Acţiune în constatare. Sentința nr. 1413/2015. Judecătoria ORADEA

Judecătoria ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1413/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1413/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1413/2015

Ședința publică de la 12 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. G.

Grefier S. O.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant UIVAROȘI R. G. și pe pârât O. F. SOLUTIONS BV PRIN O. BANK ROMANIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut cauzei de către după care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 29.01.2015, dată la care părțile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 12.02.2015, când s-a și hotărât.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 21.10.2014 sub dosar nr._, reclamantul UIVAROȘI R., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTIONS BV, prin O. BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .-68, sect. 1, în calitate de mandatar, să dispună: constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 8 pct. 1 din Convenția de credit nr. C_ încheiată cu O. Bank România SA, privind revizuirea dobânzii, ca fi­ind abuzivă, eliminarea acesteia din contract, precum și restituirea sumelor încasate cu titlu de plată nedatorată, cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la restituirea efectivă a sumelor;cu cheltuieli de judecată; În motivare arată că între reclamant, în calitate de împrumutat, și pârâta O. BANK ROM­NIA S.A. s-a încheiat Contractul de credit nr. C_ din 01.11.2007, prin care aceasta i-a acordat un credit în cuantum de 46,000.00 CHF. Creditul a fost garantat cu o ga­ranție reală imobiliară (ipotecă), constituită asupra proprietății situate în Oradea, . întabulată în cartea funciară nr._. Ulterior încheierii contractului de credit mai-sus menționat, O. Bank România S.A. a cesionat dreptul său de creanță care derivă din contract către O. Bank Ungaria, care la rândul ei a cesionat dreptul de creanță către F. Solutions BV.O. Bank România acționează în continuare ca mandatar al acesteia din urmă.

Conform art. 8 pct. 1 din contractul încheiat între părți "La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 5,7%. Dobânda se stabilește în formă procentuală ca rată anuală de dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, (ex: EURIBOR/LIBOR/BUBOR etc), fără a exista consimțământul împrumutatului.Consideră că acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutații au calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fî considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.

Subliniază că din simpla lecturare a convenției de credit depusă la dosarul cauzei, reiese că este vorba de un contract standard preformulat de bancă, în care consumatorul nu are posibilitatea să intervină, putând doar să adere sau nu la acesta, fară a fi informat în mod complet cu privire la prevederile contractului și fară a putea negocia conținutul vreunei clauze.

Conform Deciziei nr. 1393 din 2 aprilie 2013, pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a Il-a civilă, „alin. 3 al art 4 din lege instituie o prezumție relativă a caracterului i abuziv al clauzelor în cazul contractelor prestabilite ce conțin clauze standard, preformulate, prezumție ce poate fi înlăturată doar prin dovada scrisă, făcută de profesionist,a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze ale acestuia".Dacă pârâta afirmă că a avut loc o negociere a acestei clauze, în temeiul dispozițiilor 4 alin. (3) din lege, are obligația de a prezenta probele relevante în acest sens. În cazul în care banca nu face proba negocierii efective și directe cu consumatorul a clauzei privind dobânda revizuibilă, prezumția caracterului abuziv al acesteia operează.

Imposibilitatea reală a consumatorului de a negocia cu banca clauza de revizuire a dobânzii reiese de asemenea din formularea neclară a acesteia, care nu îi permite unui consumator diligent și prudent să-i înțeleagă și să-i accepte conținutul în cunoștință de cauză.Astfel, clauza prevăzută de art. 8 pct. 1 din Contract nu precizează expres cum și cu cât se poate modifica rata dobânzii în cazul modificării indicatorului de referință (LIBOR CHF în cazul de față).

Însă, din faptul că prevede că se modifică "luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ținând seama pe de altă parte că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului) rezultă că banca are dreptul să majoreze rata dobânzii în cazul majorării indicatorului LIBOR CHF, iar majorarea ratei dobânzii trebuie să fie proporțională cu majorarea indicatorului LIBQR CHF. In acest sens s-a pronunțat și Judecătoria A., prin Sentința civilă nr. 9215/2011, în dosarul nr._ . Or, în speța de față, banca doar a mărit dobânda în momentul în care a crescut valoarea LIBOR fară a o micșora când acest indice a scăzut, încasând astfel sume de bani în plus, cu titlu de plată nedatorată.

În susținerea afirmațiilor reclamanta anexează înscrisuri: grafic privind evoluția Li­bor pe perioada ianuarie 2007 - mai 2012, extras de cont care arată creșterea ratei dobânzii în mod unilateral de către bancă, fară a o micșora propor­țional cu scăderea indicelui LIBOR.

Clauza de la art. 8 pct. 1 din Contract pune probleme sub aspectul echilibrului contrac­tual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fară ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar să fie înștiințat. Mai mult aceste clauze sunt neclare, banca neexplicând periodicitatea care se ia în calcul privind variația LI-bor în funcție de care banca modifică dobânda, dând posibilitatea băncii să modifice dobânda doar în avantajul ei, când indicele LIBOR crește. Astfel, chiar dacă potrivit art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu,o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, acest lucru trebuie să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. În primul rând, în contract nu este prevăzut nici un motiv întemeiat care ar justifica majorarea dobânzii. În al doilea rând, reclamantul nu a fost informat cu ocazia fiecărei majorări a dobânzii. În al treilea rând, deși în baza art. 8 pct. 3 din Contract, împrumutatul are dreptul indirect de a-1 rezilia în cazul în care nu ar fi de acord cu noul cuantum al dobânzii și de a restitui ratele nescadente și dobânzile aferente, datorită cuantumului ridicat al sumei împrumutate, acesta nu are în realitate posibilitatea de a rezilia contractul în baza acestui articol. Concret, dacă reclamantul ar fi dispus de o sumă mare de bani nu ar fi încheiat un contract de credit, astfel că nu își permite o rambursare anticipată a creditului. Prin urmare, clauza de la art. 8 pct. 3 din Contract este lipsita de finalitate și nu se poate aplica în fapt în condițiile economice actuale. 193/

Mai mult decât atât, pârâta a interpretat clauza privind revizuirea dobânzii strict în beneficiul său și numai a mărit dobânda în momentul în care a crescut valoarea LI- B. fără a o micșora când acest indice a scăzut

Față de cele menționate mai sus, s-a creat un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, fiind în mod evident în detrimentul consumatorului și totodată contrar cerințelor bunei credințe întrucât banca a impus această clauză, folosindu-se de conținutul preformulat al contractului și profitând de constrângerea economică a consumatorului care avea nevoie de acordarea creditului.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă art. 4 alin. (6) din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterul abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului si a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestor pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil (Hotărârea CJUE din 03.06.2010 în cauza C-484/08, Caja de Ahorros y Monte de Piedad Madrid).Trebuie observat faptul că nici art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 al (6) din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterul abuziv clauzele referitoare la preț, categorie din care face parte și clauza privind comisionul de administrare, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să f exprimată în mod clar și inteligibil. Or, astfel cum am arătat mai sus, clauza privind dobânda revizuibilă nu este exprimată în mod clar și inteligibil.În concluzie, având în vedere că nu s-au respectat prevederile Legii nr. 193/2000 ,clauza privind revizuirea dobânzii este abuzivă.

