrivit art. 392 C.pr.civilă, deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Onești la data de 08.10.2014 și înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta B. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. D. P. ȘI PRIVAT S.A. ONEȘTI obligarea acesteia la plata sumei de 515 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului provocat prin avarierea autoturismului său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în ziua de 04.06.2014, pârâta, prin angajații săi au efectuat operația de cosire mecanică în zona străzii G. B., ocazie cu care i-a fost aruncată de către cositoare o piatră în geamul lateral stânga spate al mașinii. Deși a vorbit cu reprezentanții pârâtei care i-au spus că vor face verificări, prin adresa nr._/18.06.2014 i s-a comunicat că nu va plăti despăgubiri întrucât în urma verificărilor au ajuns la concluzia că spargerea geamului nu s-a produs din vina angajaților.
În drept a indicat dispozițiile art. 1373 și 1381 și urm. Cod civil.
În susținerea acțiunii a depus copia adresei nr. 3951/18.06.2014, factura proformă nr. 330/04.08.2014, declarații olografe ale unor martori, planșe fotografice și copia cărții de identitate a autoturismului.
Prin întâmpinarea depusă în cadrul etapei scrise, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate întrucât prin procesul verbal nr. 4182/10.06.2014, Comisia pentru cercetarea evenimentelor a reținut că există posibilitatea ca, având în vedere poziția autoturismului aflat în parcare cu partea stângă către . autoturism în mișcare să poată antrena în mers un corp de mici dimensiuni provocând spargerea geamului mașinii.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 03.12.2014, reclamanta a arătat că autoturismul se afla în parcarea din incinta blocului unde locuiește, . o stradă circulată astfel că este exclusă orice posibilitate ca geamul să fi fost spart de un corp antrenat de un alt autoturism în mișcare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Situația de fapt
Autoturismul cu numărul de înmatriculare_ este proprietatea reclamantei după cum rezultă din copia cărții de identitate depuse la dosar.
Din planșele fotografice depuse de reclamantă rezultă că la data de 04.06.2014, ora 13.45, geamul din stânga spate al autoturismul cu numărul de înmatriculare_ este spart.
Valoarea acestuia inclusiv a manoperei pentru înlocuirea geamului rezultă din factura proformă nr. 330/04.08.2014 emisă de S.C. Auto Plus S.R.L., respectiv 515 lei.
Martora propusă de reclamantă a declarat că luna iulie (ulterior, în urma reaudierii martorei la data de 12.03.2015 a arătat că în luna iunie, pe data de 04.06.2015) se afla la magazinul al cărei patron este reclamanta și a auzit zgomot afară de cositoare iar când a ieșit afară a văzut că angajații pârâtei coseau iarba lângă un gărduț aflat lângă parcarea unde se afla mașina reclamantei, cosire realizată fără nici un paravan; după ce a intrat în magazin, fata reclamantei i-a spus că oamenii de la salubritate i-au spart geamul de la mașină; aceasta a sunat-o pe reclamantă care s-a dus la pârâtă se sesizeze acest aspect însă nu s-a rezolvat; a doua zi aceiași oameni de la salubritate au cosit iarba din curtea croitoriei –magazin aparținând tot reclamantei și aici martora le-a spus să aibă grijă cum cosesc ca nu cumva să se spargă geamul de la magazin întrucât ei coseau tot fără paravan.
Din procesul verbal nr. 4182/10.06.2014 întocmit de Comisia pentru cercetarea evenimentelor rezultă că în urma cererii reclamantei nr. 3951/04.06.2014, au fost audiați angajații care lucrau în zona respectivă care au declarat că în data de 04.06.2014 în timpul programului de lucru nu au avut loc evenimente deosebite și că s-a folosit panoul din dotare pentru protecția mașinilor și pietonilor.
Prin nota internă nr. 2492/09.04.2014 emisă de reclamantă s-a impus luarea măsurilor de siguranță pentru a se evita producerea de evenimente legate de avarierea unor autoturisme sau accidentarea unor persoane în timpul lucrului, măsuri care au inclus și folosirea panourilor de protecție.
Martorul N. G. propus de instanță a declarat că în urmă cu 3-4 ani a semnat un proces verbal prin care li s-a pus în vedere lucrătorilor din cadrul DPP Onești că nu au voie să cosească fără protecție, respectiv fără un panou de 2m/1m care era ținut de personalul de la salubritate, panou care, însă, nu se folosește când cosesc între blocuri ci doar lângă parcări; această măsură s-a impus pentru că s-au mai întâmplat cazuri când s-au spart geamuri de la mașini întrucât atunci când se folosește aparatul la putere maximă, pietricelele pot să sară și la 15 m; în luna iunie, anul trecut a folosit panou în zona unde se afla mașina reclamantei, panou care era ținut de o doamnă de la salubritate; reclamanta a venit pe la ora 14 și a vorbit cu șeful său că i-a spart geamul la mașină dar i-au spus acesteia că au cosit la ora 9 dimineața și au folosit panoul de protecție iar în urma lor cei de la salubritate au adunat iarba.
Din înregistrarea video aflată de CD-ul depus la dosar de către reclamantă se observă că într-o zonă în care se cosește iarba aproape de mașini nu este folosit nici un panou de protecție.
La dosar s-a mai depus de către reclamantă autorizația de reparații nr._/10.03.2015 din care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ poate intra în reparații cu geam lateral stânga spart.
Dispoziții legale aplicabile
Potrivit art. 1349 Cod civil, „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială”
Art. 1373 cod civil prevede „(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate”.
