Acţiune în constatare. Hotărâre din 23-03-2015, Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2732/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
HOTĂRÂREA CIVILĂ NR. 2732/23.03.2015
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. H.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. V. O. și pe pârâtul ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 16.03.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a formula și depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 23.03.2015.
INSTANȚA
DELIBERÂND,
Constată că la data de 14.11.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanței cerere de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. V. O. în contradictoriu cu pârâtul ., având ca obiect acțiune în constatare.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul abuziv, în sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, al clauzelor contractuale de la art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din Condițiile speciale și ale art. 3.5 și art. 3.10 din partea Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/22.03.2007 privind comisionul de risc și posibilitatea unilaterală a băncii de revizuire a dobânzii, cele de la art. 1 și art. 3 din Actul Adițional prin care s-a redenumit comisionul de risc în comision de administrare și cele ale Actului Adițional nr. 2/22.12.2010 la Convenția nr. 1 prin care s-a stabilit cuantumul comisionului de administrare credit la valoarea de 0,08%/lună aplicabil la soldul creditului; să constate caracterul abuziv, în sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, al clauzelor contractuale de la art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din Condițiile speciale și ale art. 3.5 și art. 3.10 din partea Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/24.09.2007 privind comisionul de risc și posibilitatea unilaterală a băncii de revizuire a dobânzii, cele de la art. 1 și art. 3 din Actul Adițional prin care s-a redenumit comisionul de risc în comision de administrare și cele ale Actului Adițional nr. 3/22.12.2010 la Convenția nr. 2 prin care s-a stabilit cuantumul comisionului de administrare credit la valoarea de 0,08%/lună aplicabil la soldul creditului; să constate nulitatea absolută a acestor clauze și pe eliminarea lor din Convenție, precum și anularea actelor adiționale; să oblige pârâtul la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare a creditului, începând cu prima rată și până la data plății efective, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală; să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar a solcitat instanței să constate caracterul abuziv, în sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, al clauzelor contractuale de la art. 5 lit. a din Condițiile speciale și ale art. 3.5 din partea Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/22.03.2007 privind comisionul de risc, cele ale art. 5 lit. a din Condițiile speciale și ale art. 3.5 din partea Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/24.09.2007 privind comisionul de risc; să constate nulitatea absolută a acestor clauze și pe eliminarea lor din Convenție; să oblige pârâtul la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare a creditului, începând cu prima rată și până la data plății efective, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală; să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că între părți s-a încheiat Convenția de credit nr._/22.03.2007 pentru suma de 33.000 CHF, motiv cu care s-a instituit în favoarea băncii ipoteca de gradul I asupra imobilului înscris în CF_ S., nr. topo. 33/2/3 și Convenția de credit nr._/24.09.2007 pentru suma de 16.700 CHF, motiv cu care s-a instituit în favoarea băncii ipoteca de gradul II asupra imobilului înscris în CF_ S., nr. topo. 33/2/3. Mai arată că banca a prevăzut plata unui comision de risc în cuantum de 0,1% aplicat soldului creditului și 0,17% aplicat soldului creditului plătibil lunar în zilele de scadență. Cu privire la solicitarea de a se constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale arată că banca are posibilitatea de a modifica unilateral și discreționar rata dobânzii, după criterii neconoscute și fără a da posibilitatea de a se negocia noua rată, astfel partea contractantă nu are posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii modificate. Mai arată că nu a avut posibilitatea de a negocia niciuna din clauzele contractuale.