În urma constatării caracterului abuziv al clauzei privind revizuirea dobânzii, consid­eră că este îndreptățit la eliminarea acesteia, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr, 193/2000: ""Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și șă elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activi­tății profesionale"".

Constatarea nulității clauzei abuzive produce efecte retroactive, obligând la resti­tuirea tuturor prestațiilor efectuate în temeiul actului declarat nul.

În acest sens, arată că în doctrină s-a atras atenția că utilizarea de către legiuitor a termenului „reziliere" în Legea nr. 193/2000 este improprie întrucât introducerea unei clauze abuzive într-un contract NU reprezintă o neexecutare a unei obligații contractuale, ci o încălcare a unei norme prohibitive.

Prin urmare, NU se aplică regulile specifice contractelor cu executare succesivă, ci regulile aplicabile nulității absolute pentru cauză ilicită. Așadar, constatarea nulității clauzei abuzive produce efecte retroactive, obligând la restituirea tuturor prestațiilor efectuate în temeiul actului declarat nul.

Perioada pentru care solicită recalcularea dobânzii este cuprinsă între 01.11.2007 și 21.10.2010. începând cu data de 21.10.2010, formula de calcul a ratei dobânzii s-a modificat, raportându-se la valoarea dobânzii de referință LIBOR CHF la 3 luni, conform notificării nr. 862/17.09.2010 emise de bancă.

In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000, precum și celelalte prevederi menționate în cuprinsul acțiunii. In dovedirea acțiunii, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar .

Prin întâmpinarea formulată pârâta solicită în primul rând suspendarea judecării cauzei având in vedere faptul ca pe rolul CJUE exista Dosarul C-143/13 având ca obiect definiția prețului si a obiectului din contractele bancare cu privire la clauzele abuzive.

Având in vedere dispozițiile art. 194 litc) Cod proc.civ. si petitul cererii de chemare in judecata cu privire la solicită să pună in vedere reclamantului sa regularizeze cererea de chemare in judecata indicând valoarea totala a pretențiilor la care este obligata subscrisa si modul de calcul utilizat pentru a ajunge la aceasta estimare. De asemenea, potrivit lit. e) a art.194 in cererea de chemare in judecata este obligatoriu a se indica dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, obligație neîndeplinita de către cererea introductiva la instanța.

F. de aceste nerespectări ale dispozițiilor legale, in cazul neîndeplinirii cerințelor prevăzute la art.194 Cod de proc. civ. in termenul stabilit de lege, solicită aplicarea prevederilor art.200 alin.3 Cod proc.civ.

Pârâta a invocat excepția lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Oradea in conformitate cu prevederile art. 107 Cod Procedura Civila precum si excepția netimbrarii /insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata

Astfel, in raport de Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 32/09.06.2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 830/10.12.2008, solicită instanței sa puna in vedere reclamantului sa timbreze cererea de chemare in judecata la valoarea pretențiilor, in condițiile art. 3 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Avană in vedere ca prin Decizia nr.32/2008 înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca in cazul in care prin acțiune se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept, constatarea nulității, anularea, rezolutiunea, etc. a unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent ca se solicita si restabilirea situației anterioare, se va avea in vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizand-o si transferandu-i din caracterele sale.

Potrivit art. 33 alin.l din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat (...). " In măsura in care reclamantul nu a achitat taxa de timbru, in conformitate cu prevederile art. 3 din OUG 80/2013, solicită să admită excepția netimbrarii/insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata si sa dispună anularea acesteia ca netimbrata/insuficient timbrata.

Arată că reclamantul a semnat actul adițional de conformare la prevederile OUG nr.50/2010, astfel că invocă excepția lipsei de obiect a capătului de cerere cu privire la caracterul abuziv al art. 8.1 din contract al cererii de chemare in judecata.

Ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr.50/2010, la 21.06.2010, prin art. 95 s-a prevăzut " (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

....(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită. "

In conformitate cu prevederile art.95(5) din OUG nr.50/2010, care a intrat in vigoare la 21.06.2010, clauzele contractului de credit semnat cu reclamantul au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 16.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevăzuta in art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010.

Astfel, prevederile art. 8.1 din

contractul de credit au fost modificate prin efectul legii începând cu data de 21.09.2010 si au următorul conținut: "3.1 La data încheierii prezentului act adițional, rata dobânzii curente este de .... % si va fi variabila trimestrial conform următoarei formule de calcul: dobânda de referinta+marja băncii. La data

semnării prezentului act adițional valoarea dobânzii de referința de %, iar marja băncii de %.

3.2 Rata dobânzii se stabilește in forma procentuala, ca rata anuala de dobânda.

3.3 Rata de dobânda este variabila si se modifica trimestrial in funcție de valoarea dobânzii de referința astfel: pentru credite in RON dobânda de referința este ROBOR Ia 3 luni, pentm credite in EUR dobânda de referința este EURIBOR la 3 luni, pentm credite in CHF dobânda de referința este LIBOR CHF la 3 luni

3.5 Noul procent de dobânda modificat trimestrial datorita variației dobânzii de referința va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei notificări, confrom cu opțiunea scrisa a acestuia potrivit art. 7.1 din prezentul act adițional, nefiind necesara încheierea unui act adițional la contractul de credit. In cazul in care, ca urmare a notificării modificării nivelului ratei dobânzii de către Banca ca urmare a modificării nivelului dobânzii de referința, Clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat, dobânzile si comisioanele aferente pana cel târziu la data aplicării noului procent de dobânda, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobânda".

Prin urmare, in conformitate cu prevederile art 95 alin. (5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010 prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii. Aceasta este alcătuita din marja fixa pe toata durata de creditare + indicele de referința, astfel cum este reglementat de art. 37 lit a) din OUG nr. 50/2010, potrivit căruia "In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului".Asa fiind, incepand cu data de 21.09.2010:

a) dobânda este raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR 3L/ROBOR 3L/LIBOR CHF 3 L, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa (ca regula generala) pe toata durata derulării contractului;

b) marja băncii poate fi modificata doar ca urmare a modificărilor legislative care impun in mod expres acest lucru;

c) marja băncii poate fi redusa, conform cu politica comerciala a Băncii;

d) tratament egal cu cel aplicat tuturor clienților băncii, in sensul in care formula dupa care se calculează variația dobânzii este de: EURIBOR 3 L/ROBOR 3L/LIB0R CHF 3 L +marja băncii (%) si se aplica de drept, termenul de actualizare al acesteia este trimestrial, iar condițiile in care va sui-veni modificarea ratei dobânzii sunt cele prevăzute de OUG nr. 50/2010. Va precizam ca formula de calcul mentionata a fost stabilita in conformitate cu prevederile art. 37 din OUG nr.50/2010, fara majorarea costului creditului pentru client, prin raportare la indicele de referința LIBOR;

e) comisionul de rambursare anticipata nu mai poate fi perceput decât in anumite condiții limitative, care nu au incidența asupra produsului contractat de reclamant.

Prin urmare, solicită instanței sa retina faptul ca toate clauzele din contractul de credit Încheiat cu reclamantul, care au intrat sub incidența OUG nr.50/2010 au fost modificate prin efectul legii, astfel ca solicitarea acestuia a rămas fara obiect deoarece respectiva clauza (art. 8.1) nu se mai regăsește in contractul de credit, astfel ca la aceasta data nu se poate constata faptul ca ar fi fost abuziva si nici nu se poate dispune eliminarea acesteia. Banca nu a făcut altceva decât sa respecte in totalitate prevederile legale ce reglementează contractele de credit pentru consumatori.