De asemenea, art. 1381 Cod civil, prevede că „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.
(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor”.
Considerentele care au stat la baza soluției instanței
Din textele de lege citate anterior rezultă că răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite are obligația de a repara prejudiciul. Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea delictuală, instanța trebuie să verifice dacă a fost săvârșită o faptă ilicită, dacă există un prejudiciu, dacă există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și dacă fapta a fost săvârșită cu vinovăție.
În cazul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, trebuie verificată întrunirea condițiilor necesare răspunderii prepusului pentru fapta proprie (respectiv dacă a fost săvârșită o faptă ilicită, dacă există un prejudiciu, dacă există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și dacă fapta a fost săvârșită cu vinovăție), precum și dacă există un raport de prepușenie la data săvârșirii faptei și dacă săvârșirea faptei se află în legătură cu atribuțiile ce i-au fost încredințate de comitent.
În ce privește fapta ilicită, din probele administrate a rezultat că în data de 04.06.2014, angajații pârâtei, printre care și martorul N. G. au cosit iarba în zona străzii G. B., unde se afla parcată mașina proprietatea reclamantei. Martorul propus de reclamantă au declarat că aceștia coseau fără folosirea unui panou de protecție ceea ce determinat spargerea geamului mașinii reclamantei, pe când martorul audiat din oficiu, angajatul pârâtei a declarat că a folosit panoul respectiv. Din analiza planșelor fotografice ale mașinii reclamantei rezultă că în data de 04.06.2014, în zona mașinii se observă iarbă tăiată și aflată pe stradă în apropierea mașinii ceea ce duce la prezumția că nu a fost folosit panou de protecție pentru că altfel nu ar fi avut cum să se afle iarbă în stradă. Aceasta nu pare adunată în acel loc în vederea depozitării ci este împrăștiată neregulat. De asemenea, din pozele și înregistrarea video rezultă că în altă zonă, tot în aproprierea mașinilor, angajații pârâtei nu foloseau panou de protecție. Chiar dacă aceste probe sunt doar probe indirecte pentru a dovedi că au existat locuri în care s-a cosit fără folosirea panoului de protecție, instanța consideră că acestea pot fi coroborate cu declarația martorei S. M. care a declarat că după ce i-a văzut pe angajații pârâtei cosind fără panou, fiica reclamantei a găsit geamul mașinii sale spart.
Prin urmare, instanța consideră că s-a făcut dovada săvârșirii faptei ilicite de a cosi fără paravan de protecție și, deci, implicit spargerea geamului mașinii aparținând reclamantei.
În ce privește prejudiciul produs, este evident că acesta constă în contravaloarea geamului spart, contravaloare rezultată din factura proformă nr. 330/04.08.2014 și care include și prețul manoperei de înlocuire a geamului spart. Este adevărat că geamul nu a fost încă înlocuit și că suma nu a fost achitată de reclamantă dar nici nu era necesară plata acesteia ci doar constatarea existenței unui prejudiciu, prejudiciu ce constă în paguba produsă prin spargerea geamului.
Referitor la legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, aceasta este dovedită atâta timp cât prin spargerea geamului prin fapta comisă de angajații pârâtei, contravaloarea acestuia este pierdută de către reclamantă.
În ce privește vinovăția angajaților pârâtei, potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil, „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”. Prin urmare, chiar dacă fapta nu a fost produsă cu intenție directă sau indirectă, în cadrul răspunderii delictuale, vinovăția poate să existe și dacă fapta s-a produs din culpă. Astfel, chiar dacă persoana care manevra cositoarea nu a avut intenția să spargă geamul autoturismului, prin fapta de a cosi în aproprierea mașinii fără folosirea panoului de protecție ar fi trebuit să prevadă că o pietricică poate sări iar din cauza vitezei sale poate sparge geamul mașinii. De altfel, martorul N. G. a declarat că s-au mai întâmplat astfel de cazuri anterior și din acest motiv li s-a impus să cosească numai folosind panoul de protecție.
În ce privește existența raportului de prepușenie, din declarația martorului N. G. coroborată cu înscrisurile atașate întâmpinării a rezultat că persoanele care au cosit iarba în aproprierea mașinii reclamantei sunt angajații pârâtei. Totodată este dovedită și condiția săvârșirii faptei în legătură cu atribuțiile ce i-au fost încredințate de comitent atâta timp cât atribuțiile de cosire a ierbii au fost încredințate de pârâtă angajaților săi.
Față de aceste considerente, instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii delictuale a comitentului pentru fapta prepusului ceea ce atrage, potrivit art. 1381 Cod civil, obligația pârâtei de a repara prejudiciul produs.
Astfel, va fi admisă acțiunea reclamantei și va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 515 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.
Față de admiterea acțiunii, în temeiul art. 451 și urm. C.pr.civilă, instanța va obliga pârâta și la plata sumei de 45 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. V., CNP-_, domiciliată în Onești, .. 7, ., jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta S.C. DOMENIU P. ȘI PRIVAT ONEȘTI S.A., CUI-RO27231643, cu sediul în Onești, ., (Zona B), jud. Bacău, reprezentată de administrator unic I. Paris.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 515 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 45 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa de timbru.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. S. M. L.
Red.S.L /10.04.2015
Teh. 4ex M.L. /14.04.2015
Comunicat 2 ex. 1 rec./1ex. pârât 14.04.2015
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 429/2015. Judecătoria ONEŞTI | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 654/2015.... → |
|---|
