Pretenţii. Sentința nr. 6739/2015. Judecătoria ORADEA

Judecătoria ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 6739/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 6739/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6739/2015

Ședința publică de la 16 iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Grefier M. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta V. A.-G. și pe pârâtul B. I., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 18.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției, inițial pentru data de 25.06.2015 și, ulterior, pentru data de 02.07.2015, pentru data de 09.07.2015 și pentru astăzi.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND:

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 23.07.2009, reclamanta V. A. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I., să se constate că, sub durata concubinajului cu paratul, a edificat din contribuție comună, pe terenul proprietatea personală a pârâtului, situat în B., nr. 106, jud. Bihor, un imobil - construcție în regim D+P+M, cu destinația locuință și anexe; întabularea în C.F. 1369 B. a construcției edificată pe terenul cu nr. cad. 108 B., reprezentând casă familială D+P+M, anexă gospodărească (garaj), bazin vidanjabil; sistarea stării de indiviziune asupra construcției edificată pe terenul cu nr. cad 108 B., reprezentând casă familială D+P+M, anexă gospodărească (garaj), bazin vidanjabil, prin atribuirea în natură a imobilului către pârât, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în sumă de 27.272 euro în favoarea reclamantei, sultă reprezentând contribuția exclusivă a sa la edificarea imobilului; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat și taxa judiciară timbru.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, sub durata concubinajului cu paratul, a hotărât ca pe terenul proprietatea personală a acestuia, situat în B., nr. 106, jud. Bihor, înscris în C.F. 1369 B., nr. cad 108, să construiască prin contribuție comună un imobil cu destinația locuință familială și anexe, având intenția ca în viitor acest imobil să fie amenajat ca pensiune. Demersurile pentru realizarea planului au început în vara anului 2003, cu un proces pentru sistarea stării de indiviziune asupra imobilului-teren, înscris inițial în CF 1031 B., au continuat cu obținerea autorizației de demolare a casei de locuit amplasată pe o parte a terenului, urmată de executarea proiectului pentru noua construcție, obținerea certificatului de urbanism și executarea propriu-zisă a construcției. D. fiind faptul că atât părinții, cât și reclamanta, aveau loc de muncă în Italia, iar ulterior și paratul, preot de profesie, și-a stabilit reședința în Italia, de comun acord a convenit ca tatăl său, V. G., să renunțe la locul de muncă din Italia și să se ocupe de realizarea construcției. Astfel, tatăl său a fost cel care, începând cu anul 2003, s-a preocupat de rezolvarea situației juridice a terenului, apoi a efectuat toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizațiilor, a achiziționat materialele de construcții, a angajat echipe de muncitori, practic a supravegheat și a coordonat întreaga activitate de construcție a imobilului, deplasându-se zilnic cu trenul din Oradea la B..

Reclamanta a mai arătat că imobilul este construit în regim de înălțime D+P+M, are o suprafață utilă de 344,99 mp și suprafață construită de 186,14 mp, pană în prezent realizându-se construcția în roșu, acoperișul, racordul la curent, forajul puțului de apă și anexele, construcția nefiind notată în C.F.

Începând cu anul 2008, ca urmare a deteriorării relației și separării părților, a încercat o rezolvare amiabilă a situației create, însă pârâtul a refuzat orice propunere. Contribuția exclusivă a reclamantei la edificarea imobilului este în sumă de 27.272 euro și reprezintă: suma de_ euro trimisă paratului în cursul anilor 2007-2008, prin ordinele de plată emise de BCC Ostra Vetere - Italia, după cum urmează: O.P._/11.06.07, O.P._/12.09.07, O.P._/02.10.07, O.P._/08.11.07, OP_/11.03.08, OP_/09.04.08, OP_/07.05.08, OP_/13.06.08, OP_/07.07.08; suma de 4745 euro trimisă tatălui său V. G. în această perioadă, prin OP_/27.06.03, O.P._/13.09.05 și O.P._/17.10.05. Sumele au fost trimise pentru obținerea autorizațiilor și achiziția de materiale de construcție și au fost folosite în acest scop, conform facturilor_,_,_,_ din 2003 și a bonurilor de casă anexate.

D. fiind faptul că paratul refuză orice încercare de comunicare în vederea rezolvării amiabile a situației create și nu manifestă nicio intenție de a-i achita suma avansată pentru realizarea construcției, a promovat prezenta cerere de chemare în judecată. In considerarea celor expuse solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

In drept, invocă art.728 cod civil, art. 5, art. 673 Cod procedură civilă.

Prin precizarea de acțiune depusă la fila 38 din dosarul din I ciclu procesual, reclamanta a solicitat: să se constatate că, sub durata concubinajului cu paratul, a edificat din contribuție comună, pe terenul identificat cu nr. cad 108 B., înscris în C.F. 1369 B., un imobil - construcție în regim D+P+M, cu destinația locuință familială și anexe; să se dispună notarea în CF a construcției edificată pe terenul cu nr. cad 108 B., reprezentând casă familială D+P+M, anexă gospodărească (garaj), bazin vidanjabil; să se constatate că are un drept de creanță în sumă de 27.272 euro, reprezentând contribuția exclusivă la edificarea imobilului și, pe cale de consecință, obligarea paratului la plata acestei sume în favoarea sa, cu cheltuieli de judecată constând în onorar avocat și taxa de timbru.

Prin notele de ședință depuse în data de 22.04.2010 (dosarul din I ciclu procesual), reclamanta a arătat că, în data de 24.08.2003, B. I. a cumpărat un teren si casa in ., înscris in C.F. nr. 1031, casa era mica (2 camere) din vaioagă si s-a demolat. Pentru a putea obține autorizația de construire, era necesara rezolvarea situației de carte funciara. Timp de patru ani, in dosarul cu numărul 1207/2003, aflat pe rolul Judecătoriei Aleșd, s-a judecat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul proprietatea paratului (17 ședințe), pe urma dosarul s-a mutat la Tribunalul Județean Bihor cu numărul 3731/2005. La fiecare termen a fost prezent tatăl său, V. G., a depus actele cerute de instanța, a urmărit cursul procesului. Intenția sa si a paratului era sa construiască un imobil cu destinația pensiune, pe care sa îl administreze prin firma S.C. A. & Giorgia S.R.L. Oradea, pentru materiale1e cumpărate. Așa se explica faptul ca toate facturile sunt eliberate pe firma S.C. A. & Giorgia S.R.L., unde administrator era reclamanta, iar pârâtul asociat, fiecare având 50% din firma. Lucrarea nu a început in anul 2006, cum susține B. I. (se poate constata interesul și aportul adus de parat construcției), ci a început in data de 08.05.2007, când a făcut selectarea echipei, din mai multe echipe participante la licitație la fata locului. După hirotonire ca preot a primit o parohie la Gruilung, ., si nu in Italia, precum minte, având discuții si neplăceri cu credincioșii, cat si cu superiorii de la mănăstirea Franciscană Oradea (de care aparținea) si fiind scos din ordinul franciscan. A mai arătat că pârâtul nu a primit niciodată nicio parohie in Italia. A fost in mai multe localități ca preot si nu paroh (Sasso Ferato, M. dl Monte Marclano, Barbara, Plana di Sera dei Contl, in prezent la Arcevia), dar nicăieri nu a stat mult deoarece avea mari discuții cu parohul si cu credincioșii, la fel si cu carabinierii din Arcevia. Invitația reclamantei si a mamei sale a fost trimisa nu de el (pentru ca nici el nu avea acte in regula), ci de preotul paroh D. Franco de la biserica din M. di Monte Marciano. Chiria apartamentului din Italia este plătită din banii săi si chitanța pe numele familiei sale. Serviciu nu a găsit la niciunul, găsindu-și singuri. Vorbește in întâmpinare ca familia sa "are posibilități financiare reduse", ceea ce nu este adevărat, deoarece are următoarele proprietăți pentru doi copii si nu zece, ca familia lui: apartamentul din .. 21, apartamentul din ., casa din ., casa si gradina 9100mp in Sititelic nr. 67, pământ intravilan Osorhei 7200 mp. Dar familia lui are zece copii făcând-i si aruncându-i in mănăstiri ca si călugări si măicuțe, si când cresc aceștia abandonează mănăstirea si ordinul. Exemplu din familia lui: el, sora si nepotul. Singura si micuța casa din Adjudeni fara un metru pătrat de gradina, peretele din spatele casei s-a prăbușit complet fiind făcuta din pamant. Pentru refacerea casei lor, tatăl său, "din posibilitățile lui reduse" i-a trimis suma de_ lei, contravaloarea a 400 euro, conform chitanței . din 04.08.2002 pe care o anexează. Salariul său este întotdeauna peste 1000 - 1200 euro (se pot anexa fluturașii) si nu de 650-700 euro cat avea B. I.. Cheltuielile aferente pentru chirie si întreținerea sa se făcea din salariul mamei si a fratelui. Nu i-a fost suficient ca pusese stăpânire pe tot salariul său ca nu mai putea sa iși permită sa iși cumpere chiar nimic, cumpărându-i mama si fratele său lucrurile de care avea nevoie, începuse sa facă presiuni asupra sa să îl convingă pe tatăl său sa vândă apartamentul de pe . de la Osorhei si sa ii dea banii pentru a termina construcția casei de la B.. Pe mama sa a reușit sa o convingă si de aici au pornit neînțelegerile dintre mama si tatăl său de care face referire paratul. Si multe discuții tot din cauza lui, pe timpul cat era intrus in familia sa, tatăl său sugerându-i sa iasă din preoție si sa se căsătorească, dar de fiecare data motiva ca mai are timp, deși avea in timpul acela vârsta de 36 de ani. Aceste discuții le-a mărturisit tatăl său la scaunul de spovadă in Sfânta T. a Spovedaniei, crezând ca el, in calitate de preot, nu va deconspira conținutul spovedaniei. Dar el a încălcat si acest sacrament făcând public si oficial conținutul mărturisirii tatălui său.

Reclamanta a mai arătat că niciodată nu a împrumutat familia bani de la B. I., deci nefiind vorba de nicio restituire de împrumut. Daca era vorba de restituirea vreunui împrumut, era mult mai ușor sa-i dea in mana la B. I. pe baza vreunui înscris, deoarece familia cat si el stau pe aceeași . de circa 200 m, si fara sa se mai complice prin doua bănci (Italia si BCR România), sa se plătească comisioane si taxe de administrare. E adevărat ca B. I. a făcut credit bancar in Italia, dar pentru doua mașini si nu pentru construcția casei. Cere sa prezinte dovada creditului bancar. Nicio banca din Italia nu-ti da credit pentru construcția unei case in România. Primești credit pentru a face o construcție in Italia care poate fi ipotecata. In ceea ce privește așa zisele împrumuturi obținute de la sora lui din Italia, arată ca aceasta nu a lucrat nicio zi, neavând niciun venit propriu. Chiria lor le-o plătește B. I.. Mai arată că pârâtul odată spune ca nu este adevărat presupusul concubinaj intre el si reclamantă, iar la primul aliniat din întâmpinarea lui, după aceasta afirmație, afirma "un conflict semi-conjugal "iar in cealaltă in întâmpinare vorbește ca reclamanta a avut in Italia "o relație extraconjugala". Deci rezulta ca el însuși recunoaște ca ar fi fost un domiciliu conjugal intre reclamantă si parat. Daca nu a trăit în concubinaj, nu înțelege de ce vorbește de o relație extraconjugala si de ce o mai urmărește si acum pe reclamantă si "acel italian". Mai arată că nu înțelege, dacă nu a stat in concubinaj, atunci de ce inca din 16.04.1999 le scria cu "draga familie" si termina scrisoarea cu "Cu dragoste, stima, respect, si recunoștința al vostru I. B.". După un timp de la despărțirea de către B. I., l-a cunoscut pe actualul prieten, "acel italian" de care face referire paratul. Nu este adevărat ca fosta soție a prietenului i-a cerut mijlocirea lui ca preot pentru ruperea relației dintre ea si "acel italian", ci chiar invers. Adică B. I. din proprie inițiativa si de mai multe ori a stat de vorba cu fosta soție a italianului si cu părinții acestuia pentru a-l obliga pe italian sa rupă relațiile cu reclamanta. In sprijinul acestor afirmații va depune declarații autentificate de notar, de la fosta soție si părinții italianului. Ba mai mult va prezenta un act de la carabinierii din Arcevia ca B. I. continua sa îi urmărească si sa îi hartuiască si in prezent pe reclamantă si "acel italian".

Prin cererea de probațiune depusă în 02.06.2011, pârâtul B. I. a solicitat emiterea unei adrese către BCR SUCURSALA ORADEA prin care sa fie solicitate extrasele bancare complete de la data deschiderii conturilor privindu-l pe paratul B. I., relativ la nr. cont_ in RON si EUR, deschis la 18.08.2005 si gestionate exclusiv de V. G. in baza convenției de cont curent nr._/18.08.2005 (la dos.) precum si al numitului V. G. nr. cont_-deschis la 19.04.2001 (EUR) si cel deschis la 21.10.2003 (RON), de la data deschiderii pana la data de 23.07.2009, data introducerii acțiunii.

Totodată, înțelege sa arate instanței, relativ la probele depuse la dosar de reclamanta V. A., privind veniturile pretinse drept câștiguri, următoarele aspecte: venituri din salarii ale reclamantei V. A., pe baza înscrisurilor denumite "CUD" de venituri depuse de reclamanta la dosar, a calculat veniturile aproximative "maxime" lunare din acestea reclamanta trebuia sa supraviețuiască in Italia plătind chirie, suportând costurile de trai, respectiv pentru automobil – asigurări, mult mai mari decât in România, benzina, îmbrăcăminte, hrana, etc, scăzând doar un impozit care apare evident. VENITURI "APARENTE" - 2003 Conform CUD 1394,63 eur; 2004 Conform CUD 10.451,45 eur; 2005 Conform CUD 11.630,91 eur; 2006 Conform CUD 15.550,15 eur; 2007 Conform CUD 16.336,95 eur; 2008 Conform CUD 15.474,60 eur; VENITURI "MAXIME" - 1.316,52 eur/an => 110 eur/luna ; 9.576,66 eur/an=> 798,05 eur/luna ; 10.406,7 eur/an=> 867,25 eur/luna ; 13.723,2 eur/an=> 1.143,83 eur/luna ; 11.232,79 eur/an=> 936,06 eur/luna ; 10.574,38 eur/an=> 881,19 eur/luna. Cifrele rezultate au caracter "maximal", având in vedere ca nu a luat in calcul alte impozite percepute de statul italian.

Prin notele de ședință depuse în data de 29.12.2011 (fila 284 din dosarul din I ciclu procesual), reclamanta a arătat că relația de concubinaj dintre reclamantă și B. I. s-a destrămat în vara anului 2008, odată cu închiderea șantierului și oprirea construcției, iar pe acel italian l-a cunoscut în toamna anului 2008 după despărțirea lor. Acel italian a fost despărțit și separat în fapt încă din anul 2004, conform sentinței înscrisă în registrul general numărul 2541/2004 emisă de Tribunalul civil din Ancona, în camera de consiliu în data de 20.11.2004, sentință pe care o depune tradusă în limba română. Deci nu ea i-a despărțit, și nici fosta lui nevastă nu l-a rugat pe B. I. pentru mediere între ei, ci din contră fosta soție se simțea stânjenită, stresată și abuzată de proasta intervenție unilaterală din partea lui B. I.. Va depune o declarație în acest sens de la fosta nevastă și de la părinții acesteia. De asemenea anexează corespondența dintre B. I. și S. S., unul dintre martorii săi, căreia i-a făcut doua plângeri penale pentru mărturie mincinoasă. Dar amândouă au fost respinse de către parchet cu "neîncepere a urmăririi penale". Văzând că a pierdut ambele plângeri penale, a deschis proces penal, dosarul numărul_/271/2011, pierzând și acest proces conform Sentinței Penale numărul 137/2011, ramând definitivă. A mai relatat că are același loc de muncă de la angajarea sa, din 10.11.2003, și până în prezent. Anexează declarația patronului său tradusă în limba română. Nu același lucru se poate spune despre B. I. care a schimbat următoarele locuri de muncă: R., CASTTILIONE, SASSO FERATTO, M. DI MONTE MARCIANO, BARBARA, SERRADE C., ARCEVIA și în prezent la RONCITELI DIN SENEGALIA. De asemenea, a avut și mai are pe același apartament în chirie, nefiind ca pârâtul mereu în conflict cu superiorii și credincioșii și suportând consecințele prin mutarea dintr-un loc în altul.

Vorbește la perfecție cele două limbi, româna și italiana, pârâtul nu vorbește corect nici una dintre ele, exemplu din scrisoare lui: "una care divide familii și convive cu unul care soția lui di psico farmece".

Prin notele de ședință depuse la dosar în data de 04.01.2012 (fila 270 din dosarul din I ciclu procesual), reclamanta arată că V. A. nu a avut niciodată cont la Banca delle Marche. Ea a avut cont numai la Banca Ostra Vetere, după cum recunoaște și B. I. în tabelul" B" trimis și depus la dosar de pârât. În acest cont nu-i "intră" niciun euro de la B. I., numai "ies" banii lui V. A. pe care îi trimite în contul lui B. I. de la B.C.R. Din calculul pârâtului privind veniturile lui V. A. pe perioada 2003-2008 rezultă un venit de_,25 euro. Reclamanta nu a plătit chirie, nu a suportat costurile de trai. Toate aceste cheltuieli le-a suportat familia ei, adică mama si fratele ei care au lucrat cu acte în regulă în Italia. În plus și pârâtul a beneficiat de mâncare și întreținere gratuită, nesuportând nici o taxă. Pârâtul teoretic avea o garsonieră la parohie, dar tot timpul era la familia reclamantei, mâncarea, spălarea și călcarea hainelor și dormitul, fără să participe la cheltuieli. În esență, a mai arătat că nu este reală împrumutarea și restituirea împrumutului imaginar al familiei V. către B. I..