Pe cale de consecința, solicitarea reclamantului privind constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale ce NU SE MAI REGĂSEȘTE in contractul de credit, întrucât, începând cu data de 21.09.2010, ca urmare a prevederilor exprese ale OUG nr. 50/2010, prevederile contractuale au fost modificate implicit si ope legis de către acest act normativ, este lipsita de obiect.

Invocă excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007-2011urmând să se aiba in vedere faptul ca obligația de plata a ratei creditului, in fiecare luna, pe Întreaga durata a contractului de credit, este scadenta la data precizata in scadențarul înmânat clientului la data acordării creditului, astfel ca, de la data efectuării plații ratei lunare se naște dreptul la acțiune cu privire la restituirea sumei plătite in baza contractului de credit. întrucât se refera la restituirea banilor Încasați de către banca, acțiunea formulata de reclamant poarta asupra unui drept patrimonial de creanța si nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu dispozițiile generale înscrise în art. 1 din susmenționatul act normativ: „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege ". Momentul de la care trebuie calculata prescripția extinctiva este cel de la data plații efective a ratei lunare.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absoluta, care prin regimul sau juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care si aceea a termenului în care poate fi exercitata chiar si din oficiu.

Prescripția este definita ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silita a obligației civile corelative neexercitate de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.

Învederează că termenul de prescripție a început sa curgă de la momentul efectuării fiecărei plați lunare a datoriilor scadente din contul creditului, astfel ca, o interpretare a faptului ca acest termen nu va curge decât după rambursarea integrala a creditului este eronata. Obligațiile de plata lunare, reieșite din contractul de credit, semnat si agreat de către client, sunt stabilite inca de la data acordării creditului, fix in ceea ce privește datele de rambursare ale acestora. Astfel, nu putem fi de acord cu o interpretare ce ar susține ca ne aflam in prezenta unei obligații continue (valabila pe perioada derulării creditului), ci despre o obligație singulara de plata lunara ce se stinge odată cu achitarea acesteia.

Menționează faptul ca toate ratele lunare scadente au fost achitate benevol de către client, fara ca acesta sa faca vreo contestație la plata si având ca temei prevederile contractuale, motiv pentru care consideră ca intervenita prescripția dreptului la acțiune in cazul tuturor ratelor lunare achitate, pe o perioada mai veche de 3 ani de la data introducerii acțiunii reclamantului (din 2007 si pana pe 21.10.2011).

Excepția inadmisibilitatii acțiunii formulate de reclamant

Directiva 93/13/CEE a reprezentat un pas important în protecția drepturilor consumatorilor, aflându-se la baza adoptării. în statele membre, a unor acte normative având ca obiect de reglementare clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193 din_ privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

în articolul (art.) 1 alineatul (alin.) I din Directiva 93/13/CEE se precizează scopul acesteia, care constă în apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator.

In aceeași ordine de idei, in vederea atingerii obiectivului de creare a pieței comune comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii, pentru a se evita demararea concurentei si pentru a încuraja mobilitatea consumatorilor, in sensul de a li se permite mutarea creditelor de la un creditor la altul, in condiții contractuale mai avantajoase, Guvernul României a adoptat ordonanța de Urgenta nr. 50/2010.

Astfel, ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010 si deci a conformării clauzelor contractuale existente la rigorile ordonanței, fluctuația ratei dobânzii se poate face exclusiv in funcție de variația indicelului LIBOR 3 L, iar in formula de calcul a ratei dobânzii intra o marja fixa si acest indice de referința (elemente care nu existau in 2007).

Prin urmare, având in vedere ca in prezent nu mai exista clauzele din contractul semnat, acțiunea este inadmisibila.

Tot inadmisibil este si faptul de a se modifica actu juridic civil care face obiectul prezentului dosar, altfel decât prin consimțământul părtilor contractante, așa cum solicita reclamantul.

Pentru încheierea unui contract, fie el si de credit, este necesar acordul ambelor parti.Art. 1166 cod civil: „contractul este acordul de voințe dintre doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic".Alt. 1178 cod civil: „contractul se încheie prin simplul acord de voințe al pârtilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru încheierea sa valabila".Din cele doua dispoziții legale menționate rezulta fara dubiu ca pentru încheierea unui contract, chiar si de credit, este necesar acordul ambelor parti, in cazul nostru creditor si împrumutat.

In măsura in care banca nu isi manifesta consimtamantul in vederea încheierii unui astfel de act juridic civil, consideram ca instanța nu poate pronunța o hotărâre judecătoreasca care sa tina loc de acord de voința a băncii.

In plus, instanța nu poate obliga banca sa încheie un contract de credit care sa încalce normele sale interne validate de Banca Naționala a României, norme interne elaborate in concordanta cu prevederile ordinelor si regulamentelor emise de Banca Naționala a României.

Potrivit prevederilor art. 969 Cod Civil: "convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante". Prevederea se regăsește in Noul cod civil la art. 1270.

Principiul forței obligatorii a contractului, exprimat prin formularea sintetică pacta sunt servanda, a constituit piatra unghiulară a oricărei convenții încheiată sub regimul reglementării din Codul civil francez, care a influențat decisiv majoritatea legislațiilor civile europene, inclusiv Codul civil român adoptat în anul 1864.

In subsidiar, solicită respingerea acțiunii promovata de reclamant, ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:

In data de 01.11.2007 reclamantul a contractat cu subscrisa un credit de nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice prin contractul nr. C_, cu dobânda variabila, al cărui nivel la data acordării creditului era de 5,7%, in CHF- franci elvețieni.

Reclamantul a fost informat in mod concret si precis asupra condițiilor si caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de subscrisa si in cunoștința de cauza a semnat contractul de credit.

Rata de dobânda aplicata contractului de credit nr. C_ din data de 01.11.2007 a fost stabilita in forma procentuala, ca rata anuala de dobânda, variabila prin luarea in considerare a evoluției indicatorilor de referința, Banca rezervându-si totodată dreptul de a modifica in mod unilateral dobânda. Astfel, potrivit contractului de credit, astfel cum acesta a fost asumat si semnat de parti in conformitate cu legislația in vigoare la acea data, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor parti contractante, ca fiind un drept al Băncii de a modifica acest nivel, luând in considerare valoarea dobânzii de referința, părțile stabilind ca modificarea se poate face fara consimțământul prealabil al clientului. In contractul de credit semnat, mi era definita o formula de calcul a ratei dobânzii, nici o perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze la actualizarea ratei de dobânda si nici o valoare a "marjei"sau o definiție a acesteia.

Conform art. 8.1 si următoarele din contractul de credit Încheiat cu reclamantul se arata ca Dobânda este variabila in funcție de politica Băncii. Dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (ex. EURIBOR/LIBOR/ROBOR etc), fara a exista consimțământul împrumutatului."" De asemenea, părțile au stabilit convențional ca ,Noul procent de dobânda va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple (...) sau extras de cont". Totodată, a fost prevăzut expres dreptul Clientului de a rambursa creditul si dobânzile acumulate pana la momentul implementării unui eventual nou nivel al dobânzii cu care nu ar fi de acord prin clauza potrivit căreia ,J[n cazul in care, ca urmare a modificării nivelului de dobânda de către Banca, împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobânda."

