Contestaţie la executare. Sentința nr. 2185/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2185/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2185
Dosar nr._ - contestație la executare și suspendare executare silită –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2185
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul P. C. L. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit contestatorul și reprezentantul intimatei.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- s-a acordat termen în vederea soluționării în mod definitiv a cererii de ajutor public judiciar formulată de către contestator;
- prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de împrejurarea că nu s-a făcut de către contestator dovada achitării cauțiunii în cuantum de 15.338,46 lei, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a executării silite.
În ceea ce privește excepția tardivității, invocată de intimată, prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind întemeiată în ceea ce privește contestația la executare însăși, în cauză fiind vorba de un dosar de executare din anul 2008, fiind întemeiată și în ceea ce privește publicația de vânzare din data de 25.02.2015.
Având în vedere cererea contestatorului și a intimatei de judecare a cauzei în lipsă, în considerarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă, instanța pășește la judecarea în fond a cauzei.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează, pe contestația la executare referitoare la publicația de vânzare din data de 25.03.2015, proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către contestator, cât și de către intimată, implicit, prin depunerea lor la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Instanța respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu expertiza tehnică, specialitatea contabilitate, solicitată de către contestator.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2015, sub nr._, contestatorul P. C. L. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea ANAF –DGRFP Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., în dosarul de executare nr._/06.02.2008, solicitând anularea formelor de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că, la data de 26.02.2015, respectiv la data de 26.03.2015, pârâta a afișat pe ușa imobilului un anunț privind vânzarea imobilului construcție P+2, plus terenul aferent în suprafață de 371 m.p., situate în Piatra N., .. 28, jud. N., în cuprinsul căruia se arată că se va proceda la scoaterea la vânzare a acestui imobil. Contestatorul a arătat că, în cauză, contestă atât actul afișat, cât și formele de executare din dosarul de executare nr._/06.02.2008.
A susținut că se dorește scoaterea la vânzare a unui imobil care nu mai este proprietatea sa încă din anul 2001, așa cum reiese din certificatul de atestare fiscală. A arătat că a vândut imobilul ce se dorește scos la licitație încă din anul 2001, astfel încât imobilul nu mai poate forma obiectul dosarului de executare. Noul proprietar nu are nici o legătură cu ceea ce i se impută lui, aspect care a fost adus la cunoștința pârâtei.
În plus, a susținut că evaluarea imobilului la suma de 1.838.467 lei este cu mult sub prețul și valoarea imobilului.
A adăugat că are bunuri personale asupra cărora se poate îndrepta legal pârâta pentru recuperarea oricărei sume de bani, iar nu asupra bunurilor unei alte persoane străine de cauză.
În drept, contestația nu a fost motivată.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, fiind anexate cererii, în copie, următoarele: anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/25.03.2015, anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/25.02.2015, sentința civilă nr. 573/31.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, comunicare Direcția de Taxe și Impozite.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 12.05.2015, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator, a dispus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei, pentru contestația la executare, și de 50 lei, pentru cererea de suspendare a executării silite, și a respins ca inadmisibilă cererea de scutire de la plata cauțiunii în cuantum de 15.338,46 lei, stabilită pentru cererea de suspendare a executării silite.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 09.06.2015, instanța a respins cererea contestatorului de reexaminare a încheierii din camera de consiliu de la data de 12.05.2015.
La data de 08.05.2015, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. a depus la dosar întâmpinare, la filele 16-17, solicitând respingerea contestației la executare ca nefondată.
Pe cale de excepție, a invocat tardivitatea formulării contestației la executare prin care se solicită anularea anunțului de vânzare emis la data de 25.02.2015 pentru licitația organizată în data de 17.03.2015. Așa cum a arătat chiar contestatorul, anunțul a fost afișat pe ușa imobilului la data de 26.02.2015, iar contestația la executare a fost depusă la judecătorie la data de 08.04.2015, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 172 din O.G. nr. 92/2003.
Pe fond, prin sentința civilă nr. 1624/F/10.12.2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 737/05.07.2005, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 725/F/2004, a fost admisă cererea sa și a fost obligat reclamantul P. C. L., în calitate de administrator al debitoarei S.C. Euro Invest S.R.L. să suporte pasivul societății în sumă de 149.558 lei, dispunându-se totodată înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia.
Prin aceeași sentință a fost instituit sechestru asupra imobilului din Piatra N., .. 28, în favoarea statului, respectiv A.F.P.P. N..