Referitor la așa-zișii bani împrumutați de la sora lui din Italia, a arătat că lucrarea s-a început în 08.05.2007, când s-a făcut selecția echipei de muncitori la fața locului, adică în B. numărul 106. La licitație erau prezenți B. I. și V. A., care erau sosiți în România de mai multe zile. Deci nu avea cum să ia bani în împrumut de la sora lui din Italia în data 08.05.2007, deoarece el era în România de mai multe zile la o distanță de circa 2000km. Lucrarea s-a oprit în data de 01.06.2008. Erau cu plățile la zi, deci nu avea nevoie de cei 1300 euro împrumutați de la sora lui în data de 05.06.2008. S. lui din Italia, M. nu a lucrat nicio oră în Italia. Trăiau patru persoane din salariul bărbatului ei, care era necalificat în construcții. Serveau mâncarea pentru întreaga familie de la cantina Caritas. Chiria pentru familia sorei lui din Italia o plătea pârâtul de la început. Banii nu se cer a fi restituiți nici de la banca Italia și nici de la o organizație "nonprofit", ci se cer de la o persoană fizică căruia i-a fost concubină din toamna anului 1998 și până în vara anului 2008, și căruia nu i s-a fost donați cu adevărat acești bani. S-a scris pe ordinele de plată la sugestia băncii din Italia "donazione" pentru a plăti un comision foarte mic. Cum poate să își imagineze pârâtul, care nici nu vrea să audă că a stat în concubinaj având același domiciliu si în România si în Italia, că cineva i-ar putea dona această sumă mare de euro. Suma de 8500 euro de la numărul curent 1 nu a fost trecută dinadins în extrasul de cont numărul 1 din 15.09.2008 depus de pârât la dosar. La numărul curent 4A nu a fost trecut suma de 2503,00 euro care a fost trimisă de V. A. conform ord. de plată numărul_ din 11.03.2008 ora 12:28.Total sume depuse de V. A. conform "B" depuse de pârât la dosar este_.

Explicații la tabelul "D"- Conform copiei stării financiare persoană autorizata din 01.09.2006 ora 08:50 depusă la dosar tot către pârât cu mențiunea pe ea "am copia în original cu acest reseconto din partea lui Domnul". Această frază este scrisă de mâna lui B. I. și recunoaște prin ea că ponderea banilor, circa 2/3 sunt ai reclamantei V. A. și numai 1/3 e contribuția sa, chiar înainte de începerea lucrărilor a construcției. La această dată 01.09.2006 conform stării financiare, în cont erau 8000 euro defalcați astfel: 2050 euro ai lui B. losif și 5950 euro ai lui V. A..

Prin notele de ședință depuse în data de 04.01.2012 (fila 267 din volumul din I ciclu procesual), reclamanta a arătat, cu privire la declarația emisă de Institutul Dieceza pentru susținerea clerului din Senigalia, depusă la dosar de către pârâtul B. losif, că această declarație nu-i conformă realității, și nu corespunde adevărului din următorul motiv: pârâtul B. losif în scurta carieră din Italia, a fost mereu în conflict cu parohul sau credincioșii din parohie. S-a perindat pe următorul traseu de preot: R., CASTTILIONE, SASSO FERATTO, M. Dl MONTE MARCIANO, BARBARA, SERRA DE C., ARCEVIA și în prezent la RONCITELI DIN SENEGALIA Important de reținut V. A. G. de la început a avut și are același loc de muncă și același apartament în chirie, nefiind ca pârâtul mereu în conflict cu superiorii și credincioșii și suportând consecințele prin mutarea dintr-un loc în altul.

Tot în data de 04.01.2012, reclamanta depune note de ședință prin care arată, referitor la extrasul de cont numărul 1 din data de 15.09.2008, pe perioada: 01.08._08 depus la dosar de către pârât, din care rezultă foarte clar că în perioada la care face referire pârâtul nu a trimis niciun euro în contul pentru construirea casei, făcând dovada el însuși. Întreaga sumă a fost trimisă de V. A.. În plus, V. A. depune în contul B. losif în data de 11.06.2007 suma de 8500 euro, pe care cu bună știință pârâtul a cerut eliberarea extrasului de cont din data 01.08.2007 și nu din 01.06.2007. Total depunerii de V. A. din acest extras de cont ar fi_.94 euro.

Prin alte note de ședință depuse în 04.01.2012, reclamanta arată, referitor la creditul de 6000 euro, pe care l-a luat B. I. în data de 9.07.2007, că a luat creditul 6000 euro, dar pentru cumpărarea a unei mașini, și nu pentru construcție. Salariul lui era 800-850 euro. Plătea rata mașinii 225,20 euro pe lună timp de 30 de luni, carburant, întreținerea mașinii, chiria surorii lui, unele amenzi de circulație sau parcare care nu erau puține. Nu-i rămânea banii nici pentru mâncare, dar să mai trimită bani pentru construcție. Acest lucru rezultă din propriul extras de cont numărul 1 depus de pârât la dosar în perioada 01.08._08, nu a trimis nici măcar un singur euro pentru construcția casei la 19.07._

Prin notele de ședință depuse în 29.12.2011 (fila 264 din volumul din I ciclu procesual), reclamanta a arătat că depune declarațiile martorilor H. A. și V. M., date în fața notarului și autentificate de acesta. Din declarația celor doi rezultă următoarele: ea și B. I. au conviețuit împreună atât în România cât și în Italia, din toamna anului 1998 și până în primăvara anului 2007. Au construit împreună pensiunea de la B., iar contribuția bănească la edificarea construcției a fost a sa mai mare. În plus V. M., cel care a redactat contractul de vânzare-cumpărare, declară că ea a fost prezentă alături de tatăl și fratele său, la tranzacționarea unui teren în B. numărul 106. În plus, H. A. declară că B. I. i-a cerut să vândă apartamentul ei, să de-a banii la construcția casei, iar ea să facă plăcinte pentru excursioniștii de pe Criș, la vârsta de 82 de ani. Iar tatălui său să vândă pământul intravilan, să îi de-a banii pentru a termina construcția.

În data de 05.03.2012, reclamanta depune din nou note de ședință (fila 227 din volumul din I ciclu procesual), prin care învederează că, cu centralizatorul tuturor dovezilor care sunt depuse la dosar, privind concubinajul și domiciliul conjugal dintre reclamantă și B. losif, cât și construcția din B. nr. 106, e făcută din bani comuni. Aduce dovezi pentru concubinaj și domiciliul conjugal, dovezi că respectiva construcție este din bani comuni.

În data de 16.03.2012, reclamanta depune din nou note de ședință (fila 250 din volumul din I ciclu procesual).

Prin precizarea de acțiune depusă în data de 16.03.2012 (fila 254 din volumul din I ciclu procesual), reclamanta solicită, față de concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară, să se constatate că sub durata concubinajului cu paratul, a edificat din contribuție comună, pe terenul identificat cu nr. cad 108 B., înscris în C.F. 1369 B. un imobil - construcție în regim D+P+M, cu destinația locuință familială și anexe, să se dispună notarea în C.F.1369 B., a construcției edificată pe terenul cu nr. cad 108 B., reprezentând casă familială D+P+M, anexă gospodărească (garaj), bazin vidanjabil, să se constatate că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 29.245 euro, reprezentând contribuția exclusivă la edificarea imobilului și pe cale de consecință obligarea paratului la plata acestei sume în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată constând în onorar avocat și taxa de timbru.

A arătat că, potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară, în perioada 2007-2009, în contul nr._ deschis la BCR, beneficiar fiind pârâtul B. I., reclamanta a depus suma de 24.500 euro. Suma a fost virată în contul pârâtului de la BCR de către reclamantă, prin ordinele de plată emise de BCC Ostra Vetere-Italia, care sunt depuse la dosarul cauzei. La această sumă, se adaugă suma de 4.745 euro pe care a virat-o în contul tatălui său, V. G., care era și împuternicit legal al contului pârâtului, întrucât el era cel care se ocupa de administrarea sumelor în vederea ridicării construcției. Sumele au fost virate în contul tatălui său prin OP_/27.06.03 -1715 euro; OP_/13.09.05 - 2015 euro și OP_/17.10.05 - 1015 euro. Banii au fost folosiți pentru obținerea autorizațiilor de demolare, de construcție, a certificatului de urbanism, întocmirea proiectului și achiziția unei părți din materiale de construcție, conform facturilor_,_,_,_ din 2003 și a bonurilor de casă anexate cererii principale. In concluzie, dreptul său de creanță este în sumă de 29.245 euro, reprezentând contribuția exclusivă la edificarea imobilului.

Prin concluziile scrise depuse în data de 23.03.2012 (fila 263 din volumul din I ciclu procesual), reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată precizată la termenul din 16.03.2012, respectiv: să se constatate că sub durata concubinajului cu paratul, a edificat din contribuție comună, pe terenul identificat cu nr. cad 108 B., înscris în C.F.1369 B. un imobil - construcție în regim D+P+M, cu destinația locuință familială și anexe; să se dispună notarea în C.F.1369 B. a construcției edificată pe terenul cu nr. cad 108 B., reprezentând casă familială D+P+M, anexă gospodărească (garaj), bazin vidanjabil; să se constate că are un drept de creanță în sumă de 29.245 euro, reprezentând contribuția exclusivă la edificarea imobilului și, pe cale de consecință, obligarea paratului la plata acestei sume în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 8.773 lei constând în taxa de timbru, taxă OCPI, onorar avocat potrivit notei de cheltuieli detaliată.

Sub aspectul stării de fapt, se arată că sub durata concubinajului cu paratul a convenit că pe terenul proprietatea personală a acestuia, situat în B., nr.106, jud. Bihor, înscris în C.F.1369 B., nr. cad 108, să construiască prin contribuție comună un imobil cu destinația locuință familială și anexe, având intenția ca în viitor acest imobil să fie amenajat ca pensiune. Construcția efectivă s-a realizat în perioada 2007 – 2008, iar în anul 2009, ca urmare a destrămării relației de concubinaj și separării, lucrările la imobil au fost sistate. Demersurile pentru realizarea planului nostru au început în vara anului 2003 cu un proces pentru sistarea stării de indiviziune asupra imobilului-teren, înscris inițial în C.F. 1031 B.; au continuat cu obținerea autorizației de demolare a casei de locuit amplasată pe o parte a terenului, urmată de executarea proiectului pentru noua construcție, obținerea certificatului de urbanism și executarea propriu-zisă a construcției. De realizarea efectivă a construcției s-a preocupat tatăl reclamantei, V. G., fiind împuternicit de pârât să administreze contul bancar pe care acesta îl avea deschis la BCR Sucursala Oradea. Activitatea sa a început cu rezolvarea situației juridice a terenului, apoi a efectuat toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizațiilor, a achiziționat materialele de construcții, a angajat echipe de muncitori, practic a supravegheat și a coordonat întreaga activitate de construcție a imobilului, deplasându-se zilnic cu trenul din Oradea la B.. Imobilul este construit în regim de înălțime D+P+M, are o suprafață utilă de 344,99 mp și suprafață construită de 186,14 mp, pană în prezent realizându-se construcția în roșu, acoperișul, racordul la curent, forajul puțului de apă și anexele, construcția nefiind notată în OF. Realizarea construcției despre care a făcut vorbire și stadiul în care se află în prezent construcția este dovedit cu schițele, planurile de construcție, fotografiile și alte înscrisuri existente la filele 70 - 79 ale dosarului. Pârâtul B. I. nu a contestat edificarea acestei construcții, însă a contestat prin întâmpinarea depusă și ulterior prin probele administrate relația de concubinaj pe care a avut-o, susținând că această construcție s-a realizat exclusiv prin contribuția sa. Susținerile pârâtului sunt contrazise de probele administrate în cauză. Existența relației noastre de concubinaj este dovedită cu: înscrisurile: felicitare și mandat poștal de la filele 48 și 49, fotografiile de la filele 91 – 98, înscrisurile de la filele 101 - 107, 109 - 116 din care rezultă că pârâtul a indicat ca și domiciliu adresa din Oradea, .. 21, ., . imobilul proprietatea părinților reclamantei, declarația martorului B. S. -fila 53 - potrivit căruia „am văzut chitanțele care reprezentau sumele trimise de V. A. în contul pârâtului din România"; declarația martorului S. S. -fila 54 - potrivit căruia „părțile au început să construiască împreună o casă în localitatea B."; declarațiile autentificate date de numiții G. V., H. A. și V. M.; notele de ședință semnate și depuse de către reclamantă personal pentru termenul de judecată din 16.03.2012.

Sub aspectul dreptului de creanță, se arată că dreptul său de creanță constă în sumele de bani pe care le-a trimis din Italia și care au fost folosite la edificarea construcției reprezentând casă familială D+P+M și anexe gospodărești, pe terenul cu nr. cad 108 B., proprietatea pârâtului, după cum urmează: A. sume virate în contul pârâtului prin ordinele de plată emise de BCC Ostra Vetere- Italia,în sumă de_ euro: OP_/11.06.07-8500 euro, OP_/12.09.07-3000 euro, OP_/02.10.07-1800 euro, OP_/08.11.07-650 euro, OP_/11.03.08-2500 euro, OP_/09.04.08-2500 euro, OP_/07.05.08 - 1500 euro, OP_/13.06.08- 1800 euro, OP_/07.07.08-250 euro, viramentul din 07.08.2008 - 2000 euro (care rezultă din extrasul de cont nr.1 din 15.09.2008 al contului pârâtului)

B. sume virate în contul tatălui său în sumă de 4745 euro: OP_/27.06.03-1715 euro, OP_/13.09.05-2015 euro, OP_/17.10.05- 1015 euro Ordinele de plată emise de BCC Ostra Vetere- Italia prin care a virat in contul pârâtului suma de_ euro și cele prin care a virat în contul tatălui său suma de 4745 euro sunt depuse la dosarul cauzei (anexate acțiunii introductive) filele 6-17.

Potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară, în perioada 2007-2009, în contul nr._ deschis la BCR, beneficiar fiind pârâtul B. I., a depus suma de_ euro. Suma a fost virată în contul pârâtului de la BCR de către reclamantă, prin ordinele de plată emise de BCC Ostra Vetere - Italia, care sunt depuse la dosarul cauzei. La această sumă, se adaugă suma de 4745 euro pe care a virat-o in contul tatălui său, V. G., care era și împuternicit legal al contului paratului, întrucât el era cel care se ocupa de administrarea sumelor în vederea ridicării construcției. Sumele au fost virate în contul tatălui său prin OP mai sus indicate. Toți banii trimiși de reclamantă au fost folosiți pentru obținerea autorizațiilor de demolare, de construcție, a certificatului de urbanism, întocmirea proiectului ș achiziția unei părți din materiale de construcție, conform facturilor_,_,_,_ din 2003 și a bonurilor de casa depuse ia dosarul cauzei. A făcut dovada veniturilor obținute de reclamantă în perioada 2004-2009 cu declarațiile fiscale, atât cele emise de organele fiscale italiene, cât și traducerea lor înscrisurile fiind depuse la filele 67 - 78 ale dosarului.

Temeiul juridic al cererii îl reprezintă îmbogățirea fără justa cauza. Dreptul său de creanță în sumă de_ euro își are izvorul in înțelegere pe care a avut-o cu pârâtul B. I. ca prin contribuție . imobil cu destinația locuință familială și anexe, cu intenția ca în viitor acest imobil să fie amenajat ca pensiune. Intre reclamantă și pârât s-a născut un raport juridic, iar faptului juridic licit constând în edificarea construcției a dus la mărirea patrimoniului pârâtului pe seama micșora patrimoniului reclamantei. Taxa judiciară de timbru în sumă de 3658 lei aferentă dreptului său de creanță a achitat-o cu chitanțele depuse la dosarul cauzei - fila 4 și anexata cererii depusă în 19.03.2012.

In ceea ce privește apărările pârâtului și probele solicitate sunt vădit nefondate și dovedesc reaua credință a acestuia, care pe lângă faptul ca neaga ori posibilă legătură cu reclamanta apreciază că, construcția s-a realizat prin contribuția sa exclusivă, ba mai mult a și împrumutat sume de bani familiei reclamantei. In primul rând roagă să fie observată inconsecvența pârâtului in apărările invocate, ceea ce nu poate duce decât la concluzia lipsei de temei a susținerilor sale. Astfel, dacă la început a negat existența relației de concubinaj și a înțelegerii, ulterior a recunoscut realizarea construcției și faptul că tatăl reclamantei a fost cel care s-a preocupat de toate demersurile, pentru ca apoi să susțină că acele sume de bani virate de reclamantă în contul său ar reprezenta restituiri de împrumut, de aici și mențiunea „donazione".

In raport cu probele administrate - înscrisuri și declarații de martor și cu Raportul de expertiză contabilă toate apărările pârâtului sunt nefondate: - declarațiile martorilor P. V. și M. nu pot fi coroborate cu nicio altă probă, motiv pentru care apreciază că trebuie înlăturate; Potrivit Convenției de cont curent nr._/18.08.2005 - fila 64 - pârâtul a împuternicit-o cu drepturi nelimitate în administrarea contului său curent; Nu s-a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să dovedească susținerile pârâtului privind restituirea unor împrumuturi acordate familiei V.. Pârâtul nu a făcut dovada realizării unor venituri încât să justifice susținerea că întreaga construcție s-ar fi realizat din contribuția sa exclusivă; Potrivit concluziilor Raportului de expertiză contabilă, termenul de „donazione" care apare pe ordinele de plată nu poate fi interpretat în sensul de „donație" în reglementarea dată de codul civil. Potrivit Raportului de expertiză cu privire la sumele retrase de pârât din contul său de la Banco Posta din Italia, din extrasele de cont ale băncii nu rezultă că sumele ar fi fost transferate prin bancă în contul său deschis la BCR sucursala Oradea sau în alte conturi; Potrivit Raportului de expertiză în perioada 2007-2009 în contul pârâtului s-a depus de către subsemnata suma de_ euro.

In considerarea celor expuse, solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată și, având în vedere culpa procesuală a pârâtului, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în 30.03.2012 (fila 267 din volumul din I ciclu procesual), pârâtul a solicitat instanței ca, pe baza probelor administrate la dosarul cauzei, sa dispună respingerea acțiunii formulata si precizata de reclamanta urmare a admiterii excepțiilor invocate si, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiata, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu de expertiza contabila, onorariu de avocat-conform chitanțelor de la dosar si anexate prezentelor.

Astfel cum a arătat prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, poziția fata de acțiunea inițial formulata de reclamanta, cat si cea precizata ulterior, este de admitere a excepțiilor in vocale si respingere a pretențiilor formulate fata de pârât, pentru motivele inițiai arătate in întâmpinare, motive susținute de probatoriul administrat in cauza.