Creditul pe care subscrisa 1-a pus la dispoziția clientului sau a fost acordat in temeiul unui contract Încheiat in temeiul art. 969 Cod civil, cu respectarea dispozițiilor legale speciale in materie (cadrul legislativ care a guvernat activitatea de acordare de credite), anterior intrării in vigoare a unor acte normative - OUG nr. 174/2008 si respectiv, OUG 50/2010 - care, prin modificarea unor reglementari legale in materia protecției drepturilor consumatorilor, au avut si au in continuare incidența majora, de la momentul adoptării lor, asupra contractelor bancare Încheiate cu persoanele fizice (consumatori). Acest cadru legal este format din reglementari specifice, cum ar fi de exemplu: Legea 190/1999, privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, Legea nr. 296/2004, privind codul consumului, Legea 289/2004, legea creditelor de consum pentru persoane fizice (abrogata in prezent prin art. 90 din OUG 50/2010), sau Codul Civil (Titlul III „Despre contracte sau convenții art. 942 - 985), Regulamentul BNR nr. 3/2007.

Din modul cum sunt formulate clauzele privitoare la dobânda, fara o analiza mai atenta, s-ar putea deduce faptul ca prin aceste dispoziții contractuale s-a instituit in favoarea băncii un drept, de care aceasta poate uza sau nu in raport cu clienții săi. Aceasta prevedere contractuala a fost stipulata in aceasta forma in contractele de credit, întrucât, așa cum am arătat deja anterior, pana la . OUG nr. 174/2008, care a impus necesitatea Încheierii unui act adițional cu prilejul oricărei modificări a clauzelor contractului de credit, nu era instituita in sarcina contractanților, printr-o dispoziție legislativa implicita sau explicita, obligația de a modifica contractul numai prin Încheierea unui act adițional.

Modificarea putea fi făcuta si doar cu informarea clientului prin scrisoare simpla sau chiar un extras de cont.

De exemplu, legislația privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, prevedea ce informații precontractule trebuiau oferite clienților, modul in care trebuiau promovate produsele bancare (efectuarea publicității acestora), modul de redactare a contractelor si de asemenea, principalele date si clauze pe care acestea trebuiau sa le conțină, modul de informare a clienților in legătură cu perfectarea, derularea, precum si in legătură cu alte aspecte legate de contractele lor de credit "... consumatorul trebuie să fie informat, în scris, cel târziu în momentul încheierii contractului de credit, cu privire la:

a)plafonul creditului, dacă există;

b)dobânda anuală și costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit, precum și condițiile în care acestea pot fi modificate;

c)procedura prin care contractul de credit încetează.

(2) Consumatorul trebuie să fie informat, în scris, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor interv"enite ulterior datei semnării contractului de credit, în momentul în care intervine această modificare. Această informare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizează consumatorului în mod gratuit. "

Astfel, contractul de credit, asumat si semnat de parti in conformitate cu legislația in vigoare la acea data, cuprindea clauze potrivit cărora, in completarea prevederilor legale obligatorii, susmenționate, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor parti contractante, ca fiind un drept al Băncii de a revizui acest nivel, in functie de evoluția indicatorilor de referința, partile stabilind ca modificarea ratei de dobânda aplicabile se poate face fara consimțământul prealabil al clientului, dar cu informarea acestuia in scris printr-o varianta agreata (scrisoare recomandata cu confirmare de primire/scrisoare simpla, extras de cont, etc).

Așadar, partile contractante au acționat de pe poziție de egalitate in raportul comercial, neexistând niciun dezechilibru/niciun tratament preferențial vreunei parti semnatare a contractului de credit, iar reclamantul, in calitate de client, Înainte de Încheierea contractului de credit, a luat la cunoștința de condițiile ereditarii inclusiv de nivelul dobânzii, faptul ca dobânda aplicata creditului contractat este variabila, etc, pe care le-a acceptat, precum si faptul ca acesta a avut posibilitatea de a alege o alta instituție bancai-a de pe piața, daca condițiile de creditare oferite de subscrisa nu corespundeau intereselor financiare.

Subliniem ca, in actualul context legislativ, derularea contractelor de credit este reglementata in exclusivitate de contractul de credit asa cum acesta a fost modificat de drept ca urmare a intrării in vigoare a noilor reglementari in materia protecției drepturilor consumatorilor (OUG nr. 174/2008, OUG nr. 50/2010).

Învederează Onoratei Instanțe ca Banca nu a uzat de dreptul de a modifica unilateral nivelul costurilor creditului de la acordare si pana in prezent si a ținut seama de toate modificările legislative in materia protecției drepturilor consumatorilor (Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2008).

O. Bank România SA a respectat dispozițiile legale care au făcut imposibila aplicarea clauzelor din contractul de credit referitoare la modificarea nivelului dobânzii.

In momentul in care indicele de referința a Început sa scadă. Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit întrucât, începând cu luna decembrie 2008, odată cu . prevederilor OUG nr. 174/2008 (art. 9^ litera h), pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda (fara ca actul normativ sa distingă cu privire la ce ar fi putut sa însemne modificarea), nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit insa acest act normativ nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.

Aceasta omisiune a actului normativ nu poate fi utilizata împotriva Băncii, atâta timp cat, O. Bank România S.A. nu a mai aplicat in detrimentul consumatorilor dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii, majorarea dobânzii intervenind exclusiv pe fondul unei creșteri semnificative a indicelui de referința LIBOR (CHF) si de asemenea, in contextul in care a respectat prevederile OUG nr. 174/2008 care, la art. II, pct. 9, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, prin care se completează art. 9 din OG nr.21/1992, privind protecția consumatorilor, cu art. 9^ lit. h) prevede ca „sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator

Odată cu adoptarea OUG 50/2010, ce a avut in vedere transpunerea si implementarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) - (3) din ordonanța, obligația de conformare a contractului la dispozițiile acestui act normativ consta in informarea corespunzătoare a consumatorului in legătura cu semnarea actului adițional de aliniere la dispozițiile acestei reglementari.

Acest demers a Însemnat comunicarea către client a unei notificări, având ca obiect adresarea invitației de prezentare la sediul unității teritoriale a O. Bank România S.A. de la care a fost contractat creditul, in vederea semnării actului adițional de conformare la prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010. Notificarea comunicata conține elementele de noutate pe care proiectul de act adițional le introduce in contractul de credit, cu luarea in considerare a dispozițiilor Ordonanței de Urgenta Guvernului nr. 50/2010.

Prin urmare, fata de diligentele Băncii de informare si de invitare a clientului la semnarea actului adițional, reclamantul Uivarosi R. G., a decis, independent, sa semneze actul adițional prin care contractul de credit sa fie conformat la prevederile ordonanței, o . clauze urmând a fi modificate in acord cu noile modificări legislative.

Precizează faptul ca reclamantul nu era obligat sa semneze acest act adițional. Legiuitoml a stabilit obligații cu privire la efectuarea demersurilor de informare si de a depune toate diligentele de conformare a contractelor numai in sarcina creditorilor.

Prin actul adițional propus reclamantului o . clauze au fost conformate in acord cu legislația ce urma sa se aplice obligatoriu.

