Acţiune în constatare. Sentința nr. 8937/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8937/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 8937/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8937/2015
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Grefier C. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. G., reclamant M. L. și pe pârât R. B. SA, pârât R. B. SA PRIN AGENTIA CRISUL R., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul paratei, c.jr. G. G. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul paratei depune la dosar lista cu întrebările pentru administrarea probei cu interogatoriul, si având in vedere lipsa reclamantului de la acest termen de judecata solicita a se face aplicarea disp. art.358 c.pr.civ.. Acesta depune la dosar practica judiciara .
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în baza art.392 C.pr.civ., instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul paratei solicită respingerea cererii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015, sub nr de dosar_, reclamanții M. G. și M. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., prin SUCURSALA AGENȚIA CRIȘUL R., constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive aferente contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.RM_ din data de 10.03.2008 și anume clauzele referitoare la comisionul de procesare în cuantum de 1255,19 CHF, comisionul de plată anticipată de 3% și comisionul de administrare în cuantum de 0,15%, perceput și încasat lunar, având în vedere prevederile Legii nr.193/2000, a OG nr.21/1991 și a Directivei Consiliului Europei nr.93/13/CEE/05.04.1993, obligarea pârâtei la restituirea sumei 1255,19 CHF reprezentând comisionul de procesare și suma de 2.000 CHF încasată în mod abuziv pe întreaga perioadă contractuală, suma reprezentând comisionul de administrare x numărul de luni în care s-au perceput și încasat abuziv acest comision, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că la data de 10.03.2008 s-a perfectat între părți un contract de credit bancar având numărul RM_, prin care banca le-a acordat un credit pe o perioadă de 396 luni, în cuantum de 67.317,91 CHF, din care suma de 66.062,72 CHF urma a fi utilizată pentru achiziționarea unui imobil, iar suma de 1255,19 CHF urma a fi utilizată pentru achitarea comisionului de procesare.
În cuprinsul contractului sus amintit se inserează o . comisioane nelegale printre care și comisionul de procesare în cuantum de 1255,19 CHF, comisionul de plată anticipată de 3% și comisionul de administrare în cuantum de 0,15%, perceput și încasat lunar. Contractul este unul standard, preformulat, lipsindu-i caracterul negociat, iar clauzele menționate creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Comisioanele percepute și încasate abuziv sunt o dobândă mascată, care lezează interesele economice ale clienților și aduc atingere mediului concurențial bancar.
Aceste comisioane sunt prohibite expres de art 15 din legea nr 190/1999.
Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovadă irefutabilă a relei credințe a băncii și reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienților.
Comisionul nu reprezintă un cost actual al creditului, ci o asigurare pe care banca și-o ia împotriva riscului intrării consumatorului în incapacitate de plată. Cu toate acestea, banca nu îl returnează consumatorului bun platnic, operând astfel o îmbogățire fără justă cauză.
În plus, bunurile sunt asigurate, iar banca impune societatea de asigurări, riscul de a nu-și încasa despăgubirea fiind astfel inexistent.
Prin achitarea comisionului de plată anticipată, banca își acoperă pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de alți clienți, transferând astfel consecințele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clienților bun-platnici.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, legii nr 193/2000, OG nr 21/1991, Directivei nr 93/13/CEE/1993, Regulamentului BNR nr 3/2007.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta R. B. SA a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsa capacității procesuale de folosință a R. B. SA Agenția Crișul repede și respingerea cererii ca fiind făcută împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată și nefondată.
În motivare, s-a arătat căLegea nr.190/1999, invocată de reclamanți, nu are aplicabilitate în speță, întrucât ea reglementează ”credite ipotecare pentru investiții imobiliare”, ipoteza legii fiind prin urmare creditele pentru investiții imobiliare care sunt garantate cu ipoteca, or în speță împrumutul este unul pentru achiziționarea unei locuințe, așa cum rezultă din art.1.1 lit.a din contract, iar nu un credit pentru investiții imobiliare.
Solicită admiterea excepției lipsa capacității procesuale de folosință a R. B. SA- Agenția Crișul R., întrucât această agenție nu este o persoană juridică și nu are folosința drepturilor societății mame.
Pe fond, clauzele contractuale învederate de reclamanți sunt excluse de la controlul caracterului abuziv, comisioanele și dobânda fiind componente ale prețului contractului.
Pârâta a prezentat reclamanților o multitudine de oferte în faza precontractuală, iar aceștia nu au solicitat negocierea ofertei propuse, optând pentru creditul pentru achiziționarea de locuință în moneda CHF. Nu se poate pretinde ca banca să își negocieze propria ofertă.
Comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii, ceea ce presupune: analiza documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea aprobării, fiind reținut cu ocazia primei trageri.
OUG nr 50/2010 nu elimină comisionul de procesare, ci îl menține sub denumirea de comision de analiză dosar.
Administrarea unui credit presupune operațiuni pe care banca le prestează clientului și este normal ca aceste operațiuni să fie comisionate.
OUG nr 50/2010 nu elimină comisionul de administrare, ci dimpotrivă, stabilește că acesta nu este abuziv și poate fi perceput pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. Comisionul de administrare nu este unul de risc.
Comisionul de rambursare anticipată este reglementat și de OUG nr 50/2010. Clauzele referitoare la acest comision nu mai sunt în vigoare în forma inițială încă din 2010, fiind lipsită de obiect solicitarea de modificare a acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art 205 Cod proc civ, legea nr 193/2000, OUG nr 50/2010.
În probațiune, s-au anexat întâmpinării înscrisuri.
