Pretenţii. Sentința nr. 5693/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5693/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 5693/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5693/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier A. L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. C., reclamant T. S. N. și pe pârât P. B. ROMANIA SA PRIN SUCURSALA ORADEA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 27.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 10.06.2015, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Constată că la data de 15.09.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanței cerere de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. C. și T. S. N. în contradictoriu cu pârâtul . SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să se constate clauzele abuzive stipulate în Contractul de credit nr. 050002J_/30.05.2008 și Actul Adițional nr. 1/14.10.2010, respectiv clauza prevăzută la art. II pct. 4 și art. III cu privire la Comisionul de acordare în cuantum de 5% din valoarea creditului acordat, care s-a achitat la data tragerii creditului, clauza prevăzută la art. II pct. 8.6 din contract respectiv art. 2 din actul adițional cu privire la perceperea dobânzii penalizatoare, art. II pct. 3.2, 3.3, 3.4 din contract care prevede că rata dobânzii este variabilă în funcție de marja băncii, art. III care stabilește o marjă de 7,95% pe an, clauza din art. 3 al actului adițional care prevede achitarea unui comision unic pentru prestarea serviciului solicitat, să se dispună anularea acestor clauze, și drept consecință să se dispună repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal cu titlu de “comision de acordare”; să de dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de acordare credit, diferența dintre dobânda care trebuia sa fie perceputa și dobânda majorată de la data plății fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective a acestor sume; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat.
Totodată se solicită eliminarea dobânzii contractuale aferentă contractului încheiat iar în subsidiar înlocuirea marjei de 7,95% cu o marjă fixă de 3% la care să se adauge valoarea libor CHF la 3 luni, respectiv să se recalculeze dobânda aplicabilă contractului prin aplicarea formulei marja fixă de 7,95% + valoarea Libor CHF la 3 luni
În motivare, arată că între părți s-a încheiat Contractul de credit nr. nr. 050002J_/30.05.2008 prin care aceștia au obținut suma de_ CHF pe o perioadă de 120 de luni, prin acest contract refinanțându-se un alt credit de consum.
În contractul de credit s-au stabilit niște clauze abuzive, referitoare la perceperea unui comision de acordare a creditului în cuantum de 5% din valoarea creditului achitat, fără ca acest comision să fie definit.
Se arată că suma percepută pentru serviciile solicite de consumator în cuantum de 144, 19 CHF reprezintă dovada dezechilibrului existent între părți.
În ceea ce privește cauza juridică ca și condiție esențială de validitate a actelor juridice, arată că prin prevederile contractuale privind instituirea comisionului de acordare au fost încălcate dispozițiile art.966, art. 968 raportat la art. 948 ale C.civ. de la 1864, întrucât obligația de achitarea a comisionului este lipsită de cauză juridică, întrucât acordarea creditului are ca și contraprestație din partea clientului achitarea prețului, care e dobânda.
Cu privire la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal cu titlu de “comision de acordare”, arată că aceste au fost percepute în lipsa unor obligații contractuale, astfel se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrale a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
Referitor la dobânda penalizatoare se susține că clauza penală aflată în contractele de împrumut este lovită de nulitate.
Perceperea de penalități la dobânda reprezintă o practică prohibită de legiuitor, iar adăugarea a 8 puncte procentuale peste valoarea dobânzii reprezintă practic o îmbogățire a băncii, această clauză nefiind negociată cu reclamanții.
Se susține că toate articolele a căror nulitate se solciită a fi constatată de instanță nu au fost negociate, nefiind respectate prevederile Legii 193/2000.
Cu privire la denominarea cursului CHF solicitată reclamanții arată că diferența de preț rezultată din varaiția cursului valutar nu reprezintă o parte a prețului contractului, Banca speculând această variație a cursului.
Raportat la solicitarea de recalculare a nivelului dobânzii după formula marja băncii de 7,95% + valoarea Libor CHF la 3 luni se arată că marja nu a fost negociată cu reclamanții, aceasta fiind exorbitant de mare transferându-se astfel tot riscul asupra împrumutaților. Având în vedere dezechilibrul creat se solicită înlocuirea dobânzii contractuale cu dobânda de referință a BNR sau modificarea marjei de la 7,95% la 3 %.
