Contestaţie la executare. Sentința nr. 7559/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7559/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 7559/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7559/2015
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea U. D. ORADEA și pe intimații S. Z. C. și B. E. JUDECĂTORESC GĂVRUȚA D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.05.2015, contestatoarea U. D. ORADEA a formulat, în contradictoriu cu intimații SARKADY Z. C. și B.E.J. GĂVRUȚA D., contestație la executare împotriva actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 305/2015 al B.E.J. GĂVRUȚA D., prin care a solicitat: anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 305/2015 al B.E.J. GĂVRUȚA D., încetarea executării silite; anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 14.05.2015; anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.05.2015; întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, prezenta cerere este scutită de plata taxelor de timbru și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune: „Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. "
In motivarea de fapt, se arată că urmare a cererii de executare silită formulată de SARKADY Z. C., s-a început de către B.E.J. GĂVRUȚA D. executarea silita împotriva sa în dosarul execuțional nr. 305/2015 prin comunicarea Somației din 14.05.2015, prin care este somată ca, în termen de 10 zile de la primirea somației, să emită o decizie prin care să se acorde creditorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132 nr. top 955/4 transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 mp și de a achita creditorului Sarkady Z. C., suma de 3.228,90 lei cheltuieli de executare silită, primită și înregistrată la U. din Oradea sub nr. 5923/18.05.2015, pentru punerea executarea silită a Sentinței Civile nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia nr. 26/2010-A a Curții de Apel Oradea si irevocabila prin Decizia 262 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Executarea silita in dosarul nr. 305/2015 al B. GAVRUTA D. este nelegala deoarece: In fapt, prin Sentința civilă nr. 208/C/20.05.2009 pronunțată de Tribunalului Bihor, se dispune ca: "U. din Oradea să emită o decizie prin care să acorde reclamanților, în calitatea de persoane îndreptățite, măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 mp. " Ulterior, Decizia nr. 62/19.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție: "admite recursul declarat de pârâta U. din Oradea împotriva deciziei civile nr. 26/A/25.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 208/C/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor. Irevocabilă" Față de aceste titluri executorii, executarea silita încuviințata de către B. GĂVRUTA D. în dosarul nr. 305/2015 prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 14.05.2015, o consideră a fi nelegală și imposibil de pus în practică conform solicitării reclamantului deoarece: 1. a intervenit prescrierea dreptului de a cere executarea silită, fiind prescris dreptul de a cere executarea silita. Față de data pronunțării celor două hotărâri judecătorești, executarea silită a obligației instituită prin cele două hotărâri este prescrisă. Conform legislației privitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită respectiv textul art. 3, 6 și 7 din Decretul nr. 167/1958 "dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani" și "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. " respectiv de la data la care Sentința civilă nr. 208/C/20.05.2009 a rămas definitivă și irevocabilă. N.C.Civ. prin textele art. 706 stipulează: "Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (.......). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. In cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive. " Ca urmare, în baza textelor legale menționate, cerere de executare silită formulată de reclamat este prescrisă.
2. U. din Oradea se află în imposibilitate de a pune în aplicare Sentința civilă nr. 208/C/20.05.2009 pronunțată de Tribunalului Bihor, conform solicitării reclamantului. Prin sentință U. din Oradea este obligată să acorde "măsuri reparatorii prin echivalent" pentru imobilul reprezentând în natură teren în suprafață de 319 mp. Ce se înțelege prin aceste "măsuri reparatorii prin echivalent" se precizează în textul Legii nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia. Conform punctului 1.7 din norme: "Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, prevăzuta la art. 1 alin. (2) si (3) din lege, permite entității obligate la restituire sa ofere persoanei îndreptățite, prin compensare in echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține si care sunt acceptate de persoana îndreptățită." Contestatoarea este o instituție publică de stat care prin obiectul ei de activitate este prestatoare de servicii educaționale în temeiul Legii Educației Naționale nr. 1/2011. In patrimoniul ei există bunuri mobile proprietatea acesteia indispensabile desfășurării obiectului ei de activitate și bunuri imobile aflate în proprietatea publică a Statului Român, asupra cărora are doar un drept de administrare și nu dispoziție. În aplicarea acestor prevederi ale legii, reclamantul nu dorește decât compensarea prin oferirea unei alte suprafețe de teren, refuzând prestarea de servicii educaționale ce țin de specificul de activitate. Ori, U. din Oradea nu deține suprafețe de teren care să fie proprietatea ei. Toate sunt proprietatea Statului Român și în administrarea și asupra acestora nu deține un drept de dispoziție, prin urmare nu are asupra lor un drept de dispoziție si nu le poate oferi in compensare prin echivalent.