Reclamanții nu au depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din 08.09.2015, instanța a pus în discuție și a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei R. B. SA AGENȚIA CRIȘUL R..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. Instanța a încuviințat pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamantului, dar acesta nu s-a prezentat pentru a răspunde la întrebări.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Între pârâta R. B. SA, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamanți, în calitate de împrumutati, s-a încheiat contractul de credit nr RM_, prin care banca a acordat reclamanților un credit în valoare de 67.317,91 CHF, din care suma de 66.062,72 CHF urma a fi utilizată pentru achiziționarea unui apartament situat în Oradea, ., ., iar suma de 1255,19 CHF urma a fi utilizată pentru achitarea comisionului de procesare.
Având în vedere destinația creditului, în speță nu sunt aplicabile prevederile legii nr 190/1999, invocată de reclamanți, întrucât acest act normativ reglementează creditele ipotecare pentru investiții imobiliare.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 (legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În cauza C-484/08- Hotărârea 2010-06-03 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid- CJUE a dispus că articolul 4 alineatul (2) și articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.
Articolul 2 CE, articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE și articolul 4 alineatul (1) CE nu se opun unei interpretări a articolului 4 alineatul (2) și a articolului 8 din Directiva 93/13 potrivit căreia statele membre pot adopta o reglementare națională care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.
Referitor la comisionul de administrare, se rețin următoarele:
Art 6 din contractul de credit prevede că, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare de 0,15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Acest comision a fost eliminat prin art 3 din actul adițional din 25.11.2009.
Existenta acestui comision de administrare este prevazuta si de OUG nr 50/2010 - art.36, fiind perceput, conform legii, pentru „monitorizarea/ înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/ rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”
Exact aceeași definiție a comisionului există și în contract, deci s-a explicat, încă de la momentul contractării, rațiunea perceperii acestui comision, permis de legea care a fost adoptată ulterior tocmai pentru a proteja interesele clienților băncilor- OUG nr 50/2010.
Reclamanții nu au indicat, în concret, de ce această clauză ar fi abuzivă, arătând doar că aceasta nu ar fi fost negociată.
Simplul fapt că acest comision nu a fost negociat la momentul încheierii contractului nu este de natură, prin el însuși, să determine caracterul abuziv al clauzei, fiind necesar, în plus, conform art 4 alin 1 din legea nr 193/2000, ca această clauză să creeze, în detrimentul consumatorului, și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Or, în speță, nu se poate reține un astfel de dezechilibru, pârâta percepând un comision legal, drept plată pentru serviciile prestate în monitorizarea și administrarea creditului.
În plus, s-a renunțat la încasarea acestui comision la mai puțin de 2 ani după încheierea contractului, deși perioada de derulare a creditului este de 33 de ani.
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților referitoare la faptul că acest comision ar reprezenta o dobândă mascată, atât timp cât destinația comisionului era clar prevăzută în contract.
De asemenea, nu pot fi reținute nici cele referitoare la riscurile contractului, comisionul de administrare nefiind unul de risc, sub niciunul din aspectele învederate de reclamanți.
Față de cele de mai sus, instanța constată că prin clauza referitoare la comisionul de administrare, nu s-a creat in defavoarea reclamanților si contrar cerințelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere, precum și pe cel subsecvent, de restituire a sumelor încasate cu acest titlu.
Referitor la comisionul de procesare, prevăzut de art 6.1, instanța constată că acesta a fost plătit integral la data tragerii creditului, constituind, el însuși, o parte din suma împrumutată. Singurul motiv invocat de reclamanți pentru considerarea acestuia ca și clauză abuzivă este faptul că nu a fost negociat cu consumatorul.
Acest singur fapt nu determină însă caracterul abuziv al unei clauze contractuale, fiind necesar a fi întrunite și celelalte condiții impuse de art 4 alin 1 din legea nr 193/2000, respectiv prin introducerea acestui comision să se creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite, față de faptul că evident banca are anumite costuri legate de procesarea/analiza unui dosar de credit, pe care împrumutatul trebuie să le achite.
În plus, existența acestui comision de procesare, cu denumirea de comision de analiză dosar, este prevăzută expres și de art 36 din OUG nr 50/2010.
Pentru aceste considerente, va respinge și acest capăt de cerere, precum și pe cel subsecvent, de restituire a sumelor încasate cu acest titlu.
Referitor la comisionul de rambursare anticipată, se reține că prevederile din contractul inițial au fost modificate prin art 2.13 din actul adițional din 17.01.2011.
Reclamanții nu au făcut referire la acest act adițional, ci doar la prevederile din contractul inițial, care nu mai sunt aplicabile în relațiile dintre părți. Mai mult, reclamanții nu au făcut dovada că ar fi achitat anticipat vreo sumă de bani pentru care să achite comisionul de rambursare anticipată prevăzut în forma inițială a contractului, deci clauza nu s-a aplicat în relația dintre părți.
În prezent, între părți sunt aplicabile dispozițiile actului adițional din 2011, care, privitor la act comision, reiau dispozițiile art 67 din OUG nr 50/2010. Nu se poate pune în discuție caracterul abuziv al unor clauze contractuale care le reiau pe cele legale.
Pentru toate considerentele de mai sus, va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a . AGENȚIA CRIȘUL R., cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. G.- CNP_, M. L.- CNP_, ambii cu domiciliul în Oradea, ., ., jud Bihor în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca nr 246C, sector 1.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta R. B. SA AGENȚIA CRIȘUL R., cu sediul în Oradea, . 22, județ Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
Președinte, Grefier,
F. S. C. M. B.
Red.S.F.
Dact.S.F.
6 ex./19.11.2015
4 . G.,
M. L.
R. B. SA,
R. B. SA PRIN AGENTIA CRISUL R.
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9017/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8978/2015.... → |
|---|