Referitor la pct. 1 al acțiunii formulata de reclamanta, arată că este unic proprietar atât asupra terenului, cat si asupra construcției edificata in localitatea B., nr. 10G, jud. Bihor, astfel cum rezulta din extrasele de CF depuse la dosarul cauzei si autorizațiile de construcție, contractele privind utilitățile, toate acestea fiind pe numele pârâtului. Nu exista nicio dovada care sa ateste faptul ca imobilului pârâtului constând in teren sau construcție - casa familiala si anexe ar fi construit cu cota contributiva a reclamantei.

Referitor ia pct. 2 al acțiunii precizata de reclamanta la fila 38 din dosar privind notarea casei in CF 1369 B. a construcției pârâtului, se impune respingerea acestui capăt de cerere având in vedere ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, respectiv urmare a constatării acestui fapt si admiterii acestei excepții, se impune respingerea acestui capăt de cerere.

Referitor la pct. 3 al precizării de acțiune privitor la dreptul de creanța invocat de reclamanta si obligare a pârâtului la plata sumei de 27.272 Euro, la termenul ultim de judecata precizata ca fiind 29.245 euro, reprezentând „contribuția exclusiva" a reclamantei la edificarea imobilului, se impune respingerea si a acestui capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, reținându-se următoarele aspecte: Toate sumele reflectate in OP-urile bancare virate de către reclamanta in contul pârâtului deschis la BCR - Sucursala Oradea au fost operațiuni făcute de aceasta cu mențiunea la rubrica „destinația sumei" aceea de „donazione" (donație, nesupus restituirii deponentului), având in vedere faptul ca toate sumele de bani ce au fost depuse de reclamanta V. A. reprezentau fie sume de bani ce ii aparțineau-predate personal acesteia spre a fi trimise in vederea efectuării diverselor plați de către V. G. fie sume de bani datorate de către aceasta si familia ei pârâtului - datorii pe care aceștia le aveau fata de pârât in urma multiplelor împrumuturi acordate acestora si nerambursate sau rambursate doar parțial.

Pe de alta parte, in susținerea afirmațiilor sale stau si înscrisurile - extrase bancare emanate de la Banco Posta - traduse din limba italiana, din care rezulta ca pârâtul avea disponibilitățile financiare necesare ridicării construcției in litigiu, sumele de bani din extragerile bancare făcute de pârât din contul din Italia fiind depuse la un interval foarte scurt de timp in contul său din România deschis la BCR si administrat de către tatăl reclamantei, numitul V. G. (a se vedea, in acest sens, tabelele comparative - A,B,C, depuse în probațiune la dosar, precum si expertiza contabila efectuata in cauza).

Pretențiile reclamantei sunt mai mult decât nejustificate si nedovedite, ținând cont de următoarele argumente: Reclamanta a realizat venituri după 3 ani de calificare la locul sau de munca - muncitor montator, venituri lunare mici, care abia ii permiteau sa trăiască de la o luna la alta. (a se vedea, in detaliu, explicațiile si argumentele din înscrisul „Note de ședința " depus la dosar de pârât in acest. sens). Afirmațiile reclamantei cum ca ar fi fost susținuta financiar de familia ei sunt infirmate de probațiunea existenta la dosar, respectiv, de faptul ca tatăl sau, pensionar de boala in România se ocupa de ridicarea casei pârâtului fiind remunerat tot de către pârât, nerealizând vreun venit in Italia. Suportul financiar dat de pârât in diverse forme atât reclamantei cat si familiei sale a fost unul consistent, iar inițiativa tatălui reclamantei - V. G. de a supraveghea si coordona activitatea de construire a casei sale venea tocmai in întâmpinarea unei obligații atât de natura morala, cat si materiala fata de tot ajutorul pe care pârâtul îl dăduse familiei V. de-a lungul anilor, după venirea sa in Italia. Revenind pentru moment la starea de fapt, arată că aviditatea si dorința reclamantei si a familiei acesteia de a se îmbogăți pe seama pârâtului a ajuns sa le cunoască abia in momentul in care a aflat cu stupoare ca V. G. încearcă sa-i vândă casa, fara știrea sau acordul său, fapt ce a generat ruperea relațiilor dintre pârât si familia reclamantei, (a se vedea in acest, sens, declarațiile martorilor Popute V. si Z. D. - anexate prezentelor - date in fata instanței in dosarul neconexat si care confirma faptul ca vecinii săi știau ca pârâtul finanțează construcția si respectiv ca V. G. a încercat sa-i vândă casa fara cunoștința sa).

Face aceste referiri si pentru a arata instanței starea de fapt dar si reaua-credința cu care reclamanta si tatăl sau au promovat acțiunile in instanța, inducând in eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt totalmente neadevărate, rupta din contextul adevăratelor relații care au existat intre pârât si familia V.. Tot in acest sens, a se vedea contradicțiile dintre susținerile făcute in fata instanței stau si recunoașterile reclamantei din înscrisul de la fila 46 dosar (note de ședința) - in care aceasta proferează denigrări la adresa pârâtului, aduce afirmații fara nicio dovada ca si suport, respectiv recunoaște faptul ca „paratul i-a cerut sa vândă apartamentul si pământul sa ii dea banii ca sa termine casa de la B.". O logica elementara in interpretarea globala a tuturor susținerilor făcute de reclamanta si care susține cele arătate in starea de fapt prezentata in întâmpinarea depusa la dosar, conduc la raționamentul ca reclamanta si familia acesteia ii datorau bani, nicidecum ca pârâtul i-ar fi dator in vreun fel. D. fiind înscrisul mai sus menționat depus de reclamanta personal la dosar, apreciază ca acesta are valoare de recunoaștere a existentei unei datorii a reclamantei fata de pârât, instanța putând lesne face aplicarea dispozițiilor legale privitor la proba interogatoriului, apreciind-o ca atare in contextul probelor administrate in cauza.

Prezumția ca banii virați de reclamanta in contul pârâtului i-ar fi aparținut este combătută atât de mențiunea expresa de „donație" făcuta pe fiecare OP făcut de aceasta in contul său, cat si de faptul ca tatăl reclamantei avea cont deschis tot la BCR-Oradea. având la îndemâna posibilitatea de a vira acești bani in contul tatălui sau, nicidecum in al pârâtului. Tot in susținerea raționamentului său, arată că de toate sumele de bani virate in contul pârâtului deschis la BCR Oradea a dispus in mod nelimitat, discreționar si exclusiv numitul V. G. - tatăl reclamantei - fiind împuternicit cu puteri depline prin convenția do cont curent nr._/18.08.2005, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar si din expertiza efectuata in cauza. Faptul ca toate sumele de bani intrate in contul pârâtului de la data încheierii convenției de cont curent si pana la data promovării acțiunilor in instanța au fost gestionate de către tatăl reclamantei este un fapt recunoscut de acesta.

Faptul ca toate sumele de bani virate de reclamanta si pârât in contul deschis la BCR - Sucursala Oradea au fost ridicate si gestionate exclusiv de V. G. ridica, in contextul cauzei, si alte discuții referitoare la temeiul juridic al prezentei acțiuni, indicat de către reclamanta cu prilejul concluziilor formulate in cauza relativ la îmbogățirea fara justa cauză. Se știe ca pentru a fi admisibila acțiunea (actio de in rem verso) recunoscuta celui păgubit printr-o îmbogățire realizata de altul in dauna sa de a cere si obține restituirea valorii folosului realizat, este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: a) se cere mai intui ca îmbogățirea sa fi cauzat o paguba celui care a determinat realizarea îmbogățirii. Este așadar necesar ca îmbogățitul sa fi câștigat un nou element patrimonial in mod direct. b) se mai cere ca îmbogățirea sa fie lipsita de cauza. Aceasta înseamnă, cu alte cuvinte, ca îmbogățirea sa nu fie justificata sau întemeiata printr-un act juridic anterior. c) mai este necesar, in fine, si ca cel păgubit sa nu aibă la dispoziție nicio alta cale juridica pentru a cere restitutiunea decât actio de in rem verso. Dovada îndeplinirii in speța a tuturor acestor condiții cumulative incumba reclamantei, in temeiul art. 1169 C.civ. si a art. 129 alin. 2 C.proc.civ.

Or, in speța, este evident ca reclamanta nu a făcut proba, care-i incumba, in sensul ca sunt îndeplinite toate aceste condiții cumulative pentru a fi admisibila acțiunea formulata: Referitor la prima condiție evidențiata anterior, este esențial de observat ca reclamanta nu a probat ca sumele virate in contul paratului in perioada indicata in acțiune au beneficiat pârâtului in mod direct. Din ordinele de plata depuse de reclamanta la dosar rezulta ca aceasta a dispus virarea tuturor sumelor in perioada amintita in contul deschis la BCR sucursala Oradea pe numele subsemnatului, destinația fiind „donație". De toate sumele depuse de aceasta a dispus împuternicitul contului său, anume tatăl reclamantei - V. G.. Nu s-a probat in niciun fel de către reclamanta ca aceste sume au fost folosite exclusiv pentru a se produce o îmbogățire a paratului. Mai mult, o asemenea concluzie nu reiese in vreun fel din probele administrate in cauza. . de idei, referitor la pretențiile formulate de reclamanta in suma de 4.745 Euro adăugate prin ultima precizare de acțiune depusa la dosarul cauzei se impun si acestea a fi respinse câta vreme reclamanta nu poate fi titularul unei astfel de cereri, lipsindu-i calitatea procesuala activa pentru a formula pretenții relativ la viramente bancare efectuate de/pe seama tatălui acesteia, iar V. G. nu a formulat vreo cerere de intervenție in prezenta cauza, deci neavând nici acesta vreo calitate procesuala in prezenta cauza.

Pentru toate motivele si aspectele învederate prin întâmpinare si concluzii cat si având in vedere toate probele administrate in fata instanței, solicită a binevoi sa se dispună respingerea acțiunii formulata de reclamanta. Totodată, solicită obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de pârât cu judecarea prezentei cauze si anexează in acest sens si dovada cheltuielilor de judecata constând in onorariu de avocat si dovada achitării diferenței de onorariu expertiza contabila achitat in contul BLE pentru expertul P. V., astfel cum instanța a dispus.

Prin Sentința civilă nr. 5078 din 30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta V. A. G. împotriva pârâtului B. I. și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului 10.500 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 383/A/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta V. A. G., prin mandatar V. G., în contradictoriu cu intimatul B. I., împotriva Sentinței civile nr. 5078 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în totalitate și s-a trimis cauza spre rejudecare judecătoriei, care să țină seama de considerentele prezentei decizii. Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării în fond a cauzei.

Cu ocazia rejudecării cauzei, reclamanta V. A. G., prin mandatar V. G., a depus mai multe note de ședință, care se regăsesc la filele următoare: 6, 11-12, 22-23, 27-29, 33-44, 45-53, 90-99, 102-105, 128-134, 172-174, 186-188, 193, 195-201, 255, 260-266, 275, 277-278, 291-292 (toate din volumul I), filele 342-348, 352, 420, 424, 553-563 (toate din volumul II), filele 689-693, 729-731, 766-770, 802-812 (toate din volumul III).

Prin concluziile scrise depuse la dosar în ședința de judecată din 18.06.2015 (fila 833 din volumul III), reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că părțile au trăit în concubinaj din anul 1998 și până în 2008, să se dispună notarea în CF_, nr. cadastral 108 B. casă familială D+P+M în favoarea ambelor părți măcar în proporție de ½ pentru fiecare.

Arată că foarte normal ar fi 2/3 pentru V. A. G. și numai 1/3 pentru B. I., deoarece V. A. G. a învestit în construcție suma de 29.501 euro, iar B. I. numai și numai cu suma de 2.836 euro conform raportului de expertiză. Și înainte de începerea lucrării contribuția reclamantei a fost de 2/3, iar cea a lui B. I. a fost de 1/3, conform stare financiară din 01.09.2006 depusă la dosar la pag. 166 vol. I fond, pag. 200 vol. II apel, pag. 135-136 vol. III rejudecare. În cont se găseau 8000 euro defalcați în felul următor: 2050 euro B. I., 5950 euro V. A. G., defalcare recunoscută și de pârât prin mențiunea scrisă cu mâna lui pe starea financiară din 01.09.2006: „Am copia în original cu acest resoconto din partea lui domnul”, domnul fiind tatăl său. Mai solicită să se constate că are un drept de creanță de 31.501 euro, reprezentând contribuția sa exclusivă 29.501 euro la edificarea construcției plus 2.000 euro pe care i-a depus tatăl său conform ordinului de încasare nr._ din 06.03.2006 în contul nr._-_.2 euro B. I. care se găsește depus la dosar la pag. 570-571 vol. IV rejudecare fond. Mai solicită să fie obligat pârâtul la plata sumei de 13.602 lei cheltuieli de judecată, conform anexei de la pag. 137 vol. III rejudecare fond.

Construcția nu poate să fie a . Oradea din următoarele motive: . Oradea nu mai există. Conform Sentinței Comerciale nr. 206/., s-a dispus dizolvarea societății, iar din 10 martie 2014 societatea a depus cerere de radiere a Tribunalului Bihor și dosarul găsindu-se pe rol cu nr._ . Societatea nu a avut niciun ban în cont, vezi extrasele de cont ale societății de la pag. 368-419 din vol. IV rejudecare fond. Cei doi asociați, reclamanta și pârâtul nu au creditat societatea cu nici măcar un euro, deoarece nu au vrut niciunul ca construcția să-i aparțină societății, ci au vrut să le aparțină lor. S-au emis facturile pe societate numai și numai din punct de vedere precaut, ca să se cunoască datele personale ale persoanelor executante, ca în cazul de neachitare a prevederilor din proiect și calitatea lucrării să știi pe cine să-l tragi la răspundere și să-l dai în judecată dacă este cazul. Dacă construcția a fost realizată de reclamantă și pârât, ca două persoane fizice, și plata a făcut-o întotdeauna în numerar. Și atunci e foarte normal ca construcția să fie a celor doi, reclamanta și pârâtul.

Referitor la încheierea din ședința publică din 02.10.2014 care se găsește la dosar, pag. 329 vol. IV rejudecare fond, pe pag. a 2-a a încheierii, alin. 4, consideră că e normal ca pârâtul să nu dețină înscrisuri, că dacă ar fi avut le-ar fi depus la dosar, ar fi făcut uz de ele în acești 6 ani de proces. Această rezoluție dată în sentință s-ar desprinde din următoarele probe administrate în dosarul de fond, apel și rejudecare fond: părțile au fost concubini, cu același domiciliu conjugal atât în România, .. 21, ., ., conform înscrisurilor oficiale pag. 109-120 vol. I fond, pag. 121-124 vol. III rejudecare fond, cât și în Italia, via Agabiti 12_ Serra de C., conform pag. 22-26 vol. III rejudecare fond pentru termenul 28 mai 2014 și la pag 120 vol. III rejudecare fond. Conform declarațiilor martorilor B. S. D., pag. 53 vol. I fond, pag. 709 – 712 vol. V, S. S. Jean, pag. 54 vol. I fond, G. V., pag. 87 – 88 vol. I fond, V. M., pag. 265 vol. I fond, Hebrea A., pag. 266 vol. I fond, pag. 71 vol. II apel, pag. 349 vol. IV rejudecare fond, C. C. F., pag. 584-586 vol. IV rejudecare fond, conform declarațiilor martorilor pârâtului P. V., pag. 520-522 vol. IV rejudecare fond, B. J. S., pag. 587-589 vol. IV rejudecare fond.

Referitor la contribuția sa bănească la edificarea construcției, înscrisurile bancare oficiale emise de cele două bănci din Italia și Romania, pag. 6-17 vol. I fond, extrase cont BCR pag. 526-552 vol. IV rejudecare fond, deponent V. A. G., centralizatorul extraselor de cont BCR, deponent V. A. G.,_ euro, pag. 608-609 din vol. IV rejudecare fond. Declarațiile martorilor B. S. D., pag. 53 vol. IV rejudecare fond vol. I fond, pag. 709-712 vol. V fond, G. V., pag. 87-88 vol. I fond, S. S. I., pag. 54 vol. I fond, V. M., pag. 265 vol. I fond, Hebrea A., pag. 266 vol. I fond, pag. 71 vol. II apel, pag. 349 vol. III rejudecare fond.

Conform Sentinței Civile nr. 5078/2012, pag. 286-278 vol. I fond, conform raportului de expertiză de la pag. 301-321, reclamanta V. A. G. a depus suma de_ euro, iar B. I. a depus numai 2836 euro, conform extraselor bancare BCR de la pag. 528-534 vol. IV rejudecare fond reclamanta a depus în contul pârâtului suma de 24.500 euro, întocmai egală cu suma expertului din raportul de expertiză, conform centralizatorului extraselor de cont BCR pag. 608-609 vol. IV rejudecare fond, deponent V. A. G. a depus în contul pârâtului suma de 24.500 euro, întocmai egală cu suma expertului din raportul de expertiză. Și din probele administrate de pârât, toate îi sunt favorabile în procent de 100%, iar pe pârât propriile probe și dovezi îl acuză. Astfel, extrasul de cont nr. 1 din data de 15.09.2008 pe perioada 01.08.2007 – 15.09 2009 depus de pârât, pag. 172-179 vol. I fond, pag. 276-282 vol. I fond, pag. 97-104 vol. II apel, pag. 11 – 21 vol. III rejudecare fond, conform căruia pârâtul nu a depus nici măcar un singur euro, tocmai în perioada construcției. Deci, acest extras, dovadă depusă de însuși pârât, prin doamna av. A. C., nu îi folosește la nimic pârâtului, ci din contră. În acest extras de cont sunt chiar ordinele de plată bancare pe care le-a trimis V. A. G.,

Tabelele A, B, C și D fabricate și depuse de pârât, la pag. 161-165 vol. I fond, pag. 195-199 vol. III rejudecare fond, pag. 224-230 vol. III rejudecare fond, nici ele nu sunt de niciun folos, ci din contră. În tabelul A e vorba de toate ordinele de plată bancare cu sumele trimise de V. A. G. în contul pârâtului deschis la BCR Oradea, cu încercarea disperată de a minți și folosind prin rotație cele 5 scenarii din circuitul fantomă fabricat și depus la dosar de însuși pârâtul, prin avocat, la pag. 270-272 vol. I fond, pag. 6-10 vol. III rejudecare fond, pag. 186-189 vol. III rejudecare fond. Tabelul B, act plămădit, fabricat și depus la dosar de însuși pârât, prin avocat, V. A. G. a depus în contul lui B. I. suma de 24.500 euro. Această sumă e recunoscută de însuși pârâtul B. I. prin dovada plămădită, fabricată și depusă de pârât prin avocat. Tabelul C reprezintă niște sume de bani pe care i-a ridicat tatăl său pentru construcție. Nu a contestat niciodată ridicarea acestor sume însemnate după pârât la suma de 12.619 euro. Tatăl său a ridicat mai mulți bani decât această sumă pe care i-a folosit la construirea pentagonului de la B. cu o suprafață de peste 550 mp, a se vedea fotografiile cu construcția de la pag. 70-79 vol. I fond și pag. 86-87 vol. III rejudecare fond. Tabelul D în contul B. I. conform stare financiară persoană autorizată din 01.09.2006 depusă la pag. 166-167 vol. I fond, pag. 200 – 201 vol. II apel, pag. 135-136 vol. III rejudecare fond, erau 8000 euro defalcați în felul următor: 2050 euro ai lui B. I., 5950 euro ai lui V. A. G.. Acești bani erau în cont înainte de începerea construcției. Deci, de remarcat, de reținut și de subliniat că și atunci contribuția sa bănească a fost mai mare, respectiv ¾ V. A. și ¼ B. I.. Această defalcare este recunoscută de însuși B. I. prin mențiunea scrisă de mâna lui pe starea financiară din 01.09.2006 „Am copia în original cu acest resoconto din partea lui domnul”, domnul fiind tatăl său.

