Obligaţie de a face. Sentința nr. 1118/2015. Judecătoria ORADEA

Sentința nr. 1118/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1118/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1118/2015

Ședința publică de la 05 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. E. R.

Grefier A. M. M.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. J. R., reclamant N. M. și pe pârât L. M., pârât L. R., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 04.02.2014, sub număr de dosar_, legal timbrată, reclamanții N. J. R. și N. M. B. V., în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. R., au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâților să își exprime consimțământul în vederea obținerii autorizației de funcționare pentru desfășurarea activității de camere de închiriat, pentru imobilul situat în Cordau, nr.340, jud.Bihor, proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de consimțământ, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că sunt proprietarii imobilulul susmenționat, înscris în CF_ S., cu nr.cad.152/2, pe care s-a edificat, în baza autorizației de construire nr.170/2006, un imobil cu destinația de pensiune. Ulterior, urmare unei acțiuni în instanță demarate de pârâți, Primăria S. a emis o nouă autorizație, nr.127/2009, pentru schimbarea destinației imobilului din pensiune în casă.

Având în vedere că reclamanții doresc să desfășoare activitatea de camere de închiriat, au nevoie de obținerea unei autorizații, pentru care este necesar consimțământul pârâților, care, săvârșind un abuz de drept, refuză să-și dea acordul.

Inițial, cererea nu a fost motivată în drept. În probațiune, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, solicitând administrarea interogatoriului pârâților și a probei testimoniale.

Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare (f.38-39 dosar), înregistrată la instanță în data de 18.03.2014, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, pârâții au învederat instanței că nu a fost indicat, prin cererea introductivă, niciun temei de drept, nu s-a indicat nici cine intenționează a se autoriza, în baza cărui act normativ, sens în care se impune precizarea acțiunii civile din acest punct de vedere.

Totodată, pârâții au arătat că imobilul reclamanților nu deține decât autorizație pentru casă de locuit, nefiind întrunite cerințele legale pentru activitatea pe care doresc să o desfășoare în acel imobil (camere de închiriat). Cât privește refuzul pârâților de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de către reclamanți, acest refuz nu denotă rea-credință și nici exercitarea unui abuz de drept, ci dorința pârâților de a păstra liniștea zonei, confortul propriu și al vecinilor, cu atât mai mult cu cât imobilul proprietatea reclamanților este practic lipit de construcția aparținând pârâților.

În drept, pârâții au invocat art.205 C.pr.civ., iar în probațiune au solicita interogatoriul reclamanților.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 27.03.2014 (f.3-4), reclamanții au indicat ca temei de drept art.15 și art.1353 din Noul C.civ., iar prin notele de ședință depuse la dosar în 18.09.2014 (f.63), aceștia au învederat că sunt obligați să întocmească documentație pentru obținerea unui nou certificat de urbanism, care să evidențieze schimbarea destinației imobilului în închiriere de camere fără activitate de alimentație publică, care nu ar trebui să ridice niciun fel de probleme cu privire la vecini.

Ambele părți, prin reprezentanți convenționali, au depus la dosar concluzii scrise.

În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului L. M. (ale cărui răspunsuri au fost consemnate de instanță și se află la f.77-78 dosar), interogatoriul reclamanților (ale căror răspunsuri au fost consemnate de instanță și se află la f.83-88 dosar), în forma prevăzută de art.356 C.pr.civ., și proba testimonială, la dosar aflându-se declarațiile martorului C. N. (propus de reclamanți) - f.76, respectiv a martorului H. C. (propus de reclamanți) - f.89.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, instanța a fost investită, în prezenta cauză, cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, în sensul de a dispune obligarea pârâților la a-și da acordul (consimțământul) la obținerea, de către reclamanți, a autorizației de funcționare pentru activitatea de închiriere camere, fără activități de alimentație publică, cu privire la imobilul proprietatea reclamanților, iar în subsidiar pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ.

Din analiza înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei, cu prioritate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.2927/04.10.2012 la BNPA ”G.” (f.69-70 dosar), se reține că reclamanții sunt proprietari ai imobilului situat administrativ în com.Sînmartin, ., jud.Bihor, ce în natură reprezintă o casă de locuit, edificată pe terenul intravilan în suprafață de 904 mp, înscris în coala CF nr._ Sînmartin, cu nr.top.152/2, construcție ce urmează a se nota pe această parcelă. Prin același contract, s-a prevăzut că, în favoarea reclamanților cumpărători, se cesionează toate drepturile și obligațiile izvorâte din autorizația de construire nr.127/2009, eliberată de Primăria . toată documentația aferentă acesteia.

Totodată, potrivit situației de carte funciară, respectiv extras CF_ Sînmartin, rezultă că reclamanții și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 904 mp, având nr.cad.152/2, situat în intravilan Sînmartin (f.19-20 dosar).

Cu privire la autorizația de construire nr.127/2009 (f.23-24 dosar), cesionată de vânzător reclamanților cumpărători prin contractul susmenționat, aceasta a avut ca obiect autorizarea executării lucrărilor de construire pentru punerea în legalitate și schimbarea de destinație din pensiune în casă de locuit, în considerarea sentinței civile nr.16/CA/2010, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ (f.11-12 dosar).

Prin urmare, la această dată, imobilul proprietatea reclamanților are destinația de casă de locuit, potrivit autorizației de construire nr.127/2009, prezenta acțiune având drept cauză intenția reclamanților de a se autoriza, cu imobilul susmenționat, ca structură turistică, respectiv pentru activitatea de închiriere camere, fără activități de alimentație publică.