Principalele modificări aduse contractului de credit au fost reflectate in Anexa intitulata „Clauze specifice, conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010" :formula de calcul a dobânzii: marja fixa a băncii + indice de referința;evidențierea valorii totale a creditului si a costului total al creditului, calculate la data semnării contractului;- posibilitatea restructurării creditului, in anumite circumstanțe prevăzute de Ordonanța; limitarea dobânzilor penalizatoare, in anumite circumstanțe prevăzute de Ordonanța.

Susține că nu a aplicat in dauna reclamantului prevederile contractuale si legale iar instanța trebuie a sa analizeze contractul prin raportare la actele normative cu incidența in materia creditelor de consum, cum a fost cazul OUG 174/2008.

Contractul de credit nr. C_ din data de 01.11.2007 a fost modificat ca urmare a acceptării in mod expres a tuturor condițiilor impuse prin OUG 50/2010 prin semnarea actului adițional, astfel ca clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței, prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii, respectiv a formulei de calcul a dobânzii si a marjei băncii. Dobânda va fi alcătuita din marja fixa pe toata durata de creditare + indicele de referința, astfel cum este reglementat conform art. 37 fit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvemului nr. 50/2010 modificat prin Legea nr. 288/2010: "în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: dobânda va fi compusa dintr-un indice de referință EURIBORJROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului."

Având in vedere faptul ca, in contractul de credit nr. C_ din data de 01.11.2007, valoarea indicelui de referința si valoarea marjei nu au fost specificate, valoarea marjei băncii a fost calculata ca diferența intre nivelul dobânzii si valoarea indicelui LIBOR CHF valabil la data de 20.09.2010. Precizam ca modificarea de drept a contractului de credit ca urmare a alinierii clauzelor contractuale la rigoarea prevederilor ordonanței s-a efectuat fara modificarea costurilor si evidențiem faptu ca Banca nu a făcut altceva decât sa se conformeze actelor normative adoptate in materia protecției drepturilor consumatorilor.

Prin Legea nr. 288/2010, de aprobare cu modificări si completări a OUG 50/2010 legiuitorul a creat consumatorilor care nu doreau sa li se aplice obligatoriu prevederile legale posibilitatea, Însemnând, cadrul legal necesar, de a „refuza" oferta legiuitorului. Astfel, prin art. II alin. 2) al Legii nr. 288/2010 orice consumator care considera ca modul de implementare a prevederilor ordonanței nu sunt conforme cu nevoile si așteptările sale putea transmite creditorului o notificare de neacceptare a aplicării prevederilor OUG 50/2010. Refuzul acestuia trebuia luat in considerare obligatoriu de către creditor.

In concret, arătă faptul ca reclamantul nu a uzat de dreptul conferit de Art. II pct. 2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 potrivit căruia „Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele in conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi" si nu a comunicat Băncii opțiunea privind neaplicarea prevederilor ordonanței. Precizam ca reclamantul a semnat actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG 50/2010, astfel incat contractului de credit încheiat de subscrisa cu reclamantul Uivarosi R. G. i se aplica prevederile ordonanței. Prin urmare, clauza de la art. 8.1 despre care reclamantul precizează ca este abuziva a fost modificata de drept prin prevederile amintite din OUG 50/2010

Cum legea se aplica numai pentru viitor, principiu consacrat de Constituție la art. 15, alin. 2) potrivit căruia ""Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", prin actul adițional transmis clientului sa subscrisa a făcut aplicarea art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010, aprobata cu modificări sî completări prin Legea nr. 288/2010, astfel ca, începând cu data implementării prevederilor ordonanței formula aplicata creditelor in derulare este: marja băncii (fixa) + indicele de referința in vigoare la data implementării. Nivelul de dobânda era legal stabilit si prin urmare, a fost Îndeplinita de către subscrisa cerința evidențierii nivelului indicelui de referința din componenta dobânzii la data implementării prevederilor ordonanței.

Reclamantul nu a notificat creditorul cu privire la faptul ca nu dorește sa uzeze de dreptul conferit de legiuitor de a refuza aplicarea noilor dispoziții legale in materia protecției drepturilor consumatorilor, deși a avut la îndemâna mijlocul legal sa o faca, confirmând, o data in plus, alegerea de a accepta modificarea contractului de credit in acest sens si, in mod expres, prin semnarea actului adițional propus.

Menționam ca, pentru ca aceasta clauza sa poată fi considerata abuziva, ar trebui sa se demonstreze ca Încalcă cerințele Legii nr. 193/2000.

Actul normativ prevede doua condiții negative si una pozitiva, a căror Îndeplinire cumulativa poate conduce la constatarea existentei unei clauze abuzive: sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor ca o consecința a abuzului si sa nu fi fost negociata.Având in vedere:a) dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele Încheiate intre comercianți si consumatori (denumita in continuare "Legea"), potrivit cărora "(9 clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca (....) creează, in detrimentul consumatorul si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibni semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor", intrucat acceptarea unui produs, dupa ce prealabil clientul a fost informat cu privire la comisioanele pe care le datorează pentru accesarea acestuia, in contextul in care acesta (clientul) PUTEA sa opteze (sa aleagă) dintre produsele subscrisei face ca aceste clauze sa nu poată fi încadrate ad litteram in categoria „clauze abuzive".

Negocierea trebuie privita într-un sens mai larg atunci cand este vorba despre un produs bancar si înseamnă, de cele mai multe ori, alegerea de către client/potentialul client a unuia dintre produsele din aceeași categorie (credite, depozite, instrumente financiare, etc), in fimctie de nevoile fiecăruia, de perioada de timp alocata derulării contractelor aferente produselor respective, etc.

La încheierea oricărui contract se au in vedere particularitățile fiecărui client, nevoile acestuia, capacitatea acestuia de a-si îndeplini obligațiile asumate si alți asemenea factori. Insa factorul determinant in încheierea contractului 11 constituie voința clientului, in funcție de care se prefigurează si particularizează fiecare contract.

In acest sens, este inadmisibila posibilitatea modificării contractului de credit care face obiectul prezentului dosar prin intervenția instanței, singura modalitate de intervenție asupra clauzelor contractului de credit fiind prin acordul de voința al pârtilor contractante, incidente in aceasta situație fiind prevederile art. 1166: „Contractul este acordul de voințe dintre doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic ". Or, instanța de judecata nu se poate substitui voinței pârtilor sau a uneia dintre părțile contractante si nu poate impune băncii sa Încheie/modifice un contract de credit, care, in anul 2007, a survenit ca urmare a Îndeplinirii tuturor condițiilor de creditare necesare pentru Încheierea contractului de credit. In aceste condiții, instanța de judecata nu poate pronunța o hotărâre de judecata care sa tina loc de acordul de voința al băncii.

Mai mult decât atât, instanța de judecata nu poate obliga banca sa încheie un contract de credit care sa contravină normelor interne validate de BNR, precum si normele interne elaborate in conformitate cu ordinele si regulamentele emise de Banca Naționala a României.

Prin circumstantierea elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin indicarea unui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, aceasta clauza nu incalca prevederile legale incidente in materie, nefiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa nu fie interpretata doar in favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia,fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.