Conform raportului de expertiză de la pag. 301-321 vol. I fond, „din extragerile bancare făcute de pârât din contul Banca Posta din Italia nu a ajuns niciun euro din acele extrageri în contul BCR sau în alte conturi. La fel, nici din acel credit de 6000 euro pe care l-a contractat pârâtul nu a ajuns niciun euro în contul BCR sau în alte conturi, pag. 273-274 vol. I fond, pag. 192-194 vol. III rejudecare fond. El a fost folosit la achitarea unei mașini în 30 rate lunare a 225,20 euro/lună. Acest lucru rezultă și din raportul de expertiză pag. 301-321 anexa nr. 2 cu operațiunile bancare din contul_ de la Banca Posta din Italia. Tot din raportul de expertiză expertul spune „nu există nicio reglementare a UE la nivelul bancar și nici între băncile italiene și românești cu privire la termenul specificat pe extrasele de bancă”. „Donația este un act juridic solemn întrucât valabilitatea ei este condiționată de exprimarea consimțământului părților numai în formă autentică”. „La dosarul cauzei nu s-a găsit niciun act juridic autentic în acest scop”.

Solicită să se rețină și faptul că în cei 6 ani de la oprirea șantierului și de la despărțirea în fapt, B. I. nu a fost în stare să continue lucrarea nici măcar prin baterea unui cui, pentru că îi lipsesc banii reclamantei, salariul acesteia, ajutorul familiei sale și a serviciilor prestate de tatăl reclamantei pe care nu l-a plătit cu niciun leu, deși minte susținând că l-a plătit. Acest lucru confirmă și martorii pârâtului audiați, respectiv P. V., pag. 522 vol. III rejudecare fond, B. J. S., pag. 587-589 vol. IV rejudecare fond. Solicită să se studieze cu atenție aceste materiale depuse, conform probatoriului existent la dosar în cele 5 volume, fond, apel și rejudecare fond și se va descoperi și remarca că toate probele de la dosar, atât administrate de reclamantă, cât și de pârât, cât și raportul de expertiză, extrasele de bancă BCR și declarațiile celor 8 martori îi sunt favorabile în procent de 100%. Probele fabricate și depuse de pârât, prin avocat, nu fac altceva decât să se autoacuze. Solicită ca prin hotărâre, instanța să dea o sentință dreaptă și legală, conform întregului probatoriu existent la dosar. Actul de justiție să fie egal și să se suprapună cu actul de dreptate.

Componența dreptului de creanță al reclamantei: Banii depuși de reclamantă în contul BCR: - banii depuși de reclamantă în contul BCR, B. I. – 24.756 euro – conform extras de cont nr. 1 din 15.09.2008 pe perioada 01.08.2007 – 15.09.2008, depus de pârât, prin av. A. C., pag. 169-179 vol. I fond, pag. 276-283 vol. I fond, pag. 97-104 vol. II apel, pag. 11-21 vol. III rejudecare fond, pag. 177-185 vol. III rejudecare fond. B. I. nu a depus nici un euro, tocmai în perioada construcției imobilului.

- banii trimiși de reclamantă tatălui său înainte de a avea B. I. deschis cont la BCR Oradea – 4745 euro - din care a cumpărat: bolțari, plase sudate, cheltuieli pentru situația juridică a ternului, avize, proiect.

Total – 29.501 euro

- banii depui de V. G. din banii lui, scoși din contul lui și depuși în contul lui B. I., conform ordin de încasare nr._/06.03.2006 și stare financiară client din 06.03.2006 depus la pag. 570 – 571 vol. IV rejudecare fond.

Total creanță – 31.501 euro.

Prin concluziile scrise depune la dosar (filele 850-857), pârâtul B. I. a solicitat respingerea acțiunii formulata si precizata de reclamanta, urmare a admiterii excepțiilor invocate si, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiata, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu de expertiza contabila, onorariu de avocat-conform chitanțelor de la dosar si notei de cheltuieli depusa la dosar.

Menționează că, astfel cum a arătat prin întâmpinarea depusa la dosarul de fond al cauzei, poziția sa fata de acțiunea inițial formulata de reclamanta cat si cea precizata ulterior, la fila 96 - încheiere din prezentul dosar - este aceea de admitere a excepțiilor invocate si respingere a pretențiilor formulate fata de pârât, pentru motivele inițial arătate in întâmpinare, motive susținute de probatoriul administrat in cauza.

Referitor la pct. 1 al acțiunii formulata de reclamanta, arată următoarele: este unic proprietar atât asupra terenului, cat si asupra construcției edificata in localitatea B., nr. 106, jud. Bihor, astfel cum rezulta din extrasele de CF depuse la dosarul cauzei si autorizațiile de construcție, contractele privind utilitățile, toate acestea fiind pe numele pârâtului. Nu exista nicio dovada care sa ateste faptul ca imobilului pârâtului constând in teren sau construcție - casa familiala si anexe ar fi construit cu cota contributiva a reclamantei.

Referitor la pct. 2 al acțiunii precizata de reclamanta la fila 38 din dosar privind notarea casei în CF 1369 B. a construcției sale, se impune respingerea acestui capăt de cerere având in vedere ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, respectiv urmare a constatării acestui fapt si admiterii acestei excepții, se impune respingerea acestui capăt de cerere, respectiv si pe motiv ca nu sunt întrunite condițiile legale cerute de dispozițiile cuprinse in legea 50/1991 republicata pentru ca aceasta construcție sa poată fi notata in lipsa unui proces-verbal de recepție, construcția nefiind finalizata si nici recepționată parțial. Referitor la pct. 3 al precizării de acțiune privitor la dreptul de creanța invocat de reclamanta si obligare a pârâtului la plata sumei de 27.272 Euro, la termenul ultim de judecata in fond precizata ca fiind 29.245 Euro - si recent in prezentul dosar la 29.501 Euro reprezentând „contribuția exclusiva" a reclamantei la edificarea imobilului, se impune respingerea si a acestui capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, reținându-se următoarele aspecte:

Toate sumele reflectate in OP-urile bancare virate de câtre reclamanta in contul pârâtului deschis la BCR - Sucursala Oradea au fost operațiuni făcute de aceasta cu mențiunea la rubrica „destinația sumei" aceea de „donazione" (donație, nesupus restituirii deponentului), având in vedere faptul ca toate sumele de bani ce au fost depuse de reclamanta V. A. reprezentau fie sume de bani ce îi aparțineau - predate personal acesteia spre a fi trimise in vederea efectuării diverselor plați de către V. G., fie sume de bani datorate de către aceasta si familia ei pârâtului - datorii pe care aceștia le aveau fata de acesta in urma multiplelor împrumuturi acordate acestora si nerambursate sau rambursate doar parțial.

Pe de alta parte, in susținerea afirmațiilor sale stau si înscrisurile - extrase bancare emanate de la Banco Posta - traduse din limba italiana, (filele 200-217 dosar fond) din care rezulta ca pârâtul avea disponibilitățile financiare necesare ridicării construcției in litigiu, reprezentate atât de creditele bancare (file 180-186) cat si de veniturile realizate din activitatea de preot, precum si din împrumuturile luate de la cumnatul său, Balasca M. - conform declarației depuse la dosarul cauzei (f. 180-186, 200-217)

Important este a se observa ca sumele de bani din extragerile bancare făcute de pârât din contul din Italia sunt depuse la un interval foarte scurt de timp in contul său din România deschis la BCR si administrat de către tatăl reclamantei, numitul V. G. (a se vedea, in acest sens, tabelele comparative A,B,C, depuse in probațiune de pârâtul la dosar, precum si expertiza contabila efectuata in cauza) - filele 158-165, 301 – 322 - dosar fond)

Suportul financiar dat de pârât in diverse forme atât reclamantei cat si familiei sale a fost unul consistent, iar inițiativa tatălui reclamantei - V. Gheoghe de a supraveghea si coordona activitatea de construire a casei venea tocmai in întâmpinarea unei obligații atât de natura morala, cat si materiala fata de tot ajutorul pe care pârâtul îl dăduse familiei V. de-a lungul anilor, după venirea sa in Italia. Revenind pentru moment la starea de fapt, arată că aviditatea si dorința reclamantei si a familiei acesteia de a se îmbogăți pe seama pârâtului a ajuns sa le cunoască abia in momentul in care a aflat cu stupoare ca V. G. încearcă sa-i vândă casa, fara știrea sau acordul său, fapt ce a generat ruperea relațiilor dintre pârât si familia reclamantei, (a se vedea in acest sens, declarațiile martorilor Popute V.-fila 150 dosar fond si a martorului Z. D. – date in fata instanței in dosarul_/271/2009 al Judecătoriei Oradea si care confirma faptul ca vecinii știau ca finanțează construcția si respectiv ca V. G. a încercat sa îi vanda casa fara cunoștința sa.

Face aceste referiri si pentru a arata instanței starea de fapt dar si reaua -credință cu care reclamanta si tatăl sau au promovat acțiunile in instanța, inducând in eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt totalmente neadevărate, rupta din contextul adevăratelor relații care au existat intre pârât si familia V.. Tot in acest sens, a se vedea contradicțiile dintre susținerile făcute in fata instanței stau si recunoașterile reclamantei din înscrisul de la fila 46 dosar (note de ședința) - în care aceasta proferează denigrări la adresa pârâtului, aduce afirmații fara nici o dovada ca si suport, respectiv recunoaște faptul ca „paratul i-a cerut sa vândă apartamentul si pământul sa ii dea banii ca sa termine casa de la B.". O logica elementara in interpretarea globala a tuturor susținerilor făcute de reclamanta si care susține cele arătate de pârât in starea de fapt prezentata in întâmpinarea depusa la dosar, conduc la raționamentul ca reclamanta si familia acesteia îi datorau bani, nicidecum ca pârâtul i-ar fi dator in vreun fel. D. fiind înscrisul mai sus menționat depus de reclamanta personal la dosar, apreciază ca acesta are valoare de recunoaștere a existentei unei datorii a reclamantei fata de pârât, instanța putând lesne face aplicarea dispozițiilor legale privitor la proba interogatoriului, apreciind-o ca atare in contextul probelor administrate in cauza.

Prezumția ca banii virați de reclamanta in contul pârâtului i-ar fi aparținut este combătută atât de mențiunea expresa de „donație" făcuta pe fiecare OP făcut de aceasta in contul pârâtului, cat si de faptul ca tatăl reclamantei avea cont deschis tot la BCR-Oradea, având la indemna posibilitatea de a vira acești bani direct in contul tatălui sau, nicidecum in al pârâtului. Tot in susținerea raționamentului său, arată că de toate sumele de bani virate in contul pârâtului deschis la BCR Oradea a dispus in mod nelimitat, discreționar si exclusiv numitul V. G. - tatăl reclamantei-fiind împuternicit cu puteri depline prin convenția de cont curent nr._/18.08.2005, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar si din expertiza efectuata in cauza. Faptul ca toate sumele de bani intrate in contul său de la data încheierii convenției de cont curent si pana la data promovării acțiunilor in instanța au fost gestionate exclusiv de către tatăl reclamantei este un fapt recunoscut de acesta.

Faptul ca toate sumele de bani virate de reclamanta si pârâtul in contul deschis la BCR - Sucursala Oradea au fost ridicate si gestionate exclusiv de V. G. ridica, in contextul cauzei, si alte discuții referitoare la temeiul juridic al prezentei acțiuni, indicat de către reclamanta in cauza relativ la îmbogățirea fara justa cauza: Se știe ca pentru a fi admisibila acțiunea (actio de in rem verso) recunoscuta celui păgubit printr-o îmbogățire realizata de altul in dauna sa de a cere si obține restituirea valorii folosului realizat, este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: se cere mai întâi ca îmbogățirea sa fi cauzat o paguba celui care a determinat realizarea îmbogățirii, este așadar necesar ca îmbogățitul sa fi câștigat un nou element patrimonial in mod direct, se mai cere ca îmbogățirea sa fie lipsita de cauza. Aceasta înseamnă, cu alte cuvinte, ca îmbogățirea sa nu fie justificata sau întemeiata printr-un act juridic anterior. Mai este necesar, in fine, si ca cel păgubit sa nu aibă la dispoziție nicio alta cale juridica pentru a cere restitutiunea decât actio de in rem verso.

Dovada îndeplinirii in speța a tuturor acestor condiții cumulative incumba reclamantei, in temeiul art. 1169 c.civ. si a art. 129 alin. 2 C.proc.civ., aplicabile având in vedere data formulării acțiunii sale. Or, in speța, este evident ca reclamanta nu a făcut proba, care-i incumba, in sensul ca sunt îndeplinite toate aceste condiții cumulative pentru a fi admisibila acțiunea formulata:

Referitor la prima condiție evidențiata anterior, este esențial de observat ca reclamanta nu a probat ca sumele virate in contul paratului in perioada indicata in acțiune au beneficiat pârâtului in mod direct, având in vedere ca din ordinele de plata depuse de reclamanta la dosar rezulta ca aceasta a dispus virarea tuturor sumelor in perioada amintita in contul deschis la BCR sucursala Oradea pe numele pârâtului, destinația fiind „donație".

De toate sumele depuse de aceasta a dispus împuternicitul contului său, anume tatăl reclamantei - V. G.. Nu s-a probat in niciun fel de către reclamanta ca aceste sume au fost folosite exclusiv pentru a se produce o îmbogățire a paratului sau ca aceste sume de bani au fost întrebuințate de către cel care a dispus de ele in folosul pârâtului, la dosarul cauzei neexistând nici o dovada ca in perioada edificării construcției tatăl reclamantei – împuternicitul - care recunoaște ca a ridicat toate sumele de bani din contul pârâtului, atât cele virate de reclamanta cat si cele virate de pârât - a cheltuit aceste sume de bani in folosul pârâtului. Singurele documente ce atesta plați făcute pentru imobilul in cauza sunt cele depuse la dosar care vizează ., care documente nu numai ca au fost in măsura sa inducă o confuzie maxima Instanței (culpa aparținând, in opinia sa, reclamantei care a făcut in Note de ședința afirmația ca părțile au început edificarea unei construcții pensiune ce avea sa fie administrata prin firma . depuse reflectând – aparent - ca aceste cheltuieli au fost făcute de către societate. Ulterior, reclamanta infirma aceasta ipoteza inițiala, arătând ca firma nu a funcționat, in realitate, niciodată si ca, de fapt, nu s-a înregistrat nimic in firma din plățile consemnate in documentele aflate la filele 243-247 dosar fond. Așadar, s-au făcut plați, nu se știe când, cum, cui, cat, decât de către cine!

Din înscrisurile depuse de împuternicitul reclamantei la dosar relativ la faptul ca familia acestuia a achiziționat in perioada construcției casei o . imobile si a efectuat lucrări de îmbunătățire a acestora, se poate lesne concluziona ca sumele de bani scoase din contul său de către V. G. au avut o alta destinație decât cea pentru care erau destinați, construcția casei.

Tocmai persoana împuternicita de către reclamanta in prezenta cauza -tatăl acesteia V. G. este . care nu numai ca a reclamat „n" situații pe care nu le-a probat in cadrul dosarelor multiple inițiate de acesta pe rolul instanțelor civile/penale, omițând faptul ca pârâtul este cel care a dat dovada de clementa maxima in ceea ce-1 privește având in vedere operațiunile ilicite pe care acesta le-a desfășurat in cadrul firmei si nu a prezentat o „dare de seama" cum, de altfel, a făcut inițial, in perioada procesului de sistare indiviziune sau demolare/autorizare, etc. Scrupulozitatea de care împuternicitul reclamantei a dat dovada inițial (dându-i socoteala la cent si incluzând in cheltuielile sale fiecare bilet de tren sau mititel mâncat) s-a transformat subit, după tentativa eșuata de vânzare a casei pârâtului, in aceste acțiuni judiciare care si in prezent ocupa rolul instanțelor civile/penale, reclamându-si pretinse drepturi si încălcările lor pe la toate forurile posibile, atât împotriva pârâtului cat si a reprezentanților săi sau a magistraților care nu au binevoit sa judece după bunul plac al mandatarului reclamantei.

D. fiind ca in prezentul dosar au fost depuse o . înscrisuri ce, in mare parte nu au legătura cu cauza, insa ce au legătura cu profilul procesomanului V. Gh, a înțeles si pârâtul sa depună hotărâri/ordonanțe ce emana de la organele de stat sau profesionale care au cercetat „conduita" atât a apărătorilor pârâtului, cat si a magistraților care s-au pronunțat in cauzele inițiate de V. & familia, hotărâri care confirma ca avem de-a face cu o persoana care nu înțelege ce înseamnă actul de justiție, apărarea drepturilor, probele procesuale, insa care tolerata la nivelul la care a fost pana acum nu încetează sa facă rău.