A susținut că, în anul 2001, prin act sub semnătură privată, reclamantul a înstrăinat bunul în discuție către B. M. L., dar actul nefiind înscris la Biroul de Carte Funciară nu este opozabil terților.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 573/31.01.2008, Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, a admis acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în discuție, formulată de B. M. L..
În consecință, sentința civilă nr. 573/31.01.2008 nu are nici o valoare juridică, mai exact nu conduce la ștergerea ipotecii instituite în anul 2004, când P. C. L. era proprietarul imobilului respectiv.
De altfel, faptul că imobilul este ipotecat în favoarea instituției prin sentința civilă nr. 1624/F/10.12.2004, deci anterior pronunțării sentinței civile nr. 573/31.01.2008, este atestat de extrasele de carte funciară emise la data de 26.07.2007 și de 22.07.2008.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, în vigoare la data înscrierii ipotecii în cartea funciară, creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în mâinile oricui s-ar afla.
Pentru neplata obligațiilor fiscale datorate bugetului public consolidat au fost întreprinse următoarele măsuri de executare silită: somația nr._/30.01.2009 însoțită de titlurile executorii nr._/30.01.2009 și nr._/30.01.2009, adresele de înființare a popririi nr._/05.10.2009, nr._/14.10.2013 și nr._/24.02.2015, pentru conturile deschise la bănci și veniturile din arendare, în urma cărora s-au încasat sumele de 240 lei în data de 15.01.2010 și 30 lei în data de 28.02.2014. Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/22.10.2009 instituit pe clădirea (spațiu comercial) în suprafață de 618 m.p. și terenul aferent, în suprafață de 371 m.p., situate în Piatra N., .. 28, jud. N., înscris în cartea funciară nr. 3557, conform încheierii nr._/09.12.2009, partea a III-a (foaie de sarcini).
Împotriva încheierii de carte funciară nr._/09.12.2009, prin care a fost admisă cererea instituției și a fost înscris sechestrul asupra imobilului, debitorul a formulat plângere la Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr. 1278/07.03.2011, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Bacău, pronunțată la data de 27.04.2012.
De asemenea, a fost întocmit procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.10.2009, instituit asupra mijlocului de transport marca Peugeot și remorcă, comunicat la data de 09.11.2009.
Întrucât debitorul nu și-a achitat obligațiile fiscale, în termenul legal, organul de executare a procedat la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitație în data de 17.03.2015 și 21.04.2015, însă la primele două licitații nu au fost ofertanți.
În ceea ce privește evaluarea bunurilor imobile menționate, a precizat că aceasta s-a făcut conform raportului de evaluare nr. 1738/05.12.2012 de către firma Consexpert S.R.L., comunicat debitorului la data de 23.10.2013 prin adresa nr._/11.09.2013, care nu a fost contestat în termenul legal de la comunicare.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Au fost anexate întâmpinării, în copie, următoarele înscrisuri: anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/25.03.2015, anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/25.02.2015, sentința civilă nr. 235/AC/14.12.2011, pronunțată de Tribunalul N., Secția I Civilă, în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1278/07.03.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, adresa BCPI nr._/24.12.2009, plângere formulată de P. C. L., încheierea nr._/09.12.2009, extras de carte funciară pentru informare, dovada de comunicare, proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 22.10.2009, adrese de înștiințare privind înființarea popririi, adrese de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, proces-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, anunț colectiv, somație din 30.01.2009, titlu executoriu din 30.01.2009, extras de carte funciară pentru informare, sentința civilă nr. 1624/10.12.2004, pronunțată de Tribunalul N., Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 725/F/2004, proces-verbal de situație imobiliară, somație de plată din 26.07.2007, adresă din 26.07.2007, încheierea BCPI nr._ din 2007.
Contestatorul nu au formulat răspuns la întâmpinare.
Având în vedere că nu a fost achitată cauțiunea în cuantumul fixat de instanță, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă cererea contestatorului de suspendare a executării silite până la data soluționării contestației la executare.
Potrivit art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
Așa cum a reținut instanța și în încheierea de soluționare a cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata cauțiunii, referitor la invocarea de către contestator a dreptului de acces la o instanță, s-a constatat că art. 403 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză, a fost analizat de Curtea Constituțională prin raportare la art. 21 din Constituție și la art. 6 din Convenția europeană de nenumărate ori.
Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 328/2004 s-a constatat că „art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conține nici o dispoziție de natură să îngrădească exercițiul dreptului de acces liber la justiție, al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăților ori a intereselor sale legitime. Acest articol reglementează condițiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat chiar prin cererea introductivă sau separat.
Constituția, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiție, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții, reguli de procedură, în privința exercitării acestui drept. Condiționarea suspendării executării silite de depunerea unei cauțiuni, în cuantum stabilit de instanța judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum și pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanțelor lor, stabilite prin titluri executorii. În același timp, depunerea cauțiunii constituie o garanție în sensul că, în urma respingerii contestației la executare, creditorul va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite.”
Tot astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 375/2004 s-a apreciat în sensul că „instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.”
De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 346/2003 s-a constatat că „procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.
De altfel, și alte legislații europene reglementează instituția cauțiunii în cadrul procedurilor de executare silită. Astfel, dispozițiile art. 521 din Codul francez de procedură civilă prevăd posibilitatea celui împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executării provizorii a acestuia, cu autorizarea instanței, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori suficiente pentru a garanta suma la plata căreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian de procedură civilă prevede în art. 623 și 624 că instanța poate dispune suspendarea executării silite, dacă există motive întemeiate, cerând sau nu depunerea unei cauțiuni. În Spania, art. 528 și 529 din Codul de procedură civilă conțin dispoziții referitoare la plata unei cauțiuni în cazul executării silite, respectiv, dacă cel împotriva căruia s-a obținut titlu executoriu face opoziție la executare, trebuie să depună o sumă de bani suficientă a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din întârzierea executării acelui titlu.”
Se mai reține că, în Decizia Curții Constituționale nr. 1004/2011 s-a precizat că „Jurisprudența Curții Constituționale este în concordanță și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Marii Britanii, paragraful 93, a statuat, de principiu, că accesul liber la justiție nu este absolut, el putând fi supus unor "restricții legitime, cum ar fi [...] ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi [...]".”
Și în ceea ce privește cuantumul cauțiunii, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu mai multe ocazii, de exemplu, în Decizia nr. 539/2005 a precizat că „în fapt însă, judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluționare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție, ca și de cele ale dreptului la apărare.”
Având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și văzând și dispozițiile art. 99 lit. ș din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite, pentru neplata cauțiunii.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția tardivitățiicontestației la executare înseși și a contestației la executare formulate împotriva publicației de vânzare din 25.02.2015, invocată de intimată, prin întâmpinare.
Instanța reține că, potrivit art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.
Întrucât contestatorul a solicitat, într-o manieră generală, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/06.02.2008, instanța a considerat că s-a formulat în cauză și o contestație împotriva executării înseși.
La fila 32 din dosar, intimata a depus dovada comunicării la data de 09.11.2009, către contestator a titlului executoriu, astfel încât instanța apreciază că, în mod evident, formularea unei contestații, la data de 08.04.2015, care să vizeze întreaga executare silită este tardivă.
Așa cum a arătat contestatorul, la data de 26.02.2015, s-a afișat pe ușa imobilului anunțul referitor la publicația de vânzare din data de 25.02.2015. Așadar, termenul de 15 zile curge de la data de 26.02.2015 și s-a împlinit la data de 16.03.2015, în condițiile în care contestația la executare a fost depusă personal de contestator la Judecătoria Piatra N. la data de 08.04.2015, deci cu mult după epuizarea termenului legal.
Potrivit art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabil în cauză potrivit art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”
În consecință, instanța va respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorul P. C. L. împotriva executării înseși și împotriva publicației de vânzare din 25.02.2015, comunicată la 26.02.2015.
Pe fondul cauzei, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate mai sus.
Instanța a respins proba cu expertiza contabilă, solicitată de contestator, ca nefiind utilă soluționării cauzei, nefiind indicată teza probatorie și nici obiectivele propuse.
După închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare, contestatorul a depus la dosar cereri și precizări (filele 88-89) care nu au mai putut fi luate în considerare de instanță, dat fiind stadiul procedural al depunerii lor la dosar.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1624/F/10.12.2004, pronunțată de Tribunalul N., Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 725/F/2004, depusă la filele 61-62, instanța a admis cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice și l-a obligat pe contestatorul P. C. L., fost administrator al societății Euro Invest S.R.L., să suporte pasivul societății în sumă de 1._ lei.