Clientul a optat pentru contractarea unui credit cu dobânda variabila, cu toate efectele pe care le implica acest tip de produs. Chiar si pentru situațiile in care s-a stabilit o anumita rata a dobânzii prin art. 8, aceasta nu urma sa fie nemodificata pentru întreaga durata a Contractului de Credit (care este de 20 de ani). Nicio instituție de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen lung de peste 20 de ani, evoluțiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus, fiind imposibil de prevăzut uneori chiar pe perioade foarte scurte. Din aceasta cauza a fost necesara introducerea unei alte clauze, care sa permită Băncii sa adapteze aceasta rata la variațiile semnificative ale costurilor pieței interbancare.

După . OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda, nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit. Așadar, începând cu data de 27.12.2008 modificarea unilaterala a ratei dobânzii de către subscrisa nu a mai fost posibila, fiind prohibita expres de lege si nici nu a fost practicata de către societatea noastră in raport cu clienții sai.

Clauzele contractului de credit nu se regăsesc printre exemplele de clauze abuzive prevăzute la pct. 1 lit.a din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianți si consumatori. Din prevederile contractului de credit, rezulta in mod evident atat faptul ca instituția noastră a oferit Împrumutatului posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, cat si buna-credinta a instituției noastre, din moment ce acesta a avut posibilitatea de a studia clauzele contractuale inainte de semnarea contractului având posibilitatea sa renunțe la semnarea acestuia. Așadar, subscrisa a transpus prevederile pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 in prevederile art. 8 din contractul de credit.

Contractul pârtilor este guvernat de principiul forței obligatorii caracterizat prin obligația pârtilor de a executa Întocmai prestațiile la care s-au obligat, executarea trebuind sa aiba loc la termenele si in condițiile stabilite prin contract si prin executarea cu buna credința a contractului conform art. 970 alin.l Cod civil, aspect ce presupune o obligație de loialitate, de Îndeplinire cu fidelitate a obhgafiilor pe care si le-au asumat.

Principiul fortei obligatorii a contractului se impune si instanței judecătorești, nu numai pârtilor contractante, judecătorul fiind ținut sa respecte conținutul contractului si sa dea eficienta voinței pârtilor exprimata in act.

în speță, clauza supusa controlului determina în concret rata dobânzii și modul în care aceasta se putea modifica și reglementează practic componentele principale ale prețului creditului; prin urmare, aceste clauze sunt exceptate, conform prevederilor anterior menționate, de la controlul caracterului abuziv, fiind formulate într-o manieră clară, inteligibilă, ceea ce înseamnă că, la momentul încheierii contractului, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lor în contractul de credit, a putut lua la cunoștință și le-a putut înțelege printr-un proces de gândire logică.

In ceea ce privește caracterul negociat al clauzelor împrumutatul a luat cunoștința anterior semnării de clauzele contractului de credit si de documentația aferenta analizării aprobării, acceptând termenii contractuali prin semnarea contractului de credit. De asemenea, caracterul dobânzii este variabil, împrumutatul acceptând in acest mod atat riscul creșterii dobânzii, cat si avantajul scăderii acesteia. In plus, împrumutatul nu a prezentat nicio dovada ca a propus o alta varianta de contractare, care sa fi fost refuzată, acceptând astfel clauzele stabilite in contract.

Apreciem ca faptul ca o parte propune un proiect de contract nu poate conduce automat la

In concluzie, clientul a avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind comisionul, dobânda, putând opta intre mai multe tipuri de credite (cu dobânda fixa sau variabila, in moneda naționala sau in valuta, cu variație in flmcfie de indice de referința sau de dobânda de referința, credit cu comision de acordare: „0%", „1%", „1,5" sau „2%", credit cu comision de administrare: 0,29% calculat lunar la soldul creditului), alegând, in final, din portofoliul de produse bancare oferite de subscrisa, contractul de credit de nevoi personale cu ipoteca pentru persoane fizice cu caracteristicile pe care le-a considerat potrivit nevoilor, astfel incat aceasta condiție impusa de actul normativ nu este Îndeplinita.

In ceea ce privește cerința ca prin clauza incriminata sa se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor ( art.4 alin.l din legea nr.l93/200o) menționează ca la momentul semnării contractului de credit legislația in vigoare nu interzicea stipularea unor clauze contractuale de variabilitate a dobânzii, astfel incat simpla stipulare in contract a unei prevederi referitoare la o dobânda variabila nu este de natura a crea un dezechilibru contractual si de a dovedi reaua-credinta a subscrisei, in condițiile in care au fost acceptate in cunoștința de cauza de către client. Nu se poate susține ca modificarea dobânzii se realizează unilateral de către banca, fara acordul consumatorului, cata vreme aceasta posibilitate este prevăzuta in contractul dintre parti si deci asumata de acestea prin semnarea contractului. Astfel, prin clauzele de la art.8 societatea noastră si-a rezervat dreptul de a modifica dobânda, cu notificarea clientului, pe baza unei motivații Întemeiate (respectiv in raport de evoluția indicatomlui de referința LIBOR) si cu posibilitatea acordata Împrumutatului de a rezilia contractul in cazul in care nu este de acord cu modificarea dobânzii. In aceste condiții exigentele bunei-credinte sunt respectate, iar clauza si, implicit, nici modalitatea de aplicare a acesteia, nu este abuziva.

Așadar, in contractul de credit sunt circumstantiate elementele care ii permit băncii sa varieze rata dobânzii, iar aceasta variație nu poate fi considerata ca o modificare unilaterala, din moment ce legea interzice expres o astfel de intervenfie asupra contractului de credit. Pe de alta parte, prin semnarea contractului de credit împrumuta tul si-a dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobânda, nemaifiind vorba de o modificare unilaterala, abuziva in sensul reglementat de Legea nr.l93/2000, ci de o modificare realizata cu acordul prealabil al Împrumutatului, acord exprimat in acest sens la semnarea contractului.

Mai mult decât atat, trebuie să se aiba in vedere dezechilibrul semnificativ ce se va răsfrânge asupra subscrisei in cazul admiterii acțiunii si, implicit, a constatării caracterului abuziv al clauzei referitoare la prețul contractului: dobânda. De asemenea, consideram ca consecința fireasca ce deriva din constatarea nulității absolute a clauzei referitoare la dobânda o reprezintă restituirea tuturor prestațiilor („restitutio in integrum ") in baza contractului de credit, si anume restituirea Întregii sume Împrumutate de către Împrumutat.

Faptul că, de exemplu, dobânda indicată în contract se modifică pe parcursul executării acestuia este o consecință a caracterului variabil al dobânzii, astfel cum aceasta a fost stipulată la momentul încheierii contractului. In realitate, ceea ce se modifică este cuantumul dobânzii, iar nu clauza contractuală referitoare la dobândă, ca urmare a aplicării clauzelor contractuale agreate de părți, care prevăd faptul că dobânda aplicabilă în contract este o dobândă variabilă, deci fluctuantă. Toate modificările care au apărut pe parcursul derulării contractului în raporturile dintre părți sunt exclusiv rezultatul aplicării efective a clauzelor contractuale, astfel cum acestea au fost convenite și asumate de către cele două părți contractante.

Fiind vorba despre o dobândă variabilă, de esența acesteia este înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie în sensul creșterii ei, fie în sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut și agreat de către ambele părți, atât de către consumator, cât și de către bancă la momentul încheierii contractului.