Consideră ca, data fiind conduita reclamantei prin mandatarul sau in prezenta cauza si in complexitatea demersurilor sale juridice mult mai ample se impune ca reaua-credința a reclamantei prin inducerea in eroare a instanței in mod repetat, prin schimbări multiple de motivări in fapt si in drept care au generat pârâtului, dar si celor cuprinși in înfăptuirea actului de justiție multiple daune, se impune a fi sancționată in limitele legii, aplicându-se in cauza reclamantei sancțiunea cu amenda judiciara raportat la dispozițiile procedural-civile prev. de art. 187 C. lit. a,i si solicită instanței obligarea reclamantei la despăgubiri in ceea ce îl privește in cuantum de 500 RON (cincisute lei), cererea sa fiind dovedita si argumentata cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei si cu scriptele depuse la dosar de însăși reclamanta prin mandatar.

Revenind la fondul cauzei, în final, referitor la pretențiile formulate de reclamanta in suma de 4745 Euro adăugate prin ultima precizare de acțiune depusa la dosarul cauzei in dosarul de fond se impun si acestea a fi respinse căta vreme reclamanta nu poate fi titularul unei astfel de cereri, lipsindu-i calitatea procesuala activa pentru a formula pretenții relativ la viramente bancare efectuate de/pe seama tatălui acesteia, iar V. G. nu a formulat vreo cerere de intervenție in prezenta cauza, deci neavând nici acesta vreo calitate procesuala in prezenta cauza.

Pentru toate motivele si aspectele învederate prin întâmpinarea depusa la dosarul de fond cat si in prezentele concluzii cat si având in vedere toate probele administrate in fata instanței, solicită respingerea acțiunii formulata de reclamanta.

Totodată, solicită obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de pârât cu judecarea prezentei cauze conform notei de cheltuieli.

Prin notele de ședință depuse în data de 22.06.2015, reclamanta solicită respingerea declarației și anexelor pe care le-a depus d-na avocat A. C. în 18.06.2015. Menționează că în ședința publică din 28.05.2015 instanța a pus în vedere ambelor părți, după ce a întrebat dacă mai au probe de depus, ambele părți au răspuns că nu mai au probe de depus. Atunci instanța a pus în vedere că nu mai pot la termenul viitor, adică în 18.06.2015, să depună noi probe, decât să studieze dosarul și să pregătească concluziile pe care le depun în vederea judecării. Dar instanța una spune și alta face.

Cu referire la ședința publică din 02.10.2014, Încheierea de la pag. 329 vol. IV rejudecare fond, pe pag. a 2 –a, adică la pag. 330, alin. 4 și alin. 5, arată că e normal ca reprezentanta pârâtului să nu mai dețină înscrisuri și să nu mai propună martori, pentru că dacă ar fi avut în acești 6 ani de proces le-ar fi depus la dosar, ar fi făcut uz de ele, timp au avut suficient din data de 23.07.2009 când s-a făcut cererea de chemare în judecată a pârâtului și până azi, 18.06.2015. Referitor la declarație, arată că aceasta nu e autentificată de niciun notar din Italia sau România, invocând prevederile art. 269 alin 1, art. 272, art. 275 alin. 1 N.C.proc.civ. Declarația nu e dată de către Balasca M., ci este făcută de B. I. în numele lui Balasca M. și expediată telegrafic de B. I., chiar din parohia sa cu aparatura parohiei Ronciielli. Balasca M. locuiește în Serra de C. via P. Agahiti, 12, la o distanță de 35 km de parohia Ronciielli. Dacă declarația era scrisă de Balasca M. chiar neautentificată, el Balasca M. nu ar fi fost interesat de următoarele amănunte: „... pentru construcția casei aflată în ., județul Bihor”. „Lucrarea s-a început luna mai 2007 și s-a încheiat cum se găsește în forma actuală mai 2008”. Cum se găsește în forma actuală? „Știu și declar că toți banii au fost dați lui V. A. G. pentru a-i trimite în contul lui din România, deschis la Banca Comercială Bihor pentru construcția casei din B., nr. 106”. De ce trebuia ca banii să ajungă în mâna lui V. A. G.? De ce nu putea să-i trimită pârâtul dacă erau în mâna lui? A cui cont? A lui B. I. sau a lui Balasca M.? Balasca M. nu cunoaște denumirea corectă a BCR Oradea, ci numind-o BCB, dar știe adresa casei, deși nu a fost niciodată în Bihor, decât o singură dată la ei în Oradea. Din prelucrarea datelor din CUD 2007-2008, obținem următoarele: anul 2007 –_,33 – 899,70 – 169,08 – 13,82 =_,3 euro venit pe anul 2007._,3 venit 2007 – 9000,00 împrumut acordat lui B. I.? = 7882,30 euro venit anul 2007. 7882,30/12 luni =656,86 euro venit / lună anul 2008._,47 – 896,55 – 167,92 – 32,33 =_,67 euro venit an 2008._,67 – 7000.00 împrumut acordat lui B. I.? = 9771,67 euro venit anul 2008. 9771,67/12 luni = 814,31 euro venit / lună. Balasca M. este necalificat în construcții și familia lui e formată din 4 persoane, soția lui, M., nu a lucrat nicio oră în Italia, mănâncă la cantina Caritas din localitate, se îmbracă cu haine de la Caritas, chiria lor o plătește B. I. din salariul lui. Deci, în aceste condiții enumerate mai sus, cum poate o familie din 4 persoane să trăiască în Italia, nu în România, cu un venit net lunar de 656,86 euro/lună în anul 2007, iar în anul 2008 cu un venit lunar de 814,31 euro / lună.

Conform tabelului A fabricat și depus de pârât prin d-na avocat la pag. 161-162 vol. I fond, pârâtul ar fi împrumutat de la sora lui, respectiv cumnatul Balasca M., următoarele sume de bani: 08.05.2007 = 1050 euro, 21.08.2007 = 1650 euro, 04.04.2008 = 1000 euro, 05.06.2008 = 1300 euro, total = 4000 euro. Iar acum în declarația depusă spune că a împrumutat_ euro, de 4 ori mai mult ca inițial în tabelul A. Se întreabă când pârâtul a spus adevărul. Lucrarea s-a început în 08.05.2007, când s-a făcut selecția echipei de muncitori la fața locului, adică în B., nr. 106. La licitație erau prezenți: reclamanta și pârâtul care erau sosiți în România de mai multe zile. Deci nu avea cum să ia bani cu împrumut de la sora și cumnatul lui Balasca M., deoarece el era în România de mai multe zile la o distanță de 2000 km. Lucrarea s-a oprit în data de 01.06.2008. Era cu plățile la zi, nu avea nevoie de cei 1300 euro împrumutați de la sora și cumnatul lui Balasca M. în data de 05.06.2008. Toate acestea despre circuitul fantomă al banilor, cât și despre tabelele A, B, C și D, le-a explicat pe larg la vremea respectivă prin nota de ședință depusă în data de 04.01.2012 pentru termenul 17.02.2012. La fel la pag. 158-160 și la pag. 270-272 a depus și nota de ședință față de actele depuse către pârât din care rezultă încercările disperate de a „inventa” noi și noi scenarii referitoare la contribuția bănească a sa la construcția casei comune. Reclamanta nu a primit niciodată vreun euro din mâna lui B. I. pentru a-i trimite în contul pârâtului. Banii pe care reclamanta i-a trimis prin ordinele de plată bancare toate sunt scoase din contul ei de la Banca Ostra Vetere, în acest cont nu-i intră nici un euro de la pârât, numai ies banii lui V. A. G. pe care îi trimite în contul pârâtului de la BCR Oradea.

Această stare de fapt este confirmată de raportul de expertiză, cât și de Sentința civilă nr. 5078/2012 „din același cont bancar al reclamantei de la Banca Ostra Vetere au ieșit_ euro. Împreună cu fiul său, V. V., a asistat în casa lor la două discuții între părți, una în toamna anului 2007 și una în iarna anului 2008, când reclamanta i-a reproșat pârâtului că el nu trimite bani pentru construcția casei comune din B., nr. 106, ci trimite mulți bani la Adudeni pentru construirea casei părinților, deoarece cea veche din pământ s-a prăbușit. Aceasta fiind explicația că, conform raportului de expertiză pârâtul a trimis numai suma de 2836 euro, întocmai în perioada în care se construia casa. În 26 iunie 2014, în ședința publică, reprezentanta pârâtului a cerut instanței să fie obligat la reînnoirea împuternicirii, printr-o declarație autentificată a reclamantei dată în fața notarului din Italia și pe urmă să fie tradusă și autentificată și de un notar din România. S-a conformat și a făcut-o. Dar observă că declarația părții adverse nu a fost autentificată și dată în fața notarului. Iar instanța a luat-o de bună. Deci același înscris „declarație” pentru unul se cere a fi autentificată, iar pentru altul e bună și fără autentificare. Sunt motivele pentru care solicită respingerea declarației și anexele însoțitoare, având în vedere cele 10 considerente de mai sus.

Referitor la insinuările pârâtului că și-ar fi transferat sume de bani din contul pârâtului în contul său personal, arată că, încă prima instanță, la pag. 125 vol. I fond, a depus extras de cont 25.11.2-_ titular V. Gh. pe perioada 01.07.2005 – 24.10.2005, pag. 128 stare financiară client V. Gh. la 22.01.2004, pag. 129 stare financiară client V. Gh. la 01.02.2005, pag. 130 stare financiară client V. Gh. la 22.04.2004, pag. 131 stare financiară client V. Gh. la 02.03.2005. La pag. 547-548 vol. IV rejud. fond se află extrasul de cont din 20.10.2014 a contului vechi 2511.2-_.3/EUR transformat în contul 2511.A.01.0._. 0032EUR. În acest cont nu s-a făcut nicio tranzacție, nici intrări nici ieșiri, s-a plătit comisionul de administrare și în data 14.03.2008 s-a închis contul. Deci nu s-a transferat niciun euro din contul pârâtului în contul său. Această stare de fapt se găsește depusă la pag. 782 din vol. IV rejudecare fond. La pag. 549-550 vol. IV rejudecare fond, în data de 19.05.2009 a deschis al doilea cont 2511.A.01.0._. 0661/EUR, pe care l-a alimentat reclamanta cu banii din creditul_ euro, pe care l-a contractat reclamanta în data de 29.07.2008, conform înscrisurilor oficiale atât în limba italiană, cât și în limba română și care se găsesc depuse la dosar la pag. 771-775 vol. V rejudecare fond. În acest cont, reclamanta a trimis suma de 2400 euro în 3 etape: 18.06.2009 =1000 euro, 12.10.2009 = 600 euro, 24.12.2009 = 800 euro, total – 2400 euro, pe care i-a scos pentru a plăti cheltuielile de judecată din cele două dosare,_ și_/271/2009*. Contul s-a închis în data de 31.12.2009. Nici în acest al doilea cont nu a intrat niciun euro din contul pârâtului în contul reclamantei. Referitor la insinuările pârâtului, făcând afirmația că „familia V. este bogată”, că și-ar fi cumpărat mai multe proprietăți pe banii pârâtului, invocă pag. 712, ultima frază din declarația martorului B. S. D.. Abia la data de 18.08.2005 pârâtul și-a deschis contul 2511.2-_.2, conform convenției de cont curent nr._/18.08.2005, pe care este trecut împuternicit și care se găsește la pag. 64 vol. I fond cu un sold de deschidere de 200 euro. Din data de 18.08.2005 și până la 06.03.2006, pârâtul nu a fost în stare să-și depună în cont nici măcar un euro. În data de 06.03.2006 i-a depus în cont suma de 2000 euro din banii săi, conform ordinului de încasare numerar nr._/06.03.2006 și având cu banii săi 2000 euro în cont suma de 2200,55 euro conform stării financiare client din 06.03.2006, depusă la dosar la pag. 363-367 vol. IV rejudecare fond.

Deci l-a ajutat pe pârât, nu pârâtul pe reclamantă, cum susține pârâtul fără să probeze acest lucru. Prima parcelă de pământ din Oșorhei a cumpărat-o în anul 2002 și . cumpărat-o în anul 2003 pe care le-a plătit din banii săi, a se vedea nota de ședință din 03.11.2014 pentru termenul din 20.11.2014 și găsindu-se la pag. 553-573 la care sunt anexate actele de plată în acest sens. Referitor la mobilierul și aparatele electrocasnice din apartamentul său din Oradea, le aparțin, putând prezenta facturi pe numele său pentru fiecare obiect și care le-a anexat la nota de ședință din 23.02.2015 pentru termenul din 09.04.2015 care se găsește la dosar la pag. 729-731 din vol. V rejudecare fond. Și nici în apartamentul din Italia pârâtul nu a cumpărat niciun obiect, totul fiind al proprietarului de apartament de la care l-a închiriat. Casa de la Sititelec a cumpărat-o fiul său la data de 23.08.2005, după 6 ani de muncă în Italia.

Solicită să se constate că toate aceste achiziții de proprietăți au fost achiziționate înainte de deschiderea contului pârâtului 18.08.2005 cu 200 euro la care a fost împuternicit își în data de 06.03.2006 a depus în contul lui 200 euro din banii săi. Referitor la mașina achiziționată de reclamantă și alimentarea contului 2511.A.01._.0661EUR1 deschis în data de 19.05.2009 în care i-a virat suma de 2400 euro în trei etape – 18.06.2009 = 1000 euro, 12.10.2009 = 600 euro, 24.12.2009 = 800 euro, total – 2400 euro, au fost suportate din creditul pe care l-a contractat reclamanta în data de 29.07.2008, conform înscrisurilor din limba italiană și limba română de la pag. 771 – 775 vol. V rejudecare fond. Consideră că acesta e adevărul dovedit și demonstrat cu acte și înscrisuri. În acest sens, pârâtul „nu deține niciun înscris și niciun martor" după cum însăși reprezentanta pârâtului, în încheierea din 02.10.2014, pag. 330 alin. 5 confirmă acest lucru. De aceea, solicită să fie studiat cu atenție întregul probatoriu existent la dosar, concluziile depuse pentru termenul din 18.06.2015 și cele pentru termenul de pronunțare din 25.06.2015, de mulțimea de acte doveditoare care demonstrează din plin că cele afirmate de reclamantă sunt adevărate. Solicită ca sentința să fie în concordanță cu probatoriul din dosar și cu concluziile scrise depuse în 18.06.2015 și în 25.06.2015, pentru termenul de pronunțare din 25.06.2015, să fie una dreaptă și legală, actul de justiție să fie egal și să se suprapună cu actul de dreptate.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba cu expertiză judiciară în specialitatea contabilitate (filele 301-322 din volumul din I ciclu procesual), precum și proba testimonială, fiind ascultați martorii B. S. D. (fila 53 din volumul din I ciclu procesual), Șana S. I. (fila 54 din volumul din I ciclu procesual), Popute V. (filele 150-151 din volumul din I ciclu procesual), M. D. (fila 152 din volumul din I ciclu procesual), P. V. (filele 520-522 din volumul II din prezentul ciclu procesual), C. C. F. (filele 584-587 din volumul II din prezentul ciclu procesual), B. J. S. (filele 587-589 din volumul II din prezentul ciclu procesual), B. S. D. (filele 709-712 din volumul III din prezentul ciclu procesual), precum și proba cu interogatoriul mandatarului reclamantei, V. G. (filele 590-596 din volumul II din prezentul ciclu procesual).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, s-a susținut de către reclamanta V. A.-G. că, în virtutea relațiilor de concubinaj pe care le-a avut cu pârâtul B. I., aceștia au edificat împreună o construcție pe terenul proprietatea privată a pârâtului, situat pe nr. cad. 108, înscris în CF nr._ B. (filele 75-76). Reclamanta a mai susținut că, dat fiind destrămarea acestor relații cu pârâtul, este îndreptățită la despăgubiri reprezentând contribuția sa financiară la edificarea construcției.

Pentru a stabili natura raporturilor juridice dintre părțile litigante, instanța va lua în considerare declarațiile martorilor ascultați în cauză.

