Validare poprire. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 30/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ validare poprire
Din: 05.12.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 30
Ședința publică din data de 07.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. S.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petenta S.C.P.E.J. „P. și C.” privind pe creditoarea S.C. O. F. Z.R.T. București. în contradictoriu cu terțul poprit S.C. „D. C.” S.R.L. B. și debitorul T. M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale și rămâne în pronunțarea asupra excepției.
INSTANȚA
Asupra excepției necompetenței teritoriale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 05.12.2014 sub nr._ S.C.P.E.J. „P. și C.” a solicitat validarea popririi dispuse în dosarul de executare nr. 894/2014, având ca creditor pe S.C. O. FACTORING Z.R.T., debitor TUTUNC M. și terț poprit S.C. D. C. S.R.L. B..
În motivare se arată că la data de 24.10.2014 s-a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi, însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
În susținerea cererii s-au depus copii ale următoarelor înscrisuri: încheierea din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._/180/2014, adresa de înființare a popririi și dovada comunicării acesteia, contract de credit, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și dovada calității de angajat a debitorului.
Terțul poprit și debitoarea nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată.
La termenul din 07.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și în conformitate cu art. 132 C.pr.civ. se va pronunța cu prioritate asupra acesteia, reținând următoarele:
În temeiul contractului de credit nr. C2203/99/_/21.03.2012 încheiat între O. BANK ROMANIA și TUTUNC M., creditoarea cesionară S.C. O. FACTORING Z.R.T. a solicitat executarea silită S.C.P.E.J. „P. și C.”, la acesta fiind deschis dosarul nr. 894/2014. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 03.10.2014 în dosarul nr._/180/2014 a fost încuviințată executarea silită, iar ulterior executorul judecătoresc a efectuat acte de executare față de debitoarea TUTUNC M., printre acestea numărându-se și înființarea popririi asupra salariului acesteia de la terțul poprit S.C. D. C. S.R.L. B.. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 24.10.2014, prin afișare.
Problema care trebuie lămurită o constituie, în cauză, stabilirea instanței competente atunci când se solicită validarea popririi.
Potrivit art. 789 alin. 1 C.pr.civ. dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile creditorul, debitorul sau executorul judecătoresc „poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
La momentul formulării de către creditor a cererii de executare silită art. 650 alin. 1 C.pr.civ. prevedea că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, însă potrivit Deciziei nr. 348 din 17.06.2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16.07.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) din codul de procedură civilă sunt neconstituționale, situație în care de la data publicării deciziei aceasta este obligatorie, iar prevederea legală constatată neconstituțională nu mai poate fi aplicată.
Curtea Constituțională a indicat în paragraful 20 final că „în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea”, după ce în prealabil în paragraful 15 final a arătat că prin posibilitatea creditorului de a alege executorul judecătoresc „legea nu a făcut altceva decât să creeze premisa normativă necesară ca acesta să se substituie chiar legiuitorului, ceea ce contravine principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. 2 din Constituție potrivit căruia legiuitorului îi revine sarcina stabilirii în concret a instanței competente. Or, legiuitorul nu are competența constituțională de a lăsa la aprecierea părților stabilirea instanței competente să judece o cerere adresată justiției, oricare ar fi natura acestei cereri.”
Cum din decizia menționată este evident doar că instanța de executare nu poate fi cea de la locul situării biroului executorului judecătoresc, în lipsa altor elemente care să atragă competența instanței, legate strict de raportul execuțional dintre creditor și debitor, însă prin aceasta nu se stabilește și care este această instanță (curtea neavând atribuții legislative), rămâne ca până la modificarea legii să se aibă în vedere în ceea ce privește competența dispozițiile cu caracter general din materia procedurii necontencioase și a celei contencioase.
În cauză, față de această situație, în mod temeinic Judecătoria Bacău (de la domiciliul debitorului) a soluționat cererea de încuviințare a executării silite, situație în care aceasta este instanța de executare, instanță care potrivit art. 650 alin. 2 C.pr.civ. „soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”, iar potrivit art. 789 C.pr.civ. este instanța ce poate fi sesizată în vederea validării popririi.
Față de aceste considerente urmează ca instanța să admită excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și să decline cauza în favoarea Judecătoriei Bacău, competentă să o soluționeze.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de S.C.P.E.J. „P. ȘI C.”, cu sediul în mun. Onești, ., ., în contradictoriu cu terțul poprit S.C. „D. C.” S.R.L., cu sediul în mun. B., ., debitoarea TUTUNC M., cu domiciliul în com. Sascut, .. Bacău și creditorul S.C. O. FACTORING ZRT, cu sediul ales în mun. București, .. 79, sector 1, în favoarea Judecătoriei Bacău.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S.- 27.01.2015
Tehnored.- M.P.- 28.01.2015
Ex.- 4/ comunicat părți – 29.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 141/2015.... → |
|---|