Totodată, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor proprietatea contestatorului, respectiv casă în suprafață de 308 m.p. și teren în suprafață de 309 m.p., imobile situate în Piatra N., .. 28, jud. N. și autoturism Peugeot.
Prin sentința civilă nr. 573/31.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta B. M. L. în contradictoriu cu pârâtul P. C. L. și a constatat că reclamanta este proprietara imobilului, teren și construcții, situat în Piatra N., .. 28, jud. N., pentru care a achitat prețul la data de 15.12.2001.
Instanța constată că, prin decizia civilă nr. 235/AC/14.12.2011, pronunțată de Tribunalul N., Secția I Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, s-a reținut cu putere de lucru judecat că sentința civilă nr. 1624/F/10.12.2004 a fost notată în cartea funciară deschisă asupra imobilelor la data de 26.07.2007 și că, prin urmare, la data perfectării vânzării-cumpărării (31.01.2008), în cartea funciară a imobilului era înscris implicit sechestrul instituit prin sentința civilă nr. 1624/F/10.12.2004 a Tribunalului N.. Tribunalul a menționat că împrejurarea că ulterior s-a notat un sechestru asigurător pentru recuperarea creanței este fără relevanță câtă vreme perfectarea de vânzare-cumpărare s-a realizat asupra unui imobil pentru care era deja notat un sechestru la data de 26.07.2007. Mai mult, Tribunalul a reținut că, până la perfectarea vânzării-cumpărării, imobilul a aparținut contestatorului P. C. L., iar după perfectare acesta a fost preluat de B. M. L. „în starea în care se află, aceasta dând dreptul creditoarei să urmărească bunul în mâinile noului proprietar”.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 172 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”
Contestatorul a solicitat anularea anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile din 25.03.2015, motivat de împrejurarea că imobilul nu mai este proprietatea sa din anul 2001, fiind înstrăinat către B. M. L..
Instanța apreciază ca nefondată această susținere, având în vedere cele reținute cu putere de lucru judecat de Tribunalul N., în decizia civilă nr. 235/AC/14.12.2011, sus-citată.
Potrivit art. 431 alin. 2 din Codul de procedură civilă, „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Este vorba de manifestarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, el impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine și stabilitate juridică. Prin urmare, întrucât în relația dintre părți, prezumția puterii de lucru judecat are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Or, contestatorul tocmai acest lucru a încercat în cadrul prezentei contestații la executare, respectiv să contrazică ceea ce instanțele de judecată au reținut irevocabil cu ocazia soluționării plângerii împotriva încheierii de carte funciară formulată de contestator în dosarul nr._ .
Nici critica referitoare la subevaluarea imobilului nu poate fi reținută întrucât intimata a precizat, în cuprinsul întâmpinării, că valoarea imobilului scos la licitație publică a fost stabilită prin raportul de evaluare nr. 1738/05.12.2012, întocmit de .., comunicat contestatorului la data de 23.10.2013. Or, contestatorul nu a dovedit că a contestat la acel moment valoarea stabilită prin acest raport de evaluare.
În fine, împrejurarea că debitorul mai are și alte bunuri care pot fi executate silit, așa cum a susținut contestatorul, nu poate împiedica executarea silită imobiliară întrucât, potrivit art. 142 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, „În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalitățile de executare silită prevăzute de prezentul cod.” Contestatorul nu a dovedit că organele fiscale nu au respectat ordinea de valorificare prevăzută de art. 142 alin. 2 din Codul de procedură fiscală. De altfel, contestatorul nici nu a indicat care sunt bunurile aflate în proprietatea sa și prin vânzarea cărora ar putea să fie îndestulată creanța pentru care s-a demarat executarea silită împotriva lui.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul P. C. L. împotriva publicației de vânzare din 25.03.2015, comunicată la data de 26.03.2015
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite, formulate de contestatorul P. C. L..
Admite excepția tardivității contestației la executarea însăși și contestația împotriva publicației de vânzare din 26.02.2015, invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată împotriva publicației de vânzare din 26.03.2015 de contestatorul P. C. L. (CNP_), cu domiciliul în municipiul Piatra N., .. 28, județul N. în contradictoriu cu intimata ANAF – DGRFP IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N. (CUI_), cu sediul în municipiul Piatra N., . bis, județul N..
Respinge ca tardivă contestația la executarea însăși și contestația împotriva publicației de vânzare din 26.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 25.11.2015, 4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2176/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2148/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