Astfel, martorul P. V. a declarat că, în anul 2003, a înstrăinat pârâtului B. I. un teren împrejmuit în suprafață de 20 ari în . numită Valea Iadului. A vândut paratului și o casă cu 2 camere, o șură și grajd situate pe acest teren. Știe că în perioada anilor 2003-2004, casa de pe teren a fost demolată, iar începând cu anul 2004, s-a început edificarea unei noi construcții pe teren. Atunci când paratul a cumpărat casa, la încheierea contractului au fost de față și tatăl reclamantei, dl. V. G., precum și fratele d-lui V.. Martorul nu știe exact ce relație a fost între reclamantă și parat, însă, în perioada respectivă, după ce paratul a cumpărat terenul și casa, îl vedea des pe parat împreună cu reclamanta și cu familia acesteia. A asistat la o discuție dintre parat și tatăl reclamantei și a auzit cum paratul îi spunea d-lui V. că urma să îi trimită bani din Italia unde muncea, iar dl. V. era împuternicit de parat să ridice banii trimiși, din contul paratului, bani care urmau a fi folosiți de dl. V. la ridicarea noii construcții. De asemenea, martorul a mai relatat că, în perioada în care s-a ridicat noua construcție, pana la faza în care a ajuns la „roșu”, a trecut o perioadă de cca. 2-3 ani, de prin anul 2006 pana prin anii 2008-2009, perioadă în care martorul trecea de cca. 2-3 ori pe lună, uneori chiar săptămânal, în locația în care se edifica construcția. În toată această perioadă, îl vedeam doar pe tatăl reclamantei la fața locului, acesta organizând și coordonând lucrările de construcție, supraveghindu-i pe meșteri și aducând în caz de nevoie materialele de construcție necesare de la depozite din zonă. În această perioadă, dat fiindcă paratul lucra în Italia, acesta venea acasă cam o dată pe an. Opinia martorului este aceea că, în contextul în care a asistat la acea discuție dintre parat și tatăl reclamantei, prin care paratul îi spunea reclamantei că îi va trimite bani din Italia, banii folosiți la edificarea construcției proveneau de la parat. În perioada în care s-a edificat construcția, martorul are cunoștință de faptul că la acea construcție au lucrat mai multe echipe de muncitori, acest lucru datorându-se faptului că echipele de muncitori precedente nu fuseseră plătite la timp. Știe acest lucru din discuțiile avute cu mai mulți muncitori care au lucrat la construcție, al căror nume nu și-l amintește, cu excepția unui anume I. B.. De la acești muncitori mai știe că tatăl reclamantei le-ar fi spus că urma să-i plătească atunci când paratul I. va trimite bani din Italia. Prin 2009-2010, martorul a văzut personal un afiș amplasat la construcția în litigiu pe care scria „de vânzare’’, fiind indicat și un nr. de telefon. Din discuțiile purtate cu oamenii de prin . că aceștia că îl văzuseră pe dl. V., tatăl reclamantei, punând acest afiș. Pârâtul l-a contactat telefonic pe martor în anul 2010, context în care martorul i-a adus la cunoștință că dl. V. pusese un afiș cu „de vânzare” la imobilul în litigiu. Paratul s-a arătat surprins arătând că nu știe nimic despre acest lucru, urmând ca atunci când va veni în tară să clarifice situația. În august 2010, paratul a venit în țară și întâlnindu-se cu martorul, pârâtul i-a relatat acestuia că urma să clarifice în instanță situația construcției, dat fiind că reclamanta și tatăl acesteia aveau pretenții financiare cu privire la această construcție, susținând că au contribuit la edificarea ei. Paratul susținea la acel moment că el ar fi contribuit exclusiv din punct de vedere financiar la edificarea construcției noi. De asemenea, martorul a mai declarat că pârâtul i-a înmânat personal banii pentru cumpărarea terenului și a vechii construcții, fiind vorba de 5.000 de euro. S-a înțeles cu paratul atunci când acesta a cumpărat imobilul, ca martorul să plătească anual impozitul pe teren și construcție, inclusiv pe noua construcție, paratul urmând a-i înmâna contravaloarea acestor plăți atunci când va veni în țară. De asemenea, martorul a mai declarat că, inclusiv în prezent, plătește în numele paratului impozitul aferent terenului și noii construcții, paratul restituindu-i banii atunci când vine în țară. În perioada în care paratul a cumpărat terenul și vechea construcție de la martor, adică prin anul 2003, acesta i-a povestit că fusese coleg cu fiul d-lui V. la Colegiul Teologic Catolic din Oradea și, în acest context, a cunoscut-o și pe reclamantă. La acel moment, paratul era deja plecat să muncească în Italia de vreo 7-8 ani, întorcându-se pentru a cumpăra imobilul de la martor. Tot atunci, în anul 2003, paratul i-a mai spus că, anterior plecării în Italia, a locuit o perioada la familia V.. Martorul a asistat la niște discuții între parat și familia V. între anii 2003 și 2006 și a aflat, în acest context, că în perioada în care anterior plecării în Italia paratul a locuit la familia V., paratul ar fi cumpărat mobilă, aparatură electrocasnică în camera în care a locuit în casa familiei V., toate aceste bunuri rămânând ulterior în casa familiei V.. Cu acea ocazie, a mai aflat, din discuțiile dintre parat și familia V., că paratul l-ar fi ajutat pe dl. V. financiar să cumpere un teren la Oșorhei. A dedus din aceste discuții că, dat fiind acele achiziții efectuate de parat, dl. V. ar fi avut astfel o obligație față de parat, pe care și-a onorat-o prin aceea că a fost prezent și a coordonat și supravegheat edificarea noii construcții, paratul neputând efectua aceste demersuri deoarece lucra în Italia. La discuțiile la care a făcut referire, au fost prezenți pe lângă martor, paratul dar și membrii fam. V.: dl. V., soția, fiul și fiica acesteia. În anul 2003, atunci când paratul a cumpărat de la martor terenul și vechea construcție, au fost de față, atunci când s-a încheiat actul sub semnătură privată, paratul, martorul, dl. V., fiica sa și fratele d-lui V., care a scris de mana contractul. De asemenea, martorul a mai declarat că, de prin anul 2011, de când construcția a ajuns la roșu, deși a mai mers prin zonă de mai multe ori, nu a constatat să se mai fi construit ceva la acea clădire (filele 520-522 din volumul II din prezentul ciclu procesual).

Martorul C. C. F. a relatat că a fost acela care a efectuat lucrări de instalații electrice și branșament pe partea electrică la o construcție în roșu situată în localitatea B., din declarația martorului reieșind că este vorba tocmai despre construcția în litigiu. Martorul a mai declarat că, atunci când s-a întâlnit prima oara cu părțile și dl. V. (tatăl reclamantei) pentru a contracta lucrarea, toți trei i s-au părut o familie normală (filele 584-587 din volumul II din prezentul ciclu procesual).

Martorul B. JEAN S. a relatat că atunci când a fost începută edificarea construcției în litigiu, i-a cunoscut pe reclamantă, pe parat și pe dl. V. (tatăl reclamantei), constatând personal că, la acel moment, aceștia se comportau ca fiind o familie (filele 587-589 din volumul II din prezentul ciclu procesual).

Martorul B. S. D. a relatat că a fost coleg de liceu cu fratele reclamantei, context în care i-a cunoscut, prin intermediul acestuia, pe membrii familiei V., obișnuind să îi viziteze ulterior pe aceștia la domiciliul lor din Oradea, cartierul Rogerius, pe . context, în casa familiei V., l-a cunoscut în anul 1993 pe pârâtul B. I.. Martorul a relatat că, în perioada 1998-2000, dat fiind că pârâtul nu mai avea unde să locuiască, a locuit în casa familiei V., după care a plecat în Italia la muncă, pentru a practica meseria de preot. Martorul a constatat personal, în perioada anului 1998, în timp ce mergea în casa familiei V., că între parți a intervenit o relație de concubinaj. Nu l-a auzit personal pe parat vorbind despre căsătorie, însă i-a auzit pe reclamantă și pe tatăl acesteia referindu-se la o viitoare căsătorie a acesteia cu paratul. Din ce a dedus martorul, familia V. se comporta cu paratul ca și cum acesta făcea parte din familie și reciproc. Martorul a mai relatat că are cunoștință de faptul că, în perioada când paratul a locuit în casa familiei V., nu a plătit acestora vreo chirie și, neavând un venit în acea perioada, pârâtul nu a participat la cheltuielile cu utilitățile. Martorul a asistat la o discuție în care paratul a promis membrilor familiei V. că, după ce se va acomoda în Italia, îi va chema și pe aceștia acolo. De asemenea, martorul a mai declarat că, în anul 1999, paratul le-a chemat pe reclamantă și pe mama reclamantei pentru a munci în Italia, iar acestea au plecat în anul 1999 în Italia, fiind urmate în anul 2000 în același scop de fratele reclamantei. Din discuțiile telefonice purtate cu fratele reclamantei, martorul a aflat că în Italia pârâtul profesa ca preot, iar reclamanta a lucrat într-o fabrică de croitorie, având profesia de călcătoare, precum și într-o fabrică de electrocasnice. Fratele reclamantei a lucrat în mai multe locuri. Reclamanta, mama și fratele reclamantei au locuit împreună, iar paratul locuia separat de aceștia, într-o casă parohială. Martorul are cunoștință de faptul că, in anul 2000, mama și fratele reclamantei împărțeau „Pagini Aurii” in Italia. Ulterior, părțile obișnuiau să vină anual în România, de regula o data, în timpul verii. Cu aceasta ocazie, martorul a asistat la discuții între părți și a aflat ca paratul B. a cumpărat un teren și o casă veche în .. Martorul a mai asistat la discuții între părți, când acestea s-au înțeles sa demoleze vechea construcție, urmând să construiască în locul ei o pensiune, pe cheltuiala atât a reclamantei, cat și a paratului. Cum părțile trebuiau să se întoarcă in Italia la lucru, înțelegerea a fost ca tatăl reclamantei să se ocupe de edificarea acestei pensiuni (filele 709-712 din volumul III din prezentul ciclu procesual).

Din declarațiile martorilor ascultați în prezentul ciclu procesual, dar și din declarațiile martorilor ascultați în primul ciclu procesual - B. S. D. (fila 53 din volumul din primul ciclu procesual), Șana S. I. (fila 54 din volumul din primul ciclu procesual), M. D. (fila 152 din volumul din primul ciclu procesual) – instanța va concluziona că este de necontestat că între părțile litigante a existat o relație de concubinaj, desfășurată pe o perioadă de câțiva ani, cu aproximație în perioada începând din anii 1998-1999 și până în 2007-2008.

În primul rând, instanța va reține că în cauză se impun a fi aplicate dispozițiile Vechiului cod civil de la 1864. Faptelor constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice, realizate în întregime înainte de . legii noi, cât și efectelor produse de acea situație juridică înainte de acest moment, le poate fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei respective ori efectelor ei, deoarece, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. Faptele juridice licite, ca izvoare de obligații, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidența regulii stabilite de art. 103 din Legea nr. 71/2011, articol potrivit căruia, ”obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”, dar și a excepției de la aceasta, instituită prin art. 118 din aceeași lege, conform căruia, ”obligațiile extracontractuale născute înainte de . Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta”. In cazul îmbogățirii fără justă cauză, se aplică legea care era în vigoare la data la care s-a produs împrejurarea ce a condus la îmbogățirea, neimputabilă, dar fără temei juridic, a unei persoane, prin sărăcirea altei persoane. Această regulă se desprinde din dispozițiile art. 6, alin. 2 și 3 din Noul Cod civil (reluate în art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011)

Instanța va reține că relațiile de concubinaj nu au fost reglementate ca atare în vechiul Cod civil și în vechiul Cod al familiei, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, si nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.

D. urmare, instanța va reține că prezumția de comunitate asupra bunurilor, stabilită prin art. 30 din Codul familiei, se aplică numai bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei lor, fără a se putea aplica și celor dobândite în timpul concubinajului.

În contextul în care această dispoziție legală nu este aplicabilă în ceea ce îi privește pe concubini, consecința este că aceștia nu sunt socotiți, în baza legii, proprietari în codevălmășie asupra bunurilor dobândite în perioada conviețuirii.

Astfel, în raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun care reglementează coproprietatea în indiviziune, în măsura în care este dovedită existența unei atare proprietăți, precum și contribuția fiecăruia în parte la dobândirea ei. Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii în comun, prestată cu intenția de a deveni proprietari asupra bunurilor respective, fiind o chestiune de fapt, urmează a fi rezolvată pe bază de probe.

Față de aceasta, instanțele sunt datoare să stabilească exact, prin administrare de probe, care sunt bunurile dobândite de părți în perioada concubinajului, dacă a existat vreo înțelegere cu privire la dobândirea împreună a bunurilor, în ce anume a constat înțelegerea, pentru ca, în raport de constatări, să se hotărască în cauză.

Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun in parte, precum și intenția acestora de a dobândi in comun bunurile. D. fiind că relațiile de concubinaj s-au destrămat în perioada anilor 2007-2008, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 23.07.2009, instanța va constata că a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani de către reclamantă.

Instanța va mai constata că pârâtul a susținut că între părțile litigante nu au existat niciun fel de relații de concubinaj. Însă, susținerile pârâtului sunt contrazise de chiar declarațiile martorilor ascultați în cauză, ale căror declarații au fost mai sus relatate. De altfel, din declarațiile martorilor, reiese că, anterior plecării în Italia pentru a munci, pârâtul B. I. a locuit, pentru o perioadă de timp, în casa familiei V., unde nu a plătit niciun fel de chirie. De menționat că, din înscrisurile depuse la filele 101-120 din dosarul din I ciclu procesual, reiese că pârâtul și-a declarat în acea perioadă, inclusiv față de instituțiile oficiale ale Statului, domiciliul ca fiind la familia V.: Oradea, ., .. 6, județul Bihor.

Mai mult, din aceleași probe care s-au administrat în cauză, reiese că reclamanta și pârâtul au fost de acord să edifice, prin contribuție comună, o construcție pe terenul proprietatea pârâtului, iar coordonarea lucrărilor de construire urma să fie efectuată de tatăl reclamantei.

Așadar, după ce au plecat amândoi în Italia pentru a munci, în virtutea relațiilor existente între părți la acea dată, reclamanta și pârâtul l-au mandatat pe tatăl reclamantei, numitul V. GHOERGE, să coordoneze lucrările de edificare a construcției în litigiu. Această stare de fapt reiese, cu putere de lucru judecat, din considerentele Deciziei civile nr. 896/R/2011, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr._/271/2009, în care instanța s-a pronunțat cu privire la plata serviciilor prestate de dl. V. G. în beneficiul pârâtului, derivând din demersurile efectuate de primul pentru edificarea construcției de pe terenul proprietatea celui de-al doilea (filele 274-277 din dosarul din primul ciclu procesual).

Raportat la titularul dreptului de proprietate asupra construcției care face obiectul litigiului, se va reține că Tribunalul Bihor, Secția Civilă, adică instanța de control judiciar care a pronunțat Decizia civilă nr. 383/A2 decembrie 2013, prin care s-a trimis prezenta cauză spre rejudecare la instanța de fond, a statuat următoarele: ,,terenul cu nr. cad. 108 B. este proprietatea pârâtului, potrivit înscrierilor din CF 1369 B., iar construcția s-a efectuat în baza autorizației de construire nr. 6/24.08.2007 emisă de Primăria Comunei B. în favoarea pârâtului B. I., ca persoană fizică. În aceste condiții, în raport de ansamblul dispozițiilor Lg 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cel care are calitatea de „investitor” și deci proprietar al construcției este pârâtul, schimbarea titularului acestei calități putându-se face numai prin încheierea unui act juridic prin care se transmite dreptul real imobiliar, act care trebuie înscris în CF (art. 7 alin. 14 din Lg 50/1991). Cum nu s-a făcut o astfel de operațiune, pârâtul își păstrează calitatea de investitor și proprietar al construcției, indiferent în ce mod s-a făcut plata lucrărilor de construire’’.

Instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art. 297², alin. 1, ultima teză din vechiul Cod de procedură civilă, care statuează că ,,dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului’’.

Așadar, instanța va reține că Tribunalul Bihor, ca instanță de apel, a tranșat deja problema juridică a titularului dreptului de proprietate asupra construcției în litigiu, statuând că, în raport de ansamblul dispozițiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cel care are calitatea de „investitor” și, deci, proprietar al construcției este pârâtul B. I., iar schimbarea titularului acestei calități se poate face numai prin încheierea unui act juridic prin care se transmite dreptul real imobiliar, act care trebuie înscris în cartea funciară, aspecte care reies fără echivoc din dispozițiile art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991. Cum nu s-a făcut o astfel de operațiune, pârâtul își păstrează calitatea de investitor și proprietar al construcției, indiferent în ce mod s-a efectuat plata lucrărilor de construire.

În plus, instanța va mai reține că art. 492 din Codul civil de la 1864 prezumă că orice construcție făcută asupra unui fond aparține proprietarului acelui teren, cu cheltuiala sa, până la proba contrară. Prin urmare, legea însăși prezumă că o construcție făcută pe un teren aparține proprietarului terenului, dar instituie și prezumția că acea construcție a fost edificată pe cheltuiala sa. Prezumția nu este absolută, ci relativă, putând fi răsturnată prin proba contrarie de către cel care a construit pe fondul altuia, cu materialele sale sau cu banii săi. Dovada acestui fapt conduce la răsturnarea prezumției și la crearea unei situații în care proprietarul fondului pe care se află construcții făcute de altul datorează despăgubiri celui care a construit, ca o aplicație a principiului că nimeni nu se poate îmbogăți fără o justă cauză.

Dovada contrară pentru răsturnarea prezumției legale menționate mai sus a revenit în cauză reclamantei, care se prevalează de dispozițiile art. 494 Cod civil și cere despăgubiri bănești. Deși nu a invocat expres calitatea sa de constructor de bună-credință pe terenul altuia, reclamanta se prevalează de această stare de fapt, invocând însă efectele concubinajului de lungă durată. Cu toate că, în materia accesiunii imobiliare, buna-credință a constructorului semnifică convingerea celui care edifică construcția pe terenul altuia că acel teren îi aparține, valența bunei-credințe în cauză nu poate fi interpretată raportat la acest element exterior. Este evident că reclamanta cunoștea în mod cert că proprietarul terenului era pârâtul, însă nu poate fi considerată de rea-credință în accepțiunea art. 494 alin. (1), (2) și (3) teza I din vechiul Cod civil, pentru că acest text de lege vizează acea situație când se folosește un teren fără niciun titlu sau cu un titlu ale cărui vicii sunt necunoscute sau pe un teren cu titlu litigios.

Reclamanta a susținut că investit bani în imobilul pe al cărui proprietar îl cunoștea și îl recunoștea ca atare, cu un interes legitim dat de starea de concubinaj. Deși relațiile de concubinaj nu creează aceleași efecte patrimoniale ca și relațiile de căsătorie, totuși nu se poate face abstracție de drepturile și obligațiile născute între concubini, similare celor născute dintr-o căsătorie, cu atât mai mult cu cât, în speță, concubinajul a fost de lungă durată, însă neurmat de căsătorie.

În această situație, reclamanta, în calitate de concubină, nu poate fi considerată decât un constructor de bună-credință, în sensul că aceasta a considerat justificată și legitimă încorporarea veniturilor sale proprii într-un imobil aparținând concubinului său, pârâtul B. I., cu scopul creșterii valorii acestuia și sporirii gradului lui de confort, stare de fapt ce ar fi profitat ambilor concubini.

Instanța va constata că a fost învestită de către instanța de control judiciar cu punerea în discuția părților a temeiului juridic al acțiunii, în concret dacă este vorba despre îmbogățirea fără justă cauză sau dreptul de creanță al reclamantei rezultă din convenția părților. Astfel, a arătat instanța de apel, în starea de fapt se invocă existența unei convenții între părți, iar la motivarea în drept, deși se invocă îmbogățirea fără justă cauză, se arată totodată că dreptul de creanță rezultă din convenția părților, ceea ce reprezintă un alt temei juridic.

Astfel, în ședința de judecată din data de 26 iunie 2014 (fila 63 din volumul I), raportat la considerentele deciziei de casare nr. 383/A/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, instanța a pus în discuție temeiul de drept al acțiunii, în concret a solicitat reprezentantului reclamantei să precizeze, în concret, dacă acțiunea se întemeiază pe existența unei convenții între părți, chiar nescrisă, în concret pe existența unei înțelegeri dintre părți privind edificarea casei, sau pe instituția îmbogățirii fără justă cauză. Reprezentantul reclamantei a arătat că nu are cunoștințe juridice, iar părțile din litigiu s-au înțeles verbal, anterior edificării construcției, cu privire la modalitatea de edificare a construcției, precum și cu privire la destinația acesteia.

În contextul în care textul de lege invocat nu corespunde situației de fapt învederate de reclamantă, instanța va aplica în speță regula de drept iura novit curia, regulă prin care se înțelege că judecătorul nu este ținut de textul de lege invocat de parte, ci trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificată juridic de parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză. Aplicarea acestei reguli nu este de natura să conducă la soluția că judecătorul învestit cu soluționarea prezentei cauze va schimba din oficiu cauza cererii de chemare în judecată, ci, dimpotrivă, instanța va avea în vedere temeiul de drept corect raportat la starea de fapt incidentă în cauză.