Având în vedere caracterul nedatorat al tuturor sumelor achitate se solicită restituirea acestora, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Cererea e motivată în drept pe dispozițiile Codului civil și a Codului de procedură civilă, OG 9/2000, iar în probațiune depune înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, iar pe fond solicită respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că potrivit art. 19 C. 1865, părțile au stabilit o competență teritorială convențională, în cazul apariției unui litigiu, astfel, potrivit dispozitiilor art. 8.2 din Contractul de credit s-a stabilit că orice care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București.
Pe fondul cauzei, arată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 “O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel, trebuie întrunite următoarele condiții cumulative pentru ca o clauză să poată fi calificată ca fiind abuzivă: să nu fi fost negociată, din culpa comerciantului/profesionistului; să creeze, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului.
Se arată că Actul Adițional nr. 1/14.10.2010 a fost însușit de reclamanți, fiind semnat de către aceștia.
Se subliniază faptul că reclamanții au avut posibilitatea să opteze între mai multe tipuri de credit, alegând varianta cea mai convenabilă la momentul respectiv.
Cu privire la variația marjei fixe de 7,95% se arată că aceasta nu a fost niciodată modificată, dobânda fiind determinată în mod clar prin aplciarea formulei marja de 7,95%+Libor CHF la 3 luni. De altfel prin semnarea Actului Adițional s-a eliminat posibilitatea Băncii de a majora marja aceasta devenind fixă pentru viitor.
Cu privire la denominarea CHF Banca arată că reclamanții și-au asumat riscul valutar prin semnarea contractului.
Referitor la îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 4 din Legea 193/2000 pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă se subliniază că aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Față de solicitarea de modificare a modalității de variație a dobânzii se arată că în conformitate cu prevederile art. 969 cod civil de la 1864 convențiile legal încheiate au puterea de lege între părțile semnatare
Întâmpinarea e motivată în drept pe dispozițiile art. 107 alin. (1), art. 205 si art. 453 NCPC, pe dispozițiile art. 4 alin. (1) si alin. (6) din Legea nr. 193/2000 si pe cele ale alin. (1) lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, pe prevederile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, pe dispozițiile art. 2 pct. 24 din O.G. nr. 21/1992, pe prevederile art. 117 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, pe prevederile art. 37 si art. 95 din OUG nr. 50/2010, pe prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 si pe dispozitiile art. 969, art. 1082 si art. 1088 C.Civ.1864.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv interogatoriul reclamantului.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuirle depuse la dosarul cauzei, respectiv interogatoriul reclamantului ,răspunsurile acestuia fiind anexate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Instanța va reține că între pârâta, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamanți, în calitate de împrumutați, s-a încheiat Convenția de Credit nr. . 050002J_/30.05.2008 și Actul Adițional nr. 1/14.10.2010 pentru suma de_ CHF pe o perioadă de 120 de luni.
Un aspect considerat relevant de către instanța îl reprezintă faptul că reclamanții au luat creditul în vederea rambursării anticipate a sumei de 5880,83 Eur datorată de reclamanți Băncii Comerciale Române în temeiul contractulu de credit 3885PF/07.07.2006.
Obținerea creditului pentru refinanțarea altui împrumut reprezintă din punctul de vedere al instanței dovada faptului că reclamanții au accesat prezentul credit în condiții mai avantajoase față de cele deținute, existând astfel prezumția realizării unor negocieri.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Condițiile prevăzute de legiuitor trebuie îndeplinite în mod cumulativ, ori în condiția în care reclamanții au obținut creditul în urma refinanțării altui credit, instanța apreciază că în cauză au existat negocieri.
Cu privire la clauza prevăzută de art. II pct. 4 și art. III cu privire la Comisionul de acordare în cuantum de 5% din valoarea creditului acordat, instanța reține următoarele
În primul rând instanța reține că aceste comision a fost stabilit în contractul inițial semnat de ambele părți. În ce privește lipsa de contraprestație invocată de reclamanți, instanța constată că pentru acordarea unui credit o instituție bancară efectuează operațiuni specifice, neputându-se reține că pentru acordarea creditului, banca nu a efectuat vreo prestație prealabilă.
În ce privește condițiile în care această clauză ar putea fi considerată abuzivă, instanța reține că acesta este în cuantum de 5% din valoarea sumei acordate ca și credit. Instanț aconsideră că în speță nu este îndeplinită condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În condiția în care creditul a fost obținut pentru refinanțarea altui împrumut instanța reține ca reclamanții au ales Banca care le oferea condițiile cele mai favorabile la momentul respectiv, aceasta constituind în fapt o negociere purtată de aceștia.