3. În acest moment, între cele două părți, pe rolul instanțelor judecătorești se află un nou dosar cu nr._/111/2012 prin care reclamantul a solicitat instanței obligarea sa la emiterea unei decizii "prin care să se procedeze la oferire ca măsură reparatorie în echivalent a imobilului situat în Oradea, .. 27, înscris în CF nr._ Oradea nr. topo 2125/2" imobil aflat în proprietatea Statului Român și în administrarea sa. Tribunalul Bihor ca primă instanță a respins cererea prin Hotărârea nr. 61/01.04._. Întrucât până la data depunerii prezentei contestații la executarea hotărârea nu a fost comunicată nu poate preciza considerentele avute în vedere de instanță. În data de 14.05 2015 hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamant și ca efect procesul nu este finalizat.
4. Față de situația de fapt existentă, consideră că pentru satisfacerea cererii sale și punerea în executare a dispozitivului Sentinței civile nr. 208/C/20.05.2009 pronunțată de Tribunalului Bihor, reclamantul trebuie să se îndrepte împotriva Statului Român singurul proprietar al bunurilor imobile aflate în patrimoniul Universității din Oradea cu titlul de administrare, instituția nu are drept de dispoziție juridica asupra lor.
5. Consideră că stabilirea onorariului de executare în sarcina sa este nelegală atât timp cât a fost stabilit un onorariu pentru executarea silită a unui obligații pentru care este deja prescris dreptul de a cere executarea silita si mai mult nu poate fi pusa in aplicare. Mai mult consideră că cuantumul cheltuielilor de executare sunt si disproporționate. Conform prevederilor art. 670 alin 4 din C.pr.civ. rep. cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. în acest sens, având în vedere prevederile art. 670 alin 4 din N.C.pr.civ. rep. roagă onorata instanță să cenzureze cheltuielile de executare.
In drept, invocă art. 712 și urm. din N.C.pr.Civ.rep., art. 3, 6 și 7 din Decretul nr. 167/1958, art. 706 din N.C.pr.Civ.rep., art. 7 din OG nr. 22/2002, Legea nr. 213/1998.
Intimatul SARKADY Z. C. a depus întâmpinare (fila 33), prin care a solicitat respingerea cererii. A motivat că, în fapt, prin prin sent. civ. nr. 288/2009, pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului Bihor s-a dispus "obligarea Universității Oradea să emită o decizie prin care să acorde reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite, măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea .. 6, înscris în CF 7132 nr. top. 955/4 transcris în CF_ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319mp". Aceasta a rămas definitivă și irevocabilă în forma enunțată. În baza acestei dispoziții, i s-a oferit în compensare imobilul situat în Oradea, .. 27, înscris în CF_ Oradea, nr. top. 2125/2 cu titlu de măsură reparatorie în echivalent, demarându-se de către contestatoare demersurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, al cărui administrator este în prezent. Tergiversarea de către contestatoare a îndeplinirii obligațiilor sale s-a soldat, într-un final, cu un refuz categoric și expres, sub varii pretexte, în mod evident lipsite de noimă ori valențe juridice. In acest context, a formulat cerere de chemare în judecată, în vederea obținerii dreptului de proprietate cu privire la imobilul oferit, cerere ce constituie obiectul dos. nr. II._, aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Oradea, fară a avea termen de judecată stabilit. În același timp, a înțeles să demareze procedura executării silite a sent. civ. nr. 288/2009 a Tribunalului Bihor, apelând la serviciile B.E.J. Găvruța D., dresându-se dos. exec. Nr. 305/2015. Împotriva executării silite, s-a formulat contestație la executare, ce formează obiectul dos. nr._ al Judecătoriei Oradea, cu termen de judecată stabilit pentru data de 18.06.2015. A arătat în cuprinsul întâmpinării formulate la contestația la executare faptul că solicitarea de invalidare a executării silite este lipsită de fundament.
Legea nr. 10/2001, respectiv Legea nr. 165/2013, constituie normative edictate în scop reparator. Trecând peste carențele evidente pe care le prezintă, acestea au fost adoptate în scopul declarat al obligării Statului Român ori a entităților care-i administrează domeniul la a despăgubi persoanele îndreptățite la obținerea de reparații derivând din naționalizările puse în scenă de regimurile totalitariste. Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres obligația de despăgubire, iar normativele conexe stabilesc modalitatea efectivă a realizării procedurii. Hotărârile de genul celei ce se execută pe cale silită împotriva contestatoarei, sunt menite a stabili calitatea de persoană îndreptățită la despăgubire și a entitatea obligată la a despăgubi, dreptul (persoanei îndreptățite) de a fi despăgubit și, corelativ, obligația (entității deținătoare) de a despăgubi fiind stabilite cu titlu de principiu prin lege.