Cererea e motivată în drept pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG 50/2010, art. 194 și urm. C., iar în probațiune depune înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2014, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant, cu cheltuieli de judecată, arătând că între părți au fost încheiate Convențiile de credit nr._/22.03.2007 pentru suma de 33.000 CHF cu o dobândă fixă de 4,25%, D. 5,89 %, comision de risc de 0,1% și nr._/24.09.2007 pentru suma de 16.700 CHF cu o dobândă revizuibilă de 4,25%, D. 6,58 %, comision de risc de 0,17%. Mai arată că anexele la Convenții sunt planuri de rambursare din care rezultă suma totală de restituit, D., cuantumul fiecărei rate, precum și din ce se compun acestea, fiind evidențiat inclusiv comisionul de risc. Aceste sume au scăzut în urma negocierii și întocmirii Actelor adiționale. Solicită respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 o clauză este abuzivă dacă nu a fost negociată și a fost impusă cu rea-credință creând un dezechilibru semnificativ, ceea ce în speță nu s-a creat, ci din potrivă s-a creat un avantaj întrucât reclamantul a obținut creditele la un preț sub oferta standard, prin negociere cu bună-credință. Cu privire la comisionul de risc/administrare arată că acesta nu este prevăzut într-o clauză abuzivă întrucât riscul înregistrării de pierderi sau nerealizării profitului preconizat cade în sarcina băncii, iar mai mult comisionul de risc are ca scop acoperirea unor costuri ale derulării contractului, garanțiile fiind puse în valoare doar în etapa executării silite. Mai arată că acest comision reprezintă un element care compune prețul contractului și este exclus de la controlul judecătoresc din perspectiva evaluării ca fiind abuziv sau nu.
Întâmpinarea e motivată în drept pe dispozițiile OUG 50/2010, Legea nr. 193/2000, Normele BNR 17/_, Regulamentul BNR nr. 3/2007, OUG 99/2006, art. 969 și urm. C.civ, Directiva 93/13/CEE, iar în probațiune administrarea probei cu înscrisuri și solicită proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Instanța reține că între pârâta, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamant, în calitate de împrumutat, s-au încheiat două Convenții de Credit nr._/22.03.2007 (fila 12-23) pentru suma de 33.300 CHF (franci elvețieni), sumă care urma să fie rambursată în termen de 240 luni și nr._/24.09.2007 (fila 32-42) pentru suma de 16.700 CHF (franci elvețieni), sumă care urma să fie rambursată în termen de 300 luni.
1. Analiza clauzei prev. de art. 5 lit. a din condiții speciale – comisionul de risc și restituirea sumei achitate cu acest titlu.
În partea intitulată „condiții speciale ale convenției”, la pct. 5 lit. a, a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutatul datorează băncii un comision de risc de 0,1%, respectiv 0,17% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției.
Deși la nivelul Judecătoriei Oradea există o practică în cauze similare, în sensul că reglementarea contractuală a acestui comision de risc este o clauză abuzivă, evident după o analiză în concret a fiecărei spețe în parte, în sprijinul acestei soluții putând fi aduse o . argumente, precum cele arătate de reclamant în cererea sa, totuși, se impune o analiză mai atentă a acestui comision și o reconsiderare a acestei practici, pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
Nu poate fi reținut caracterul abuziv al acestui comision de risc, în condițiile în care formula de calcul al acestuia este clară, iar existența sa a fost evidențiată în graficul de rambursare înmânat petenților, astfel că acest comision nu este contrar cerințelor bunei-credințe.
Nici de un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților nu se poate vorbi, raportat la acest comision.
Astfel, comisionul de risc nu era interzis a fi prevăzut în contractele de credit de genul celui ce face obiectul prezentului dosar la momentul încheierii contractului. Instanța reține din probatoriul administrat că reclamantul nu au fost forțat să încheie contractul de credit cu pârâta, iar la încheierea unui contract cu executare succesivă este improbabil ca o persoană să își asume obligații de care nu are cunoștință. Mai mult, după câteva luni de derulare a primului contract, reclamantul a decis să mai contracteze un credit la aceeași bancă. De altfel ideea de clauze abuzive a fost cunoscută de reclamant după mai mulți ani de la încheierea convenției probabil din mass-media și nu din analiza în concret a clauzelor din contractul încheiat între părți raportat la Legea 193/2000.