Mai mult de atât reclamanții au avut reprezentarea faptului că această sumă reprezintă prețul pe care ei trebui să-l achite în vederea stingerii creditului deținut de aceștia la BCR. Comisionul a fost clar precizat în contract iar dacă reclamanții nu ar fi fost de acord cu acesta puteau să nu semneze contractul de credit
În concluzie în ce privește reglementarea acestui comision, nu se poate reține dezechilibrul semnificativ în sensul prevederilor Legii 193/2000.
Cu privire la clauza inserată în cuprinsul art. II pct. 8.6 din contract respectiv art. 2 din actul adițional cu privire la perceperea dobânzii penalizatoare instanța reține următoarele.
Perceperea dobânzilor moratorii – adică a dobânzilor datorate ca penalități în caz de întârziere a reclamanților cu privire la ratele scadente a fost reglemnatată de legiuitor prin OUG 50/2010 care în cuprinsul art. 38 alin. 2 a stabilit faptul că Dobânda penalizatoare se aplică la suma ce reprezintă credit restant și, după caz, la sumele restante prevăzute în contract, altele decât cele aferente creditului. Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăși cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una dintre următoarele situații: șomaj, suferă o reducere drastică a salariului, concediu de boală prelungit, divorț, deces. Prin reducere drastică a salariului se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia
Reclamanții beneficiază automat de aceste prevederi legale.
Pentru aceste motive instanța va respinge capătul de cerere u privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. II pct. 8.6 din contract respectiv art. 2 din actul adițional cu privire la perceperea dobânzii penalizatoare.
Cu privire la solicitarea de a se constata caracterul abuziv al art. II pct. 3.2, 3.3, 3.4 din contract care prevede că rata dobânzii este variabilă în funcție de marja băncii instanța urmează să le respingă pentru următoarele motive.
Din analiza modalității de variație a dobânzii reglementată în cadrul contractului instanța constată că dobânda a fost calculată prin aplicarea formulei marja în cuantum de 7,95+ valoarea Libor CHF la 3 luni.
Această modalitate de stabilire a modului de variație a dobânzii este una conformă cu legislația în vigoare la momentul semnării creditului. Mai mult de atât instanța reține faptul că prin . OUG 50/2010 legiuitorul a stabilit faptul că acest mod de stabilire a dobânzii este unul legal, având în vedere faptul că variația acestuia nu depinde de voința unilaterală a Băncii.
Totodată instanța reține faptul că prin implementarea Actului Adițional Banca a specificat în cuprinsul acestuia că marja de 7,95 % este fixă pe toată durata creditului.
Cu privire la posibilitatea de modificare a marjei anterior implementării Actului Adițional instanța reține faptul că reclamanții nu au făcut dovada unor astfel de modificări, acestora revenindu-le această obligație conform art. 249 C..
Referitor la art. 3 al actului adițional care prevede achitarea unui comision unic pentru prestarea serviciului solicitat instanța urmează să respingă cererea de constatare a caracterului abuziv al acestuia având în vedere faptul că prin art. 36 din OUG 50/2010 s-a stabilit faptul că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a se modifica modalitatea de stabilire a modului de variație a dobânzii prin reducerea marjei de la 7,95% la 3% respectiv de a aplica creditului dobânda legală percepută de BNR instnața urmează să le respingă pentru următoarele motive.
În conformitate cu prevederile art. 969 din Codul Civil de la 1864 aplicabil raportat la data încheierii contractului, contractul este legea părților, instanța nefiind îndreptățită să intervină în raporturile juridice ale părților și să fixeze un cuantum al dobânzii care nu este rezultatul acordului de voință al acestora.
În acest sens de altfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care în cuprinsul dosarului nr._/3/2011.
Cu privire la denominarea cursului CHF instanța urmează să respingă solicitarea reclamanților reținând faptul că prin semnarea contractului aceștia și-au asumat riscul valutar la momentul la care au ales să acceseze un credit într-o valută străină. Un aspect relevant îl constitue faptul că aceștia au ales să refinanțeze un credit obținut în Euro cu unul în Franci Elvețieni.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată.
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de T. C. și T. S. N. ambii cu domiciliul ales în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 21, . județul Cluj în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul ales în .. 21, ., ., sector 1 București.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică de azi 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. G. V. A. L.
Red./tehnored MCG
08.07.2015
5 ex. – 3 ex. comunicare T. C. și T. S. N.
P. B. ROMÂNIA SA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5679/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5697/2015.... → |
|---|