Argumentul prescrierii dreptului de a cerc executarea silită a unei astfel de hotărâri apare ca fiind neavenit din cel puțin două considerente: (i) obligația legală a unității deținătoare subzistă în mod perpetuu, în baza legii speciale, nefiind susceptibilă de stingere și (ii) ne găsim pe tărâmul materiei dreptului de proprietate, drept ce, principial vorbind, nu se stinge prin neuz. Apelând la argumentul reducerii la absurd, dacă, prin ipoteză, am accepta poziția contestatoarei, ne-am găsi în situația în care majoritatea covârșitoare a hotărârilor similare ar fi lipsite de eficiență, având în vedere modalitatea cel puțin șicanatoare în care Statul Român înțelege să pună în aplicare aceste decizii.
Faptul că a înțeles să urgenteze, prin punerea în executare a hotărârii irevocabile, o procedură administrativă extrem de stufoasă și greoaie - sancționată de C.E.D.O. în repetate rânduri pentru ineficienta vădită a acesteia (derivând, în primul rând, din modul voit defectuos al conceperii legii speciale și, în același timp, din aplicarea, de asemenea, voit defectuoasă a acesteia) - a constituit un act de voință a sa, o prerogativă, care nu este legată de necesitatea respectării vreunui termen ori condiție legală, a căror neobservare să poată fi opusă de contestatoare prin acest demers judiciar. De altfel, formularea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dos. nr. 11._ al Tribunalului Bihor (la data de 14.11.2012), aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Oradea, în fază de recurs, este de natură a întrerupe pretinsul termen de prescripție invocate de contestatoare, având în vedere faptul că prin acest demers judiciar urmărește realizarea drepturilor câștigate prin sent. civ. nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor (rămasă irevocabilă la data de 19.01.2011).
Nu în ultimul rând. se impune a fi înfierată vădita rea-credință de care a dat dovadă contestatoarea, în condițiile în care reglementarea situației juridice a imobilului oferit de către aceasta din proprie inițiativă cu titlu de măsură reparatorie (situat în Oradea, .. 27, înscris în CF_ Oradea, nr. top. 2125/2), a fost tergiversată sub pretextul efectuării diverselor formalități necesare, fiind, în final, obligat să demareze executarea silită și acțiunea ce formează obiectul dos. nr. 11._ al Tribunalului Bihor. Pe toată durata cuprinsă între momentul rămânerii irevocabile a sent. civ. nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor și până în prezent au avut loc tratative cu contestatoarea, respective, spre finalul perioadei, litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești. D. perspectiva celor de mai sus, prescripția constituind o sancțiune împotriva părții aflate în pasivitate, consider că sub nicio formă nu poate fi reținută în defavoarea sa. Pentru aceste motive, consideră că excepția prescripției dreptului de a solicita executarea hotărârii este invocată fara fundament și se impune a fi respinsă ca atare, indiferent din care perspectivă este privită această chestiune. Legea specială stipulează în mod neechivoc cu privire la obligația unității deținătoare la emiterea deciziei privind măsuri reparatorii în favoarea persoanelor îndreptățite. In baza acestui normativ, instanța de judecată a decis cu putere de lucru judecat în sensul obligării Universității Oradea la emiterea unei astfel de decizii.