Deși reclamantul critică faptul că banca are dreptul de a modifica în mod unilateral dobânda, nu trebuie pierdut din vedere faptul că această modificare operează nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrale a băncii, ci ca unnare a punerii în aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede că dobânda aplicabilă contractului este variabilă, potrivit acordului părților. în flincție de anumiți indici de referință.

De asemenea, este important să se facă o departajare clară între ceea ce înseamnă dobânda variabilă și dreptul unilateral al băncii de a modifica dobânda, pe de-o parte, și modul în care această prevedere contractuală a fost efectiv pusă în executare. în acest sens. din moment ce părțile au agreat prin contract că, începând cu un anumit moment, dobânda care li se va percepe nu va avea un caracter fix, ci va fluctua în flincție de anumiți indicatori, este evident faptul că acestea, semnând contractul, și-au exprimat consimțământul față de aceste prevederi (art. 969 C.civ. în vigoare la încheierea contractului). In aces sens. Judecătoria Cluj N. s-a pronunțat in dosarul nr._/211/2011, si anume: "instanța nu se poate substitui voinței pârtilor, exprimata in cuprinsul contractului" si "instanța, fata de dispozițiile art. 969 C. Civ. (1864), nu are posibilitatea de a modifica dobânda prin inserarea unui criteriu de variație ales de către reclamant, unilateral, fara acceptul băncii cocontractante".

Referitor la solicitarea reclamantului din cererea de chemare in judecata cu privire la „restituirea sumelor încasate cu titlu de plata nedatorata, cu dobânda legala de la data introducerii cererii de chemare in judecata si pana la restituirea efectiva a sumelor", solicită respingerea acesteia ca neîntemeiata, având in vedere ca toate plățile efectuate de către reclamant in contul creditului contractat (rata de capital –plus rata de dobânda) au fost plați datorate in temeiul unui contract valabil încheiat de parti, contract ale cărui prevederi au fost respectate de către O. Bank România SA. Incidente in acest sens sunt si dispozițiile art. 963/1092 Cod civil potrivit căruia „orice plata presupune o datorie".

De asemenea, va solicită a observa ca admiterea acestei acțiuni nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. Contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesiva, deoarece obligația împrumutaților se executa in timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lasa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se intinde pe toata durata contractuala. Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive, ex tune. Acest fapt se explica, prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosința asigurata de cealaltă parte. Aceasta excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit încheiate de Banca. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința de care s-a bucurat a unui bun, tot astfel, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție in schimbul clauzelor referitoare la diferența de dobânda, in condițiile in care obligațiile de plata au fost onorate la termen si in mod complet.

In situația in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabila, caracterizata juridic de imbogatirea fara justa cauza a imprumutatului. Patrimoniul acestuia s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.

Data fiind aceasta situație de fapt, rezulta ca niciuna din condițiile prevăzute in art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită in cazul contractului de credit care face obiectul sesizării instanței de judecata. In probatiune a depus si solicita proba cu înscrisuri: Înscrisuri: încheierea in data de 21 mai 2014 a Judecătoriei T.;Sentința civila nr._/21.10.2014 a Judecătoriei Oradea in dosarul_/271/2014;Sentința civila nr. 1070/2014 a Judecătoriei Hunedoara in dosarul_ *; Notificarea de informare cu privire la OUG 50/2010;AA de conformare la OUG 50/2010; Procura generala datata 03.12.2013, Împreuna cu declarația notarului de drept civil R. van Bork din Amsterdam, Olanda, apostilata sub nr._ la data de 04.12.2013.

In drept: art. 205-208 Cod de procedura civila, art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 ,art. 969 Cod civil, art. 3, alin. 1), lit. k) din Legea 289/2004, OUG 174/2008, OUG 50/2010 modif.

Prin încheierea d e ședință din data 29.01.2015 instanța a respins excepția de necompetență teritorială, exceptia de netimbrare, cererea de suspendare a cauzei, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei de obiect, inadmisibilității si prescriptiei dreptului la acțiune invocate de pârâtă, pentru motivele acolo arătate

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 01.11.2007, între pârâta O. Bank Romania SA – Suc. Oradea și reclamant s-a încheiat Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /01.11.2007 (filele 9-16 dos.), prin care reclamantului i s-a acordat un credit în valoare de 46.000 CHF, pe o perioadă de 300 de luni. Creditul a fost garantat cu ipotecă asupra imobilul situat în Oradea, . in CF_ Oradea .

Ulterior, intre părți s-au încheiat Actul adițional nr. 17.09.2010 (filele 90-92 dosar ) pentru conformarea contractului la prevederile OUG 50/2010 si prin care dobânda creditului contractat se actualizează trimestrial, fiind compusă din indicatorul de referință Libor CHF 3 L si marja băncii in valoare de 6,77 % (filele 90 verso dosar ) .

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată următoarele:

Cf. art. 5 cod civil vechi (aplicabil in spete in cf. cu art. 3 si 102 din Legea 71/2011), nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publica sau bunele moravuri deci caracterul licit al obiectului unei clauze contractuale este o condiție de valabilitate a acelei clauze iar sancțiunea aplicabila este nulitate absolută.

Față de aceste considerente instanța va respinge excepția prescripției.

In privința excepției inadmisibilității cererii raportat la susținerea pârâtei referitoare la problema dacă, în speță, contraprestația la care o instituție de credit este îndreptățită– în speță dobânda, intră în domeniul de aplicare al art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, respectiv art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, respectiv dacă intră în noțiunile autonome de „obiect principal al contractului” sau de „preț”, acestea fiind excluse de la controlul judecătoresc al caracterului abuziv al clauzei contractuale.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-76/10, Pohotovost’ s.r.o. c. Iveta Korckovska, prin Ordonanța din 16.11.2010, cu privire la problema dacă menționarea D. în contractul de credit de consum constituie o informație esențială acestui contract și, în consecință, lipsa unei asemenea mențiuni permite să se considere că, în sensul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, clauzele acestui contract nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil, astfel încât clauza privind costul acestui credit va putea să facă obiectul unei aprecieri din partea instanței naționale cu privire la caracterul abuziv în sensul art. 3 din aceeași directivă.

În cauza C-76/10, Curtea arată că art. 4 din Directiva 87/102 (abrogată la data de 12.05.2010 prin Directiva 2008/48, ulterior încheierii contractului de credit din cauză) prevede că, contractul de credit trebuie întocmit în scris și că acest document trebuie să cuprindă mențiunea D., precum și condițiile potrivit cărora aceasta din urmă poate fi aplicată. Art. 1a din această directivă prevede modalitățile de calcul D. și precizează că trebuie calculată la momentul încheierii contractului.

Se precizează de către CJUE că această informare a consumatorului asupra costului global al creditării, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanță esențială. Pe de o parte, această informație, care trebuie comunicată din etapa publicității, contribuie la transparența contractului în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului să aprecieze întinderea obligației sale (pct. 70 din cauza C-76/10).

În consecință, Curtea stabilește că acea contraprestație la care este îndrituită o instituție de credit, sub forma cunoscută D., este o informație esențială a contractului, prin urmare este inclusă în noțiunea de obiect principal al convenției de credit.

Pe de altă parte, o instanță națională este competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze în sensul art. 3 din Directiva 93/13.