În virtutea rolului său activ, instanța a solicitat reclamanților să facă dovada demersurilor parcurse la organele competente în domeniul activităților de turism, care să presupună obligativitatea acordului pârâților, dar la dosar nu a fost depus niciun înscris în acest sens, nu a fost făcută nicio dovadă a demersurilor efectuate, până la data introducerii acțiunii, la autoritățile competente în domeniul organizării și funcționării structurilor de primire turistice.

Potrivit art.2, lit.b din Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul Autorității Naționale pentru Turism nr.65/2013, din cadrul structurilor de primire turistică cu funcțiune de cazare fac parte și ”apartamentele și camerele de închiriat în locuințe familiale”, strucutră turistică pe care reclamanții doresc să o înființeze și a cărei activitate specifică urmăresc să o desfășoare la imobilul proprietate personală, situat în satul Cordau nr.340, ..

Conform art.3, alin.3 din același act normativ, ”clasificarea structurilor de primire turistice se face, potrivit prevederilor din hotărâre și a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, aprobată și modificată prin Legea nr. 755/2001 cu modificările și completările ulterioare, de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, instituție abilitată să desfășoare activități de autorizare în domeniul turismului.”

În vederea clasificării structurii de primire turistică, operatorii economici proprietari și/sau administratori de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică depun la sediul instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, documentația necesară pentru eliberarea și preschimbarea certificatului de clasificare, conform art.4 din Normele metodologice.

Nu în ultimul rând, conform art.8, alin.1 din Normele susmenționate, procedura de emitere a certificatelor de clasificare și a fișelor anexe pentru structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică, în cazul documentațiilor întocmite conform prevederilor art. 4 alin. (1), (2) și (3), este următoarea: ”Instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, prin personalul de specialitate, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1), verifică documentația depusă și eliberează solicitantului o autorizație provizorie de funcționare, conform modelului prezentat în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice, prin care se atestă că documentația este completă și prin care se acordă operatorului economic dreptul de a funcționa până la data verificării la fața locului a structurii de primire turistice în cauză.”

Raportat la prevederile legale suscitate, instanța reține că, în speță, reclamanții nu au făcut nicio dovadă a intenției de a obține certificat de clasificare a structurii de primire turistică, potrivit reglemntărilor legale speciale, suscitate, incidente în această materie, invocând, în mod eronat, necesitatea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de funcționare de la Primăria . se solicită acordul obligatoriu al pârâților.

Chiar dacă ar exista un temei legal pentru acest acord, reclamanții nu l-au indicat prin cererea de chemare în judecată, și nici ulterior, în cursul cercetării procesului, limitându-se a invoca abuzul de drept al pârâților (art.15 din N.C.civ.) și exercițiul abuziv al drepturilor acestora în cadrul răsunderii civile, în general.

Cu toate acestea, instanța apreciază că, în speță, reclamanții au avut în vedere, probabil, dispozițiile pct.2.5.6 din Anexa nr.1 a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, pentru realizarea proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire (P.A.C.) este necesar ”acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate. ”

Or, din lectura textului de lege susmenționat, trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe cerințe pentru solicitarea și obținerea respectivului acord de vecinătate, una dintre acestea fiind edificarea unor construcții noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, ceea ce nu este cazul în speță, construcția proprietate a reclamanților existând, fiind deja autorizată prin schimbarea destinației din pensiune în casă de locuit încă din anul 2009.

Cât privește demersurile invocate, dar nedovedite, de către reclamanți, privind necesitatea obținerii certificatului de urbanism și, ulterior, a autorizației de construire/funcționare a structurii de primire turistice, nu s-a făcut dovada solicitării și/sau obținerii acestor documente, în contextul în care, în cuprinsul certificatului de urbanism s-ar fi menționat expres ce demersuri trebuie să înfăptuiască reclamanții pentru obținerea autorizației de construire/funcționare, inclusiv dacă trebuie să obțină anumite avize/acorduri, conform art.6, alin.1, lit.c din Legea nr.50/1991.

În privința probatoriilor administrate în cauză, respectiv interogatoriile părților, și declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării procesului, instanța reține că acestea nu au relevanță probatorie, raportat la reglementările legale susmenționate, aplicabile și situației în speță, în considerarea cărora reclamanții nu au făcut nicio dovadă a obligativității solicitării și obținerii acordului (consimțământului) pârâților.

Pentru aceste considerente, raportat la ansamblul probatoriu administrat în cauză și la reglementările legale suscitate, instanța va respinge în tot, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Deși pârâții au solicitat, prin întâmpinare, acordarea cheltuielilor de judecată, pe fondul reținerii culpei procesuale a reclamanților, nu au făcut dovada avansării acestor cheltuieli, prin urmare instanța va respinge această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N. J. R. și N. M., ambii cu domiciliul în Hidișelu de Sus, nr.18, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. R., ambii cu domiciliul în com.S., ., jud.Bihor.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2015.

PREȘEDINTE GREFIER

R. O. E. M. M. A.

Red. R.O.E.

Dact. M.A.M.

6 ex./02.06.2015

4 .- reclamanții N. J. R. și N. M..

- pârâții L. M. și L. R..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 1118/2015. Judecătoria ORADEA