Dispozițiile legii, respectiv ale hotărârii judecătorești irevocabile, sunt obligatorii pentru contestatoare, atâta vreme cât aceasta deține un patrimoniu și este în funcțiune. Împrejurarea conform căreia contestatoarea nu deține în proprietate bunuri imobile susceptibile a fi restituite în natură, toate imobilele fiind deținute cu titlu de administrare și aflate în domeniul public al Statului Român, nu poate constitui un impediment în respectarea obligațiilor acesteia de a se conforma dispozițiilor legale ori hotărârii judecătorești irevocabile. Contestatoarea, în calitate de unitate deținătoare, fiind o instituție de interes public, operează ca o prelungire a Statului Român, operând pe seama și în interesul acestuia. Legile reparatorii - cum este și cazul Legii nr. 10/2001 - sunt edictate pe baza principiului restabilirii situației anterioare, fiind, astfel, îndreptat dezechilibrul patrimonial rezultând din îmbogățirea fară justă cauză a Statului Român pe seama cetățenilor săi. Entitățile de interes public, cum este contestatoarea. s-au îmbogățiți fară o justă cauză prin dobândirea vreunui drept asupra imobilelor confiscate/naționalizate/etc, motiv pentru care, legea specială a prevăzut în sarcina acestora obligația restituirii în natură ori prin echivalent, după caz. în cazul în care unitatea deținătoare are în proprietate imobilul, situația se prezintă în mod simplu, acesta putând fi restituit fară înfăptuirea unor formalități complicate. însă, în cazul în care unitatea deținătoare are doar posesia imobilului - cum este cazul în speță -, acesta făcând parte din domeniul public al Statului Român, formalitățile de restituire devin mai complicate, fiind necesară conlucrarea entității cu Guvernul României în vederea reglementării situației juridice a imobilului, respectiv facilitarea premiselor juridice necesare restituirii în natură. în aceasta din urmă situație, practic, ne aflăm în prezența obligativității conlucrării unor entități juridice care reprezintă Stalul Român - U. Oradea și Guvernul României. Este inadmisibil a se invoca lipsa de sincron între aceste unități. întrucât acest fapt aduce atingere gravă efectivității Legii nr. 10/2001, lipsind-o de finalitate.
Contestatoarea intenționează să se eschiveze de la obligațiile sale legale prin invocarea lipsei dreptului de proprietate cu privire la imobilele deținute de aceasta, încercând să plaseze răspunderea pe seama Statului Român, cu toate că ea însăși, în calitate de entitate de interes public, reprezintă interesul Statului Român în raporturile născute în baza prevederilor Legii nr. 10/2001. D. această perspectivă, consideră că apărările contestatoarei sunt nu doar neavenite, ci prezintă chiar o ușoară tentă cinică, prin oferirea către subsemnatul a unor servicii educaționale.
Într-adevăr, prin demersul judiciar ce constituie obiectul dosarului amintit, a solicitat obligarea contestatoarei la emiterea unei decizii prin care să se procedeze la oferirea ca măsură reparatorie în echivalent a imobilului situat în Oradea, .. 27, înscris în CF. nr._ Oradea, nr. top. 2125/2. aflat în administrarea Universității Oradea. Astfel cum a arătat mai sus, acest demers constituie o prerogativă exclusivă a sa, menită a fructifica oferta pe care contestatoarea a făcut-o de bună-voie înainte vreme și de care s-a dezis pe parcurs din motive necunoscute. Este evident faptul că sustragerea de la obligațiile legale ori stabilite printr-o hotărâre judecătorească apare întotdeauna a fi o opțiune mai avantajoasă decât îndeplinirea acestora, motiv pentru care, din punct de vedere procesual, tactica de apărare adoptată de contestatoare este de înțeles. Cu toate acestea, din perspectiva prevederilor Legii nr. 10/2001, această eschivă este totalmente nelegală, ea neputând fi primită de instanță. În caz contrar, o hotărâre favorabilă contestatoarei ar lipsi de eficiență nu doar sent. civ. nr. 288/2009. pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului Bihor, dar și prevederile Legii nr. 10/2001. Litigiul aflat în paralel cu acesta, pe rolul instanțelor bihorene nu prezintă nicio înrâurire asupra contestației de față, soluția pronunțată în oricare din acestea nedepinzând de soluția pronunțată în celălalt dosar. Soluționarea dosarului amintit în mod favorabil intimatului ar facilita activitatea executorului judecătoresc, iar soluționarea lui în mod nefavorabil nu constituie niciun impediment în derularea executării silite demarcate prin prezentul demers judiciar. Cu toate că cenzurarea onorariului perceput de executorul judecătoresc nu prezintă interes direct pentru intimat, menționează faptul că acesta este stabilit în mod legal și în cuantum decent.
În drept, invocă prevederile art. 205 C. proc. civ.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Ca urmare a cererii de executare silită formulată de intimatul SARKADY Z. C., s-a început de către B.E.J. GĂVRUȚA D. executarea silită împotriva contestatoarei, în dosarul execuțional nr. 305/2015, fiind emisă Încheierea din data de 14.05.2015, prin care s-a încuviințat executarea silită, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin Decizia nr. 26/2010-A a Curții de Apel Oradea si irevocabila prin Decizia nr. 262 a Înaltei Curți de Casație si Justiție (fila 13).
B.E.J. GĂVRUȚA D. a emis și comunicat către contestatoare Somația din data de 14.05.2015, prin care aceasta este somată ca, în termen de 10 zile de la primirea somației, să emită o decizie prin care să se acorde creditorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132 nr. top 955/4 transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 m.p., precum și să achite creditorului Sarkady Z. C. suma de 3.228,90 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (fila 10).