„Astfel, chiar dacă clauza privind D. poate fi analizată ca fiind sub incidența excluderii prevăzute la articolul menționat, trebuie amintit că, deși clauzele prevăzute la art. 4 alin. 2 din Directiva 87/102 intră în domeniul reglementat de Directiva 93/13, nu sunt scutite totuși de aprecierea caracterului lor abuziv decât în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar și inteligibil ( Hotărârea din 03.06.2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C-484/08, nepublicată, punctul 32).”

Prin urmare, chiar dacă dobânda se include în noțiunea de preț al contractului, ele pot fi analizate sub aspectul caracterului abuziv, dacă nu sunt redactate în mod clar și inteligibil, astfel ca instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii.

Excepția lipsei de obiect a petitului privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind revizuirea dobânzii raportat la faptul ca aceste clauze au fost înlăturate prin efectele actului adițional implementat ca urmare a apariției OUG nr. 50/2010, urmează a fi respinsa de instanța ca neîntemeiată, fiind evident ca reclamanta urmărește un folos practic in urma promovării acțiunii, acesta nu contravine legii sau regulilor de conviețuire socială, este născut si actual, personal si direct.

1.Analiza clauzei prev. de art. 8 pct. 8.1 din contractul de credit privind revizuirea dobânzii (f.10 ) – „8.1. Dobânda este variabilă in conformitate cu politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată unilateral de către bancă, luând in considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută) fără a exista consimțământul Împrumutatului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas începând cu data de aplicare stabilită de bancă.

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist (comerciant - pârâta) și consumatori ( reclamanții ), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea nr. 193/2000.

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța reține că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamantul de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere si faptul că aceste contracte sunt preformulate, standard, așa cum recunoaște și Banca și deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților si prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .

Codul civil consacră principiul libertății contractuale dar art. 969 C.civ. vechi (aplicabil cf. art. 3 si art. 102 din legea 71/2011 ) conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute. Legea nr. 193/2000, reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal fiind considerate abuzive.

Această clauză stipulată la art. 5.2 din contract pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța constată că motivul prevăzut în contract este cf. art. 8 pct. 5.1 „ luând in considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută ”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.

Motivul „luând in considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută” in condițiile in care nu se specifică cum anume se va lua in considerare valoarea indicelui LIBOR (CHF), la ce perioada, dacă există sau nu o marjă a băncii aplicabila, care este procentul sau cuantumul acesteia, etc. nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate, deși prevăzuta formal in condițiile de creditare ( art. 8 pct. 8.3 din contract care stipulează: „ In cazul in care, in urma modificării nivelului dobânzii de către Banca, Împrumutatul nu va rambursa restul creditului angajat si dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării privind modificarea dobânzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobândă „ ) este lipsita de aplicabilitate, fiind evident ca împrumutatul nu are posibilitatea rambursării integrale si . scurt a unor sume atât de importate ca cea in discuție, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată - anume in ceea ce privește caracterul variabil al dobânzii, respectiv posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta - este abuzivă.

Cu privire la petitul prin care se solicită modificarea clauzelor contractuale in sensul eliminării clauzelor constatate abuzive se retine că prin Actul adițional din data de 17.09.2010 (fila 90-92 dosar) pentru conformarea contractului la prevederile OUG 50/2010 s-a modificat modalitatea de calcul a dobânzii stipulându-se că acesta se actualizează trimestrial, fiind compusă din indicatorul de referință LIBOR CHF 3 L(la 3 luni ) si marja băncii in valoare de 6,77 %.

Având in vedere această stare de fapt instanța urmează a respinge cererea de eliminare din contract a prevederii cuprinsă în art. 8 pct. 8.1 .

Instanța apreciază întemeiat in parte si capătul de cerere prin care reclamanții solicita obligarea paratei la restituirea sumelor achitate ca urmare a aplicării clauzelor abuzive privind dobânda, in considerarea următoarelor argumente:

În temeiul art. 6 și 7 din Legea 193/2000, având în vedere că instanța urmează să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale, se impune repararea prejudiciului suferit de consumator prin introducerea acestor clauze în contract.

În speță, instanța apreciază că se impune obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de dobânda in plus fata de sumele reprezentând dobânda cuprinse in graficul inițial de rambursare (filele 33-38 dosar) de la data modificării dobânzii de 5,7 % stabilită prin contract si până la data de 17.09.2010, data intrării in vigoare a Actului Adițional la Contractul de Credit.

În ceea ce privește pețitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumelor ce urmează a fi restituite, de la data prezentei hotărâri și până la data restituirii efective, instanța il apreciază de asemenea întemeiat in cf. cu art. 1530 cod civil reclamantul, creditor al acestor sume având dreptul la recuperarea integrala a prejudiciului cauzat patrimoniului sau prin achitarea unor sume considerate de instanța ca nedatorate. Pe cale de consecință, instanța va admite acest capăt de cerere și o va obliga pe pârâtă la plata dobânzii legale asupra sumelor încasate in plus cu titlu de dobânda fata de graficul inițial, de la data introducerii cererii de chemare in judecată - 21.10.2014 - și până la data restituirii efective.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea prestațiilor respectiv a sumelor încasate de pârâtă, în baza clauzei a cărei nulitate s-a constatat pentru perioada cuprinsă intre data semnării convenției 2007 si 2011, instanța constată următoarele:

Acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic civil anulat este o acțiune patrimonială încadrându-se în acțiunile bazate pe îmbogățirea fără just temei, întrucât mărirea patrimoniului pârâtei, în speță, nu mai are temei juridic care să o justifice, fiind aplicabil cu privire la momentul de început al curgerii termenului de prescripție prevederile art. 8 din decretul nr. 167/1958 ( ca de altfel si art.2525 din noul cod civil), anume prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea. Or, in în speța de față doar în momentul constatării nulității clauzei (care era temei a prestației executate) sumele achitate de reclamanți pârâtei au rămas fără temei juridic (contract) care să le justifice, fiind astfel nedatorate, moment în care s-a născut dreptul lor la acțiunea în restituire.

Față de aceste considerente instanța va respinge excepția prescripției.

Cheltuieli de judecată nu se vor acorda în speță întrucât reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestora in condițiile art. 452 cod pr. civilă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile invocate de pârâtă,

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul UIVAROȘI R. G., CNP_ cu domiciliul în Oradea, . nr. 28 ., . în contradictoriu cu pârâta O. BANK ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1 .

Constata caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art.8 pct. 1 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /01.11.2007 anume teza privind posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta.

Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumelor încasate în plus de la data de 01.11.2007 până la data de 17.09.2010 cu titlu de dobânda, sume calculate ca diferență dintre dobânda efectiv achitată si dobânda cuprinsa in graficul inițial de rambursare al Contractului de credit precum și la plata dobânzii legale asupra acestor sume de la data 21.10.2014 și până la data restituirii efective.

Respinge ca nefondate celelalte pretenții.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se de pune la Judecătoria Oradea

Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

C. M. G. S. O.

Red.dact.jud. CMG- 2 .

4 ex./18.02.2015- UIVAROȘI R. G.

- O. BANK ROMANIA SA

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria...  Contestaţie la executare. Sentința nr. 1438/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 1413/2015. Judecătoria ORADEA