Este evident că reclamantul, dorind să obțină un împrumut, s-a interesat despre suma ce trebuie să o restituie băncii lunar (ar fi absurd a susține contrariul). Or, acest comision a fost inclus într-un mod transparent în suma de plată lunară și în calcul dobânzii anuale efective.
Banca nu a ascuns acest comision printre numeroasele prevederi contractuale, ci l-a trecut la vedere în graficul de rambursare, într-o coloană distinctă. În ce privește rata lunară și comisionul inclus în aceasta, reclamanta a acționat în deplină cunoștință de cauză, fiind exclus ca această chestiune să treacă neobservată și neasumată. Așa fiind, se aplică regula potrivit căreia convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante (art. 969 cod civil), principiu care nu a fost abrogat de Legea 193/2000, ci doar nuanțat.
2. Analiza clauzei prev. de art. 3 lit. d din condiții speciale – data ajustării dobânzii.
Din actele depuse la dosar, nu se poate reține faptul că pârâta ar fi revizuit rata dobânzii fixe într-un mod aleatoriu. În ce privește primul contract de credit acesta are în vedere o dobândă fixă pe toată perioada de derulare a contractului de 4,25%/an. În ce privește al doilea contract, prin actul adițional intervenit la contract, semnat de părți (fila 50-55) se stabilește o dobândă fixă pentru primele 84 de luni, iar apoi o formula clară de calcul a dobânzii variabile, respectiv Libor CHF la trei luni + 3,75 puncte procentuale.
Ori în condițiile actuale de reglementare a relației contractuale între părți, instanța reține că pârâta nu are posibilitatea revizuirii unilaterale a dobânzii fixe stabilite în contract, cu consecința lipsei caracterului vădit disproporționat al clauzei ce duce la respingerea constatării caracterului abuziv al clauzei.
3. Analiza introducerii comisionului de administrare prin actele adiționale intervenite în baza OUG 50/2010 și restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Instanța reține din actele depuse că pentru ca prevederile contractuale să fie în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 (înainte de aprobarea acesteia prin Legea 288/2010) s-a propus spre semnare, de către pârât, acte adiționale la contracte, iar apoi s-au semnat de părți acte adiționale în care se înlocuiește comisionul de risc cu cel de administrare în procent de 0,08% pentru primul contract, respectiv 0,085% pentru al doilea contract. Se mai reține că în baza art. 40 din OUG 50/2010 „în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită”, iar conform art. 95 din aceeași ordonanță după modificarea prin Legea 288/2010 dispozițiile ordonanței nu se aplică contractelor în derulare.
În cuprinsul acestor acte adiționale nu mai este reglementat comisionul de risc ci de administrare având procentele arătate mai sus.
Nici clauza prin care s-a introdus comisionul de administrare de 0,08%, respectiv 0,085% pe lună, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioade de desfășurare a convenției de credit, nu este o clauză abuzivă având în vedere că acest comision este permis a fi inserat în contractele de credit ce se încheie cu respectarea prevederilor OUG 50/2010, nu schimbă în sens negativ pentru consumator costurile totale ale contractului, iar prin introducerea acestuia s-a dorit alinierea la prevederile OUG 50/2010.
În ce privește art. 3.5 din condițiile generale ale convențiilor, instanța reține că acestea sunt definiții mai degrabă lămuritoare și nu pot fi reținute în nici un caz ca și clauze abuzive în lipsa unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Având în vedere că se vor respinge capete de cerere privind constatarea caracterului abuziv a clauzelor contractuale, instanța va respinge și capetele de cerere accesorii la primele capete de cerere, referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, respectiv de administrare.
În concluzie, instanța va respinge cererea reclamanților conform dispozitivului.
Instanța reține că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. V. O. cu domiciliul procesual ales la av. în ORADEA, .. 6, ., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în sector 2, București, ., . 10.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. H. B. A.
Red. R.H.
Dact. A.B.
4 ex/ 07.05.2015
2 .
P. V. O.
.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 23-03-2015,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2661/2015.... → |
|---|