În primul rând, instanța constată că executarea silită împotriva contestatoarei a început ulterior datei de 15.02.2013. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 3 alin 1 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 622 alin 2 din Legea nr. 134/2010, instanța constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr. 208/C/20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._, contestatoarea U. D. ORADEA a fost obligată să emită o decizie prin care să acorde numiților SARKADY Z. C. și SARKADY A. T., în calitate de persoane îndreptățite, măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132, nr. top 955/4, transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 m.p. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local Oradea și a Primarului Municipiului Oradea, fiind respinsă cererea față de acești pârâți (filele 14-16).
Prin Decizia nr. 26/2010-A/25.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în același dosar, s-a admis apelul declarat de numiții SARKADY Z. C. și SARKADY A. T., în sensul că s-a dispus restituirea în natură, în favoarea numiților SARKADY, a imobilului situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132, nr. top 955/4, transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 m.p., cu obligația respectării art. 16 din Legea nr. 10/2001, fiind obligată contestatoarea U. D. ORADEA să emită o dispoziție de restituire în acest sens (filele 17-21).
Prin Decizia nr. 262/19.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în același dosar, s-a admis recursul declarat de U. D. ORADEA împotriva Deciziei civile nr. 26/A din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și s-a modificat decizia recurată, în sensul că s-a respins apelul declarat de numiții SARKADY Z. C. și SARKADY A. T. împotriva Sentinței civile nr. 208/C/20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor (filele 22-25).
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 61/C/01 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._/111/2012, instanța a respins cererea formulată de numiții SARKADY Z. C. și SARKADY A. T., în contradictoriu cu instituția contestatoare U. D. ORADEA, cerere prin care aceștia solicitau obligarea contestatoarei să emită o dispoziție de oferire în compensare a imobilului situat în Oradea, .. 27, înscris în CF_ Oradea, nr. top 2125/2 ca și măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul situat în Oradea ..6, înscris în CF 7132 Oradea, nr. top 955/4, transcris în CF_ Oradea reprezentând în natură teren în suprafață de 319 mp, precum și obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în cuantum de 500 euro/lună calculată de la data de 19 ianuarie 2011 (data rămânerii irevocabile a Deciziei civile nr. 262 pronunțată de Î.C.C.J.) și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză (filele 26-27).
D. cuprinsul somației emise în data de 14.05.2015 de B.E.J. GĂVRUȚA D., reiese că instituția contestatoare a fost somată să emită o decizie prin care să se acorde creditorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132 nr. top 955/4 transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 m.p., precum și să achite creditorului Sarkady Z. C. suma de 3.228,90 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Verificând conținutul titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 208/C/2009 pronunțată de Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 262/19.01.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, instanța va constata că obiectul executării silite nu excede acestui titlu executoriu.
Raportat la excepția prescripției dreptului de a cere executare silită, instanța va reține următoarele: în primul rând, instanța va califica această excepție ca fiind o apărare de fond invocată de contestatoare în susținerea contestației la executare.
În al doilea rând, instanța va reține că prescripția dreptului de a obține executarea silită este reglementată de dispozițiile art. 706-711 Cod procedură civilă, precum și de prevederile art. 2.500-2.516 Cod civil. În acest sens, art. 711 Cod procedură civilă dispune că prevederile Codului de procedură civilă se completează cu dispozițiile Codului civil referitoare la prescripția extinctivă, iar art. 2.516, alin. 2 cod civil stabilește că prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești ori a unui alt titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, în afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare.
Art. 6 alin. (4) din Noul Cod civil si art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc faptul că prescripțiile extinctive începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, legea aplicabila prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere in termen, efecte) este legea in vigoare la data la care prescripția a început sa curgă, sens în care se aplică vechiul Cod de procedură civilă cu privire la regulile de prescripție extinctivă.
Potrivit art. 405 din vechiul Cod de procedură civilă, ”(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.
(3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
Astfel, o hotărâre judecătoreasca sau un alt titlu executoriu pot fi executate silit numai . de lege. După trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrâns la plata obligației stabilita prin titlu, prescripția extinctiva stingând dreptul creditorului de a mai apela la forța coercitiva a statului.
Potrivit art. 405 ind. 2 din vechiul Cod procedură civilă, ,,(1) Cursul prescripției se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
b) pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. (2);
d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. (1);
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
De altfel, prevederi similare sunt prevăzute și de art. 706 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În speța dedusă judecății, instanța va constata că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executare silită este data de 19.01.2011, dată la care Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat Decizia nr. 262.