Așadar, în exercitarea rolului activ, instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea de a schimba calificarea juridică dată de reclamantă, în funcție de conținutul cererii, și nu denumirea dată de parte (raportat la art. 84 Cod procedură civilă). Instanța mai are obligația de a cere părților să prezinte explicații și să pună în discuție orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată (raportat la art. 129 alin 4 Cod procedură civilă), fără să facă o aplicare restrictivă a dispozițiilor art. 129 alin 6 Cod procedură civilă, deoarece investirea instanței este făcută cu situația de fapt în întregul său.

În speța dedusă judecății, cel puțin în cel de-al doilea ciclu procesual, reclamanta nu s-a prezentat personal la niciun termen de judecată, ci a fost reprezentată convențional de numitul V. G., tatăl său. Este de necontestat că, neavând nicio pregătire juridică (după cum, de altfel, acesta a recunoscut în fața instanței), mandatarul nu avea cum să indice temeiul juridic al acțiunii, prin indicarea corectă a textului de lege.

Prin urmare, raportat la situația de fapt învederată de reclamantă, coroborată și cu probele administrate în cauză, instanța va concluziona că temeiul juridic al prezentei acțiuni îl reprezintă îmbogățirea fără justă cauză.

Deși vechiul Cod civil nu definea îmbogățirea fără justă cauză, doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia că această instituție reprezintă faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. De regula, se considera ca aceasta implică un fapt juridic, care consta în mărirea patrimoniului unei persoane, fără temei legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintâi având obligația de a înapoia celei de-a doua avantajul pe care l-a obținut în dauna ei. Acțiunea în justiție pe care o are creditorul acestei obligații, având ca obiect restituirea, se numește actio de im rem verso.

Deși vechiul Codul civil nu conținea o reglementare de principiu a instituției îmbogățirii fără justă cauză, cunoscută si sub denumirea de îmbogățire fără just temei, existau mai multe aplicații ale acestui fapt juridic licit, ca izvor de obligații, respectiv art. 493-494 Cod civil (aplicabil în speță), text de lege care statuează că proprietarul care a construit pe terenul sau cu materialele altei persoane are obligația de a plăti contravaloarea acestora, iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul sa fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reținut construcția.

Pentru formularea acțiunii în restituire se cer întrunite următoarele condiții materiale: să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile; micșorarea patrimoniului altei persoane sa constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli; să existe o legătura între mărirea si, respectiv, diminuarea unui patrimoniu, în sensul ca ambele operațiuni să fie efectul unei cauze unice.

Admisibilitatea acțiunii în restituire presupune întrunirea următoarelor condiții juridice: sa nu existe un temei legal al îmbogățirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane, respectiv sa nu fie vorba de o dispoziție legala, un contract, o hotărâre judecătoreasca; sa nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite.

Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial, din care ia naștere un raport juridic obligațional, în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligației de restituire, iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligații. De regula, restituirea se face în natura, dar atunci când acest lucru nu este posibil, restituirea se va face prin echivalent.

Obligația de restituire cunoaște doua limite: 1) persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligata la restituire decât în măsura creșterii patrimoniului său la momentul intentării acțiunii în restituire; 2) persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micșorarea patrimoniului sau, deoarece s-ar ajunge la o îmbogățire fără justa cauza.

Acțiunea în restituire este o acțiune prescriptibila extinctiv, supusa termenului general de prescripție, de 3 ani. Conform prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, pentru acțiunile formulate în temeiul îmbogățirii fără justa cauza, termenul de prescripție începe sa curgă din momentul în care persoana care si-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât faptul măririi altui patrimoniu, cât si persoana care a beneficiat de aceasta mărire, împotriva căruia se intentează acțiunea.

Din declarațiile martorilor ascultați în cauză, reiese că relația de concubinaj dintre părțile litigante a durat până în jurul anilor 2007-2008, iar edificarea construcției s-a efectuat în baza autorizației de construire nr. 6/24.08.2007 emisă de Primăria Comunei B. în favoarea pârâtului B. I. (după cum reține și instanța de apel). În contextul în care prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 23 iulie 2009, instanța va aprecia că aceasta a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.

Așadar, important în cauză este a se stabili care este contribuția financiară a reclamantei la edificarea construcției în litigiu.

Din declarațiile martorilor ascultați în cauză, reiese că ambele părți litigante au locuit și au muncit în Italia în perioada edificării construcției.

Pentru dovedirea întinderii contribuției fiecăreia dintre părți, sunt relevante, însă, sursele banilor cu care se cumpărau materiale sau se plătea manopera, cu atât mai mult cu cât părților în litigiu nu li se aplică prezumția instituită de art. 30 din Codul familiei, după cum instanța a detaliat mai sus. Neexistând o comunitate matrimonială, contribuția fiecărui concubin este dată de întinderea patrimoniului fiecăruia dintre ei afectat realizării acestei construcții. Or, de aceea, se impune a se stabili în cauză care a fost modalitatea în care reclamanta și pârâtul au susținut financiar realizarea construcției, în concret care erau posibilitățile lor financiare pentru realizarea acestui obiectiv.

Astfel, reclamanta V. A.-G. a dovedit întinderea veniturilor sale din perioada anterioară și contemporană realizării construcției prin următoarele înscrisuri: adeverința emisă în data de 22.07.2010 de SINSERVICE di Carbini Franco, din care reiese că reclamanta a fost angajată la această societate în data de 13.05.2006, ca muncitor montator componente electrice și electromecanice, societate la care lucra inclusiv la data eliberării adeverinței (filele 65-66 din volumul din I ciclu procesual). În sprijinul acestei adeverințe, stau și certificatele fiscale emise pe perioada 2004-2009 (filele 67-78 din volumul din primul ciclu procesual).

În plus, reclamanta a mai contractat un credit în cuantum de 15.600 Euro în data de 31.07.2008, care i-a fost acordat de o unitate financiară bancară din Italia, Cassa di Rosparmio di Fabriano e Cupramontana SpA (filele 771-781 din volumul III).

Raportat la contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1996 și 1999, depuse de reclamantă la filele 123-124 din dosarul din primul ciclu procesual, instanța nu le va lua în considerare, în contextul în care a fost învestită doar cu stabilirea contribuției reclamantei la edificarea construcției, iar aceste înscrisuri exced obiectului cauzei, putând proba eventualele resurse financiare ale familiei V. sau doar ale mandatarului reclamantei (V. G.), nicidecum nu reprezintă venituri proprii ale reclamantei. Oricum, nici nu s-a dovedit în vreun fel că sumele de bani derivând din aceste contracte ar fi fost folosite la edificarea construcției în litigiu, mai ales că au fost dobândite cu mulți ani înainte de edificarea construcției.

Raportat la veniturile pârâtului B. I., instanța va reține că s-au depus la dosar următoarele dovezi: adeverința emisă în data de 25.01.2011 de Institutul Diecezan pentru susținerea clerului din Senigallia, din care reiese că pârâtul a fost încadrat la data de 01.09.1999 și este și la data eliberării adeverinței administrator parohial în cadrul Parohiei San Giovanni Battista in Roncitelli din Senigallia (fila 143 din volumul din I ciclu procesual).

Pârâtul a mai depus copia unui contract de credit, din care reiese că a contractat un credit în cuantum de 6.000 Euro în data de 19.07.2007, de la banca Banco Posta din R., Italia (filele 180-181 din volumul din primul ciclu procesual).

Instanța va constata că, în primul ciclu procesual, s-a efectuat un Raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expertul contabil P. V., în baza extraselor de cont, și a celorlalte documente bancare eliberate de Banca Comercială Română, de Banca delle Marche și Banca Posta, ultimele traduse din limba italiană în limba română (filele 301-322 din volumul dosarului din primul ciclu procesual).

Astfel, din concluziile expertului, dar și din înscrisurile depuse în probațiune la dosar, se poate constata că pârâtul B. I. a deschis un cont bancar la Banca Comercială Română, Filiala Oradea, având numărul_. Deși titularul de cont era pârâtul, împuternicitul legal era numitul V. G. (tatăl reclamantei), care avea drept de gestionare exclusivă a acestui cont bancar, în baza ,,Convenției de cont curent’’ nr._/18.08.2005. Susținerile expertului sunt întărite de Convenția de cont curent nr._/18.08.2005, depusă la fila 64 din dosarul cauzei, volumul din primul ciclu procesual.

Din analiza extraselor de bancă emise de Banca Comercială Română, cu privire la contul bancar nr._ deschis pe numele pârâtului, a reieșit rulajul sumelor intrate și ieșite în perioada 2007-2009, deponentul acestora, precum și beneficiarul, conform Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză, astfel:

- soldul inițial al contului la data de 18.04.2007 a fost de 169,14 Euro;

- sumele virate în cont de reclamanta V. A. cu mențiunea ,,donazione’’, au fost în cuantum total de 24.500 Euro;

- sumele virate în cont de pârâtul B. I. au fost în cuantum total de 2.836 Euro;

- dobânzi – 1,14 Euro;

- Total Intrări + Sold = 27.506,28 Euro;

- Ieșiri sume din contul pârâtului, pe numele B. I. (titular de cont) – 27.351 Euro;

- Ieșiri sume din contul pârâtului, reprezentând cheltuieli bancare – 96,67 Euro;

- Total cheltuieli – 27.447,67 Euro;

- Sold – 58,61 Euro.

Așadar, expertul contabil judiciar a concluzionat că, în perioada 2007-2009, în contul nr._ deschis la B.C.R., având ca beneficiar pe pârâtul B. I., s-a depus de către reclamanta V. A., cu specificația ,,donazione’’ suma de 24.500 Euro, s-a depus de către pârâtul B. I. suma de 3.005,14 Euro, din care 169,14 Euro sold și 2.836 Euro pe parcursul perioadei existând intrări din dobânzi în sumă de 1,14 Euro, în total a intrat în contul beneficiarului suma de 27.506,28 Euro.

Expertul a mai concluzionat că, în aceeași perioadă 2007-2009, din contul beneficiarului B. I. nr._ deschis la B.C.R., au ieșit, conform extraselor bancare, următoarele sume: 27.351 Euro retrase pe numele B. I. (extrase de cont) și 96,67 Euro reprezentând cheltuieli bancare.

Expertul contabil nu a putut indica în concret dacă acești bani au fost retrași de către împuternicitul V. G., deoarece pe extrasele de cont emise de B.C.R., la rubrica ,,eliberări numerar’’, figurează întotdeauna, conform reglementărilor legale, titularul contului, în cazul de față acesta fiind pârâtul B. I.. Retragerea sumelor de bani din bancă se face în baza ordinului de plată în numerar, unde persoana care retrage banii (titular sau împuternicit legal) își completează numele, prenumele, semnează și, în baza acestora, primește o chitanță pentru suma eliberată.

Însă, din poziția exprimată de ambele părți litigante, inclusiv de către pârât, coroborat cu ordinele de plată depuse la dosar la filele 597-607 și 715-727 din volumul II al cauzei, reiese că persoana care a retras sumele de bani din acest cont bancar este mandatarul V. G. (tatăl reclamantei), acesta având, de altfel, drept de gestionare exclusivă a acestui cont bancar, în baza ,,Convenției de cont curent’’ nr._/18.08.2005, încheiată cu pârâtul.

Din declarațiile martorilor ascultați în cauză, dar și din poziția părților litigante, reiese că mandatarul V. G. a fost cel care a efectuat demersurile necesare în vederea edificării construcției în litigiu, achiziționând materialele de construcții necesare, plătind echipele de muncitori, supraveghind lucrările etc.

Din acest motiv, înscrisurile depuse la dosar în dovedirea achiziționării unor materiale de construcții sau pentru plata muncii lucrătorilor nu sunt extrem de relevante pentru ca instanța să poată aprecia contribuția fiecăreia dintre părți la edificarea construcției, în contextul în care persoana nominalizată în înscrisurile comerciale, facturi, chitanțe de cumpărare a materialelor etc, nu putea fi decât mandatarul V. G., iar martorii audiați în cauză au confirmat că muncitorii au fost plătiți tot de acest mandatar. Prin urmare, facturile fiscale, chitanțele și contractele depuse la filele 21-26, 246-247 din dosarul din primul ciclu procesual, precum și cele depuse la filele 429-519 din volumul II din prezentul ciclu procesual, pe care, de altfel, apare numele mandatarului V. G. nu vor fi luate în considerare de instanță ca reprezentând contribuția uneia sau alteia dintre părți. De menționat că pe o parte din aceste înscrisuri contabile apare inclusiv denumirea ., o societate comercială care a fost deținută de reclamantă. Oricum, este de necontestat că pentru anumite cheltuieli efectuate în beneficiul construcției pot să nu existe înscrisuri constatatoare, cum ar fi plata unor muncitori etc.

Așadar, instanța va avea în vedere concluziile expertului contabil judiciar P. V., care, după ce a studiat toate înscrisurile depuse la dosar, a concluzionat că, în perioada 2007-2009, în contul nr._ deschis la B.C.R., având ca beneficiar pe pârâtul B. I., s-a depus de către reclamanta V. A., cu specificația ,,donazione’’ suma de 24.500 Euro.

Raportat la virarea acestei sume de bani de către reclamantă, pârâtul a susținut că este vorba despre împrumuturi anterioare acordate reclamantei și familiei sale, pe care reclamanta i le-ar fi restituit cu titulatura ,,donazione’’. Astfel, pârâtul a susținut că relevantă este recunoașterea reclamantei din înscrisul de la fila 46 din dosar (note de ședința), în care aceasta recunoaște faptul ca „paratul i-a cerut sa vândă apartamentul si pământul sa ii dea banii ca sa termine casa de la B.". D. fiind înscrisul mai sus menționat, depus de reclamanta personal la dosar, pârâtul a apreciat ca acesta are valoare de recunoaștere a existenței unei datorii a reclamantei fata de pârât, iar instanța ar putea face aplicarea dispozițiilor legale privitor la proba interogatoriului, apreciind-o ca atare in contextul probelor administrate in cauza – a mai susținut pârâtul.

Instanța va înlătura, însă, aceste susțineri, motivat de următoarele argumente: nici în primul ciclu procesual, nici ulterior, nu s-a putut lua personal interogatoriul nici reclamantei, nici pârâtului, în contextul în care ambii locuiau și lucrau în Italia. O mențiune olografă efectuată pe un înscris depus la dosar, chiar dacă ar aparține reclamantei, nu poate avea în niciun caz valoarea unui interogatoriu în accepțiunea art. 225 Cod procedură civilă, cu atât mai mult nu poate avea valoarea unei recunoașteri a unui eventual împrumut. Astfel, chiar dacă următoarea mențiune olografă ar aparține reclamantei - „paratul i-a cerut sa vândă apartamentul si pământul sa ii dea banii ca sa termine casa de la B." -, chiar și în contextul prezentului litigiu, instanța nu poate aprecia că această afirmație are valoarea recunoașterii unui împrumut anterior.

Potrivit art. 1191, alin din Codul civil de la 1864, ,,dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei … nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată’’.

Însă, dat fiind relațiile de prietenie intimă dintre reclamantă si parat, ne aflam in prezenta uneia dintre situațiile in care proba testimoniala devine admisibilă, fiind vorba despre o imposibilitate morala de preconstituire a înscrisului, imposibilitate rezultând din raporturile de concubinaj dintre parți. De altfel, in conformitate cu art. 1191, alin 3 din același Cod civil, părțile pot conveni, expres sau tacit, sa administreze proba prin declarațiile martorilor.

Este adevărat că pârâtul a depus la fila 820 din dosarul cauzei (volumul III) o declarație olografă dată de numitul Balasca M., din care reiese că această persoană, în calitate de cumnat al pârâtului, a declarat că în anii 2007-2008 l-ar fi împrumutat pe pârât cu suma de 16.000 Euro pentru construcția casei aflate în ., iar pârâtul i-ar fi restituit acest împrumut în februarie 2015. Mai apare menționat pe această declarație că respectivul Balasca M. cunoaște că toți banii pe care i-a împrumutat pârâtului au fost dați de acesta din urmă reclamantei V. A.-G., pentru a-i trimite în contul lui din România, deschis la B.C.R. Bihor, pentru construcția casei din B., nr. 106.

Instanța nu va lua, însă, în considerare, acest înscris, în contextul în care nu a fost depus în original la dosar, ci în copie xerox. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost depus în original la dosar, acesta nu avea decât valoarea unui înscris sub semnătură privată, emanând aparent de la o persoană care nu a fost chemată ca martor în dosar, pentru ca instanța să poată constata nemijlocit că cele inserate în cuprinsul înscrisului corespund adevărului. Acest înscris nici nu probează că ar reprezenta într-adevăr declarația numitului Balasca M., nefiind dat sub forma unui act notarial, neavând nici dată certă.

Prin urmare, instanța va înlătura înscrisul depus la fila 820 din dosarul cauzei (volumul III) ca neavând forță probantă. În speța dedusă judecății, pârâtul nu a probat în vreun fel, nici prin martori, nici printr-un început de dovadă scrisă care să poată fi coroborat cu alte probe din dosar, că ar fi împrumutat-o pe reclamantă sau pe alți membri din familia ei cu diverse sume de bani. Or celui care face o susținere în fața instanței îi incumbă sarcina probei, raportat la art. 1169 Cod civil.

Prin urmare, instanța va concluziona că suma de 24.500 Euro depusă de reclamanta V. A., cu specificația ,,donazione’’, în contul nr._ deschis la B.C.R. Oradea pe numele pârâtului B. I., a fost virată de aceasta cu scopul ca banii respectivi să fie folosiți pentru edificarea construcției în litigiu.

De remarcat că, după cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză, pârâtul B. I. a mai avut deschis un cont bancar în EURO la banca Banco Posta din Italia, astfel că, dacă ar fi fost vorba despre restituirea unui împrumut anterior, așa cum a susținut pârâtul, reclamanta ar fi putut vira banii respectivi în acest din urmă cont bancar, cu privire la care avea drept de gestiune exclusivă doar pârâtul. Nu în ultimul rând, dat fiind că ambele părți litigante locuiau în Italia, reclamanta ar fi putut să îi remită pârâtului personal suma de bani în discuție.