Instanța va constata că, în luna iulie 2012, instituția contestatoare a efectuat un act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu, recunoscând fără echivoc datoria sa față de creditorii Sarkady. Astfel, după cum reiese și din considerentele Sentinței civile nr. 61/C/01 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._/111/2012, ,,în vederea punerii în executare a acestei hotărâri, U. Oradea a făcut o ofertă către reclamanții din prezenta cauză, constând într-o suprafață de teren situată în Oradea, .. 27, înscris în CF_ Oradea, nr. top 2125/2, ofertă acceptată de principiu de către cele două persoane îndreptățite, însă instituția Universități Oradea nu a avut concursul Ministerului Finanțelor Publice în vederea valorificării demersurilor efectuate pentru trecerea acestui imobil din domeniul public în domeniul privat. Astfel, în cadrul ședinței Senatului Universității din Oradea din data de 9 iulie 2012 s-a aprobat propunerea de reluare a procedurii de solicitare adresată Guvernului României privind adoptarea unei hotărâri prin care terenul din Oradea, .. 27, înscris în CF_ Oradea, nr. top 2125/2, în suprafață de 554 mp să fie trecut din domeniul public în domeniul privat al Statului, potrivit reglementărilor L. nr. 213/1998’’.
Așadar, în luna iulie 2012, s-a întrerupt cursul termenului de prescripție a dreptului creditorilor de a cere executare silită, astfel că, prin efectul art. 405 ind. 2, alin. 2 Cod procedură civilă, a început să curgă un nou termen de prescripție.
În contextul în care cererea de executare silită a fost formulată de intimatul Sarkady în data de 14.05.2015, în aceeași dată fiind deschis și dosarul execuțional nr. 305/2015 al B.E.J. GĂVRUȚA D., este de necontestat că noul termen de prescripție nu era împlinit la acea dată.
De menționat că inclusiv formularea cererii de chemare în judecată în cadrul dosarului nr. 11._ al Tribunalului Bihor (la data de 14.11.2012), aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Oradea, în fază de recurs, este de natură a întrerupe termenul de prescripție invocat de contestatoare, având în vedere faptul că prin acest demers judiciar se urmărește realizarea drepturilor câștigate prin Sentința civilă nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă la data de 19.01.2011.
Pentru toate argumentele ce preced, instanța va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executare silită, excepție invocată de contestatore și calificată de instanță ca fiind o apărare de fond.
Raportat la susținerea contestatoarei potrivit căreia se află în imposibilitate de a pune în aplicare Sentința Civilă nr. 208/C/2009 a Tribunalului Bihor, conform solicitării intimatului Sarkady, instanța va reține următoarele: verificând conținutul titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 208/C/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 262/19.01.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, instanța va constata că obiectul executării silite nu excede acestui titlu executoriu. Astfel, intimatul Sarkady solicită, pe calea executării silite, respectarea întru totul a dispozitivului acestei hotărâri judecătorești, și anume ca instituția contestatoare să emită o decizie prin care să se acorde creditorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Oradea, .. 6, județul Bihor, înscris în CF nr. 7132 nr. top 955/4 transcris în CF nr._ Oradea, reprezentând în natură teren în suprafață de 319 m.p.
Art. 713, alin. 1 din noul Cod procedura civila statuează că ,,dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă’’.
Prin urmare, chiar dacă ipotetic o hotărâre judecătorească ar prezenta vicii de fond, aceasta nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și nesusceptibilă de executare silită - deci lipsită de forță executorie -, dat fiind că titlul executoriu are doar rolul de a confirma existența creanței și faptul că aceasta îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită, el neputând influența conținutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.
Instanțele care soluționează o contestație la executare sunt ținute a respecta, la fel ca și părțile din executarea silită, autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor stabilite prin dispozitiv, cât și în privința celor explicate în considerente. Potrivit art. 434 din noul Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic.
Așadar, din economia art. 713, alin. 1 din noul Cod procedura civila, reiese că, pe calea contestației la executare, nu vor putea fi invocate motivele de drept și de fapt care au fost invocate și tranșate definitiv de către instanță în cursul procesului finalizat prin emiterea hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu. Pe calea contestației la executare nu vor putea fi invocate nici măcar motivele care au fost invocate în timpul procesului, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra lor, deoarece natura juridică a contestației la executare nu este aceea a unei căi de atac de reformare sau de retractare a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă.
Instanța constată că, prin prezenta contestație la executare, contestatoarea formulează apărări care privesc fondul cauzei și care tind să ducă la o nouă judecare a cauzei, ceea ce reprezintă o încălcare a puterii de lucru judecat a hotărârii ce reprezintă titlul executoriu în cauză. Dispozitivul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu este clar și nu poate fi schimbat pe calea contestației la executare.
De altfel, prin Sentința civilă nr. 208/C/20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._ (care constituie titlul executoriu), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Consiliul Local Oradea și a Primarului Municipiului Oradea, fiind respinsă cererea față de acești pârâți. În considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut că ,,unitatea deținătoare este U. Oradea care urmează a emite o decizie prin care să acorde reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite, măsuri reparatorii prin echivalent’’. Instanța a făcut aceste aprecieri deoarece Legea specială nr. 10/2001 stipulează cu privire la obligația unității deținătoare la emiterea deciziei privind măsuri reparatorii în favoarea persoanelor îndreptățite.
Or dispozițiile instanței de judecată sunt obligatorii pentru contestatoare, atâta vreme cât aceasta deține un patrimoniu și este în funcțiune. Împrejurarea conform căreia contestatoarea nu deține în proprietate bunuri imobile susceptibile a fi restituite în natură, toate imobilele fiind deținute cu titlu de administrare și aflate în proprietatea Statului Român, nu poate constitui un impediment în respectarea obligațiilor acesteia de a se conforma dispozițiilor legale ori hotărârii judecătorești irevocabile. Contestatoarea, în calitate de unitate deținătoare, fiind o instituție de interes public, operează ca o prelungire a Statului Român, operând pe seama și în interesul acestuia. Legile reparatorii - cum este și Legea nr. 10/2001 - sunt edictate pe baza principiului restabilirii situației anterioare, iar instituția contestatoare, în calitate de entitate de interes public, reprezintă interesul Statului Român în raporturile născute în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, instanța consideră că se impun a fi respinse apărările contestatoarei privind imposibilitatea de a pune în aplicare Sentința civilă nr. 208/C/20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._ .
Pe de altă parte, instanța va mai reține că, deși pe rolul Curții de Apel Oradea există înregistrat recursul împotriva Sentinței civile nr. 61/C/01.04.2015 a Tribunalului Bihor, soluția care se va pronunța de instanța de recurs în dosarul nr. 11._ nu prezintă nicio înrâurire asupra contestației de față. Astfel, în cazul în care s-ar admite recursul printr-o hotărâre favorabilă intimatului Sarkady, ar fi facilitată activitatea executorului judecătoresc. Dimpotrivă, soluționarea recursului în mod nefavorabil intimatului nu constituie niciun impediment în derularea în continuare a executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 305/2015 al B.E.J. GĂVRUȚA D., în contextul în care contestatoarea rămâne în continuare obligată să pună în executare titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 208/C/20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._, prin efectuarea unor noi ofertecătre intimatul Sarkady, în calitate de ,,persoană îndreptățită’’.
Raportat la criticile aduse de contestatoare față de cheltuielile de executare, instanța va reține că, potrivit prevederilor art. 670, alin. 4 din noul Cod procedură civilă, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă acele cheltuieli stabilite prin încheiere de către executor au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de către cei implicați în executarea silită. În acest sens, instanța va reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451, alin. 2 și 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Potrivit Încheierii nr. 1/14.05.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 305/2015 de B.E.J. GĂVRUȚA D., cheltuielile de executare silită sunt în cuantum total de 3.228,90 lei, cu TVA inclus, din care: 248 lei ,,alte cheltuieli de executare (papetărie, plicuri, dosare, sistem informatic etc); 248 lei onorariu consultații cu constituirea actelor de procedură; 4,90 lei taxe poștale și 2.728 lei onorariu executor judecătoresc (fila 11).
Raportat la suma de 248 lei reprezentând ,,alte cheltuieli de executare’’, instanța va reține următoarele: prin Anexa nr. 1 la Hotărârea U.N.E.J.R. nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, se stabilea în ce constau cheltuielile de executare: înregistrare, formare dosar execuțional, redactare adrese, cheltuieli de transport, cheltuieli de transmitere prin poștă, privind emiterea somației, a procesului-verbal de sechestru și de situație, notarea somației în CF, emiterea publicației de vânzare mobiliară/imobiliară, a adreselor de înființare poprire, a altor procese-verbale etc. Pentru fiecare dintre aceste activități, se stabilea prin Statut câte o sumă de bani aferentă.
Însă, prin Hotărârea U.N.E.J.R. nr. 1/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 374 din 25 iunie, s-a modificat Statutul profesiei de executor judecătoresc si s-a abrogat lista care prevedea valorile maximale pe care executorii judecătorești le puteau percepe pentru cheltuielile de executare silita. Prin urmare, în prezent, cuantumul cheltuielilor de executare nu mai este stabilit de legiuitor, ci va fi determinat de dovezile de la dosar, de actele din dosarul execuțional.