Este de necontestat că probațiunea în prezentul dosar este dificilă, dat fiind relațiile anterioare de concubinaj dintre părți și faptul că, în virtutea acestor relații, părțile nu și-au preconstituit înscrisuri în sensul de instrumentum probationis.

Însă, din faptul că pârâtul a deschis contul bancar nr._ la B.C.R. Oradea, dând mandatarului V. G. (tatăl reclamantei) drept de gestionare exclusivă a acestui cont bancar, în baza ,,Convenției de cont curent’’ nr._/18.08.2005, din faptul că tatăl reclamantei a scos în mod repetat sume de bani din acest cont bancar (conform ordinelor de plată la care instanța a făcut referire mai sus), sume pe care acesta din urmă le-a folosit la edificarea construcției, instanța va concluziona că pârâtul a înființat acest cont bancar cu scopul ca toții banii care urmau să fie folosiți la edificarea construcției să se vireze strict prin acest cont bancar, astfel încât să fie ținută o evidență a cheltuielilor care urmau a se face în scopul arătat.

Așadar, instanța va reține că suma de 24.500 Euro a fost virată de reclamanta V. A. în scopul ca acești bani să fie folosiți la edificarea construcției.

Este adevărat că pe toate dovezile de viramente bancare efectuate de reclamantă în perioada 2003-2008 (depuse la filele 6-17 din volumul dosarului din primul ciclu procesual) apare mențiunea ,,donazione’’, cuvânt care în traducere ar însemna ,,donație’’. Însă, instanța va considera că nu este credibil ca o persoană care muncește în Italia să transmită concubinului său, in mod gratuit si irevocabil, sume de bani, pe o perioadă îndelungată de timp și în mod repetat, fără ca respectiva persoană să mai vrea să beneficieze de acești bani în vreun fel. Așadar, instanța va considera că intenția reclamantei, atunci când a virat aceste sume de bani, nu a fost aceea de a-l gratifica pe pârât, ci mai plauzibil este ca reclamanta să fi virat banii câștigați în Italia cu scopul de fi edificată construcția de care cei doi concubini urmau să beneficieze împreună la un moment dat. Această concluzie este întărită, de altfel, de gestul pârâtului, care l-a împuternicit pe tatăl concubinei sale să gestioneze contul său bancar și să scoată bani din acest cont, pe care să-i folosească la edificarea construcției de care urmau să beneficieze ambele părți litigante. De menționat că tatăl reclamantei a fost cel care a efectuat demersurile inclusiv pentru demolarea vechii construcții de pe teren și obținerea avizelor și autorizației necesare pentru edificarea noii construcții, cea din litigiu, după cum reiese din probele administrate în cauză.

Prin urmare, având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, instanța va reține că suma de 24.500 Euro reprezintă contribuția reclamantei V. A. la edificarea construcției în litigiu.

Instanța va mai constata că expertul judiciar P. V., care a întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară din primul ciclu procesual, a constatat că pârâtul B. I. a avut deschis un cont bancar în EURO la banca Banco Posta din Italia, iar raportat la rulajul sumelor de bani din acest cont bancar în perioada 30.11._08, expertul a concluzionat următoarele: pârâtul a depus în acest cont suma totală de 26.230 Euro, din care 6.000 Euro din credit obținut de la bancă, în perioada 30.11._08, din care a fost retrasă de către pârât în aceeași perioadă suma de 20.790,20 Euro, iar 4.741 Euro reprezintă cheltuieli bancare, rezultând un sold final în sumă de 698,66 Euro, conform extraselor de cont emise de banca italiană. Expertul a mai concluzionat că, din extrasele de cont ale băncii, nu rezultă că sumele retrase de pârât ar fi fost transferate prin bancă în contul lui deschis la BCR Filiala Oradea sau în alte conturi (filele 305-306 din volumul din I ciclu procesual).

Așadar, instanța va constata că nu s-a probat de către pârât că sumele de bani pe care le-a deținut la un moment dat în contul bancar în EURO de la banca Banco Posta din Italia, ar fi fost investite în construcția care face obiectul litigiului. De altfel, instanța va reține că nici nu a fost investită cu vreun capăt de cerere prin care să se solicite instanței să constate care este contribuția pârâtului la edificarea construcției, nici prin acțiunea promovată de reclamantă, nici printr-o eventuală cerere reconvențională introdusă de pârât.

Prin precizarea de acțiune efectuată de reclamantă, prin împuternicit, în cel de-al doilea ciclu procesual, aceasta și-a majorat cuantumul pretențiilor, arătând că a mai trimis în țară suma de 4.745 Euro, pentru a fi folosiți acești bani tot la edificarea construcției în litigiu. Reclamanta a motivat că a virat acești bani în contul bancar deschis pe numele tatălui său, V. G., deoarece pârâtul încă nu deschisese la acel moment contul bancar de la B.C.R. Oradea. Instanța va respinge, însă, aceste pretenții, în contextul în care nu s-a probat că acești bani au fost folosiți tocmai în scopul arătat mai sus, or celui care face o susținere în fața instanței îi incumbă sarcina probei, raportat la art. 1169 Cod civil.

Reclamanta a mai solicitat instanței să constate că reprezintă contribuția sa la edificarea construcției și suma de 2.000 Euro pe care tatăl său, V. G., a scos-o din propriul său cont bancar și a virat-o în contul bancar al pârâtului deschis la B.C.R. Oradea, conform ordinului de încasare nr._/06.03.2006 (fila 570 din volumul II din prezentul ciclu procesual). Instanța va respinge și această solicitare, considerând că nu s-a probat în vreun fel că suma de 2.000 Euro reprezintă contribuția efectivă a reclamantei la edificarea construcției, iar dacă mandatarul V. G. solicită să i se restituie de către pârât această sumă de bani (pe care dl. V. G. a virat-o, și nu reclamanta), acesta o poate solicita printr-o acțiune distinctă în instanță, unde va putea face probațiunea necesară.

Așadar, din toate probele care au fost administrate în cauză, reiese că pârâtul B. I. este obligat la restituirea doar a sumei de 24.500 Euro către reclamanta V. A., în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, deoarece patrimoniul pârâtului s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantei, care s-a micșorat, cu această sumă de bani.

Concluzionând, instanța va respinge primul capăt de cerere, prin care a fost învestită de reclamantă să constate că, sub durata concubinajului cu pârâtul, a edificat din contribuție comună, pe terenul identificat cu nr. cad. 108 B., înscris în CF 1369 B. un imobil, D+P+M, cu destinația locuință familială și anexe.

Aceasta în contextul în care instanța de apel a statuat deja că ,,terenul cu nr. cad. 108 B. este proprietatea pârâtului, potrivit înscrierilor din CF 1369 B., iar construcția s-a efectuat în baza autorizației de construire nr. 6/24.08.2007 emisă de Primăria Comunei B. în favoarea pârâtului B. I., ca persoană fizică. În aceste condiții, în raport de ansamblul dispozițiilor Lg 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cel care are calitatea de „investitor” și deci proprietar al construcției este pârâtul, schimbarea titularului acestei calități putându-se face numai prin încheierea unui act juridic prin care se transmite dreptul real imobiliar, act care trebuie înscris în CF (art. 7 alin. 14 din Lg 50/1991). Cum nu s-a făcut o astfel de operațiune, pârâtul își păstrează calitatea de investitor și proprietar al construcției, indiferent în ce mod s-a făcut plata lucrărilor de construire’’.

Așadar, din punct de vedere legal, doar pârâtul a fost cel care a edificat construcția în litigiu.

Totuși, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în invocarea acestui petit, precum și în ceea ce privește petitul privind notarea construcției în CF - excepție invocată de pârât -, în contextul în care este de necontestat că reclamanta are un interes în a formula și primele două capete de cerere, care se impun a fi analizate unitar cu cel de-al treilea petit (având ca obiect despăgubirile pe care le solicită).

Raportat la excepția inadmisibilității primelor două petite, excepție pe care a invocat-o, de asemenea, pârâtul, instanța o va califica drept o apărare de fond, analizând-o ca atare.

Pe fond, instanța va respinge primul capăt de cerere, în contextul în care, din punct de vedere legal, doar pârâtul a fost cel care a edificat construcția în litigiu, pentru argumentele detaliate mai sus, pe care instanța nu le va mai relua.

Raportat la cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect notarea construcției în cartea funciară, instanța va reține următoarele: în ședința de judecată din data de 26 iunie 2014, instanța a adus la cunoștința părților ultimele modificări legislative ale art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care statuează că „dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale”. În acest sens, instanța a întrebat părțile dacă respectiva construcție a fost finalizată și, în caz afirmativ, a solicitat să se depună la dosarul cauzei procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau un certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția (în cazul în care astfel de înscrisuri au fost întocmite). Reprezentantul reclamantei a învederat cu acea ocazie că nu este finalizată construcția în prezent și că nu s-a încheiat niciun proces-verbal de recepție finală/pe stadiu de lucru al construcției, nu s-a emis de către primărie niciun certificat în acest sens și nu s-a întocmit documentație cadastrală cu privire la construcția în litigiu. Reprezentanta pârâtului a arătat că are cunoștință de faptul că nu este finalizată construcția și nici nu s-a întocmit documentație cadastrală cu privire la construcția în litigiu.

Instanța a mai pus în discuție efectuarea în cauză a unei expertize care să aibă drept obiectiv identificarea construcției în litigiu din punct de vedere topografic, al stadiului de realizare și eventual al valorii totale a acesteia, atât în ședința din data de 26 iunie 2014, cât și în ședința de judecată din data de 10 iulie 2014, dar și la ultimul termen de judecată, cel din data de 18.06.2015. Reprezentanții părților au învederat instanței, în mod expres, că nu doresc efectuarea unei astfel de expertize.

Din întregul probatoriu administrat în cauză, reiese că, pe terenul cu numărul cadastral 108 B., înscris în CF nr._ B. (CF vechi nr. 1369 B.), exista o construcție, atunci când pârâtul a cumpărat acest teren, construcție notată în CF sub C 1, reprezentând ,,casă de locuit’’ (filele 73-76 din volumul I din prezentul ciclu procesual). Vechea construcție a fost desființată, în baza Autorizației de desființare nr. 2/11.07.2007 emisă de Primăria Comunei B. (filele 77-78 din volumul I din prezentul ciclu procesual). Ulterior, în baza Autorizației de construire nr. 6/24.08.2007 emisă de Primăria Comunei B., s-a început edificarea unei noi construcții pe terenul în litigiu (filele 79-80 din volumul I din prezentul ciclu procesual). Instanța va reține că această a doua construcție este cea care face obiectul cauzei.

Instanța va mai avea în vedere dispozițiile art. 37 din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care statuează: ,,(1) Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.

(2) Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.

(3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizației de construire are obligația să regularizeze taxa pentru autorizația de construire, potrivit legii.

(4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizațiilor de construire vor regulariza și celelalte cote prevăzute de lege.

(5) Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege. Construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale. În cazul în care construcțiile nu sunt înregistrate la autoritatea administrației publice locale competente, acestea se înregistrează dacă se achită impozitul aferent pe ultimii 5 ani anteriori depunerii declarației fiscale, inclusiv pentru anul în curs’’.

Prin adresa nr. 2345/01.09.2014, Primăria Comunei B. a notificat instanței următoarele: nu s-a întocmit niciun proces-verbal de recepție finală a construcției în litigiu, deoarece construcția nu a fost finalizată, lucrările fiind stopate din anul 2009. S-a mai arătat că proprietarul nu a solicitat niciun proces-verbal pentru finalizarea parțială a lucrărilor. În anul 2014, construcția a fost declarată de către proprietarul B. I. la serviciul impozite și taxe, iar valoarea de impozitare a construcției este de 311.538 lei. De asemenea, Primăria Comunei B. a mai arătat că, în evidențele sale, construcția figurează pe numărul cadastral 108, înscris în CF_ B. (fila 113 din volumul I).

Prin urmare, construcția în litigiu nu se consideră că a fost finalizată, neputând fi astfel intabulată în cartea funciară. De altfel, deși reclamanta are clar un interes în a solicita intabularea construcției în cartea funciară, este discutabil și dacă din punct de vedere legal aceasta poate solicita acest lucru, de vreme ce autorizația de construire a fost eliberată pe numele pârâtului, pârâtul fiind, de altfel, și proprietarul construcției.

În concluzie, instanța va admite doar în parte cel de-al treilea capăt de cerere și va obliga pe pârâtul B. I. să plătească reclamantei V. A.-G. suma de 24.500 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume de bani, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contribuția reclamantei la edificarea construcției proprietatea pârâtului, situată pe terenul cu numărul cadastral 108 B., înscris în CF nr._ B. (CF vechi nr. 1369 B.).

Instanța va respinge în rest celelalte capete de cerere, pentru argumentele detaliate mai sus.

Raportat la art. 274 Cod procedură civilă, dat fiind că s-a admis în parte prezenta acțiune, instanța va considera că reclamanta este îndreptățită la plata unor cheltuieli de judecată. Instanța va reține că reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.658,15 lei și 10 lei timbru judiciar (conform chitanțelor de la filele 4 și 257 din dosarul din primul ciclu procesual) la instanța de fond și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.829,07 lei și 5 lei timbru judiciar la instanța de apel (fila 13 din dosarul Tribunalului Bihor, acvirat la prezentul dosar). La data înregistrării acțiunii pentru prima dată la Judecătoria Oradea, adică în data de 23 iulie 2009, cursul B.N.R. era de 1 Euro = 4,2325 lei. Echivalentul sumei de 24.500 Euro, pentru cât instanța a admis în parte acțiunea, era astfel de 103.696 lei. Raportat la taxa de timbru aferentă acestei valori, conform art. 2, alin. 1, lit. f) din Legea nr. 146/1997, în vigoare la acea dată, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 3.658,15 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond în primul ciclu procesual și 1.829,07 lei și 2,5 lei timbru judiciar reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de apel. Cumulând aceste sume de bani, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma totală de 5.494,72 lei cu titlu de taxe de timbru.

Raportat la cheltuielile judiciare efectuate de reclamantă cu titlu de onorariu avocațial, instanța va reține că acestea au fost în cuantum de 5.000 lei onorariu de avocat la instanța de fond în primul ciclu procesual (conform chitanțelor depuse la fila 283 din dosarul din primul ciclu procesual) și de 2.000 lei în apel (conform chitanței depuse la fila 134 din dosarul Tribunalului Bihor, acvirat la prezentul). Raportat la dificultatea aspectelor deduse judecății, a efortului depus de către reprezentant, instanța apreciază că obligarea pârâtului de a suporta integral cuantumul acestor cheltuieli este o sarcină nejustificat de împovărătoare. Valoarea mare a sumei care face obiectul prezentei cauze nu justifică obligarea părții căzute în pretenții la cheltuieli de judecată excesive întrucât, dacă partea este liberă să achite avocatului chiar și un onorariu de succes, acesta nu poate fi imputat integral părții care va cădea în pretenții, cheltuielile de judecată raportându-se la culpa procesuală și nu la valoarea obiectului cauzei. Fără a interveni în vreun fel în raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică, prin care părțile au convenit asupra cuantumului onorariului datorat pentru reprezentarea în cauză, instanța, în temeiul art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă, va limita, pentru considerente de echitate, cuantumul cheltuielilor de judecată la care va fi obligat pârâtul cu titlu de onorariu de avocat la suma totală de 3.000 lei, reprezentând 2.000 lei onorariu de avocat la instanța de fond, în primul ciclu procesual, și 1.000 lei onorariu de avocat la instanța de apel. Instanța va mai avea în vedere că reclamanta este îndreptățită doar la cheltuieli de judecată parțiale cu acest titlu, dat fiind că i s-a admis doar în parte prezenta acțiune. Instanța va mai reține că, în prezentul ciclu procesual, reclamanta nu a avut asistență avocațială.

Raportat la cheltuielile efectuate de reclamantă în privința taxelor de timbru achitate la instanța de apel pentru recuzarea membrilor completului de judecată, cereri de recuzare care au fost respinse, instanța va considera că reclamanta nu este îndreptățită în niciun caz la aceste cheltuieli, motiv pentru care va respinge cererea sa formulată în acest sens.

De asemenea, instanța va mai obliga pârâtul să plătească reclamantei și suma de 150 lei reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta la O.C.P.I. Bihor în vederea eliberării colii și extrasului de CF privind imobilul în litigiu, acte care au fost depuse la dosar pe parcursul procesului (conform chitanțelor și facturilor depuse la filele 144-145 și 149 din volumul I din prezentul ciclu procesual). Instanța va mai obliga pârâtul și la plata sumei de 85 lei privind traducerea de către mandatarul reclamantei a unor înscrisuri din limba italiană, care au fost depuse la dosar și au fost utile cauzei (conform înscrisurilor justificative depuse la filele 150-151 din volumul I din prezentul ciclu procesual).

Așadar, cumulând cheltuielile de judecată detaliate mai sus, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma totală de 8.729,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (adică 5.494,72 lei cu titlu de taxe de timbru + 3.000 lei cu titlu de onorariu de avocat + 150 lei reprezentând cheltuieli efectuate la O.C.P.I. Bihor + 85 lei cu titlu de traducere acte). Instanța va respinge celelalte cereri efectuate de reclamantă în legătură cu cheltuielile de judecată ocazionate cauzei, ca neîntemeiate, pentru motivele mai sus arătate.

D. fiind soluția pronunțată, instanța va reține că acele cheltuieli de judecată efectuate de pârât în legătură cu prezentul proces vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile invocate în cauză de pârât.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta V. A.-G., CNP_, domiciliată în Oradea, .. 21, . A, etaj I, ., prin mandatar V. G., în contradictoriu cu pârâtul B. I., CNP_, având domiciliul în Italia și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat A. C., situat în Oradea, .. 1, ., și, în consecință:

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 24.500 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume de bani, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, reprezentând contribuția reclamantei la edificarea construcției proprietatea pârâtului, situată pe terenul cu numărul cadastral 108, înscris în CF nr._ B. (CF vechi nr. 1369 B.).

Respinge în rest celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 8.729,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără alte cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iulie 2015.

Președinte, Grefier,

V. M. C. M.

Red.jud. V.M.

Dact.gref.C.M.

Data red.– 20.07.2015

Nr. ex. – 4

Emis 2 comunicări

- reclamant - V. A.-G. prin mandatar V. G.

- pârât - B. I.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5698/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 6720/2015.... →

Pretenţii. Sentința nr. 6739/2015. Judecătoria ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 6739/2015. Judecătoria ORADEA