Verificând conținutul dosarului execuțional nr. 305/2015, instanța va reține că suma de 248 lei reprezentând ,,alte cheltuieli de executare’’ este justificată, prin achiziționarea de papetărie, plicuri, dosare, sistem informatic, înregistrare și formare dosar execuțional, redactare adrese etc.
Raportat la suma de 248 lei reprezentând ,,onorariu consultații cu constituirea actelor de procedură’’, instanța va constata că, potrivit pct. 14 din Anexa la Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul în care activitatea prestată de executor constă în efectuarea unor astfel de consultații, onorariul maxim este de 200 lei. D. fiind că cererea de executare silită a fost formulată de intimatul Sarkady personal, fără a fi reprezentat de un avocat, instanța va considera că este justificat onorariul perceput de executorul judecătoresc în ceea ce privește consultarea intimatul în legătură cu modalitatea de formulare a cererii de executare silită, precum și în legătură cu alte demersuri care îi incumbă în cadrul dosarului execuțional. Astfel, 200 lei + TVA = 248 lei reprezentând onorariul perceput de executor în mod legal.
Raportat la suma de 4,90 lei reprezentând taxe poștale, instanța va considera că aceasta este justificată și reprezintă taxele poștale aferente comunicării somației și a celorlalte acte de executare silită.
Potrivit pct. 2 din Anexa la Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul în care activitatea prestată de executor constă în efectuarea demersurilor pentru puneri în posesie, predarea unui bun și alte activități similare, onorariul minimal care poate fi perceput de executor este de 60 lei, iar onorariu maximal este 5.200 lei în cazul debitorilor persoane juridice. În speța concretă, executorul judecătoresc a perceput un onorariu în cuantum de 2.728 lei (adică 2.200 lei + TVA), astfel că acest onorariu a fost fixat între limitele legale.
Prin urmare, instanța va considera că nu se impune cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite prin Încheierea nr. 1/14.05.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 305/2015 de B.E.J. GĂVRUȚA D..
F. de considerentele de fapt si de drept indicate mai sus, considerând că actele de executare silită sunt legale, instanța va respinge prezenta contestație la executare, inclusiv celelalte cereri formulate în cauză (privind întoarcerea executării silite etc).
Raportat la soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a contestatoarei, în baza art. 453 din noul Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe aceasta să achite intimatului SARKADY Z. C. suma de 744 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat prin chitanța . nr. 877/09.09.2015 și factura fiscală . nr. 1856/09.09.2015 (fila 49).
Raportat la art. 717, alin. 2 din noul Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanța o va obliga pe aceasta să achite către B. E. JUDECĂTORESC GĂVRUȚA D. suma de 27,28 lei reprezentând xerocopierea dosarului execuțional nr. 305/2015, plata urmând a se efectua fie direct la sediul biroului executorului judecătoresc, fie în contul acestuia nr. RO10BREL_0101 deschis la Libra Internet Bank SA, Sucursala Oradea. Instanța va reține că este prea ridicat cuantumul de 1 leu solicitat de executor pentru xerocopierea unei file, considerând că 0,5 lei reprezintă un cuantum îndestulător. Astfel, 44 file xerocopii x 0,5 lei = 22 lei + 24% TVA = 27,28 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea U. D. ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, CUI_, în contradictoriu cu intimații SARKADY Z. C., domiciliat în Oradea, ., .. 12, județul Bihor și domiciliul procesual ales la SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI S. & FORMITTAG, situată în Oradea, ., . și B. E. JUDECĂTORESC GĂVRUȚA D., cu sediul în Oradea, .. 11, ..
Respinge celelalte cereri formulate în cauză.
Obligă pe contestatoarea U. D. ORADEA să achite intimatului SARKADY Z. C. suma de 744 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pe contestatoarea U. D. ORADEA să achite către B. E. JUDECĂTORESC GĂVRUȚA D. suma de 27,28 lei reprezentând xerocopierea dosarului execuțional nr. 305/2015, plata urmând a se efectua fie direct la sediul biroului executorului judecătoresc, fie în contul acestuia nr. RO10BREL_0101 deschis la Libra Internet Bank SA, Sucursala Oradea.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 19.10.2015
Nr. ex. – 5
Emis 3 comunicări
- contestator - U. D. ORADEA
- intimat - S. Z. C.
- intimat - B. E. JUDECĂTORESC GĂVRUȚA D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7564/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9219/2015.... → |
|---|
