Plângere contravenţională. Sentința nr. 1473/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1473/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 1473
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1473
Ședința publică din 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. T.
GREFIER: I. C.
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petentul M. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 25.07.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
În cadrul referatului cauzei, grefierul de ședință învederează instanței următoarele:
- procedura de citare legal îndeplinită.
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- prin serviciul arhivă s-au depus la dosar, cerere de strigarea a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată și concluzii scrise, formulate de către apărătorul petentului, avocat R. C..
În temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța încuviințează această probă în favoarea petentului.
Având în vedere lipsa părților si la a doua strigare a pricinii, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 29.07.2014, înregistrată sub nr._, petentul contestator M. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.07.2014 întocmit de intimatul I.P.J. N..
În motivare, contestatorul a arătat că procesul verbal de contravenție este nul absolut, nefiind nici descrisă suficient fapta si nici indicate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Pe fond, a susținut, in esență, că sunt neadevărate împrejurặrile reținute de agentul intimatei, că nu există probe care să confirme că a săvârșit fapta reținută in sarcina sa si cặ a circulat regulamentar la data sặvậrsirii presupusei contravenții.
Pe de altă parte, procesul verbal nu conține . numărul aparatului radar, nu există dovada că este verificat metrologic, nu se menționează dacă autoturismul pe care era montat cinemometrul era in mișcare sau dacă agentul constatator avea ordin de serviciu pentru desfășurarea activității pe raza localității R. si, de asemenea, dacă acesta a avut in vedere marja de eroare impusă de normele metodologice incidente.
A mai arătat că, in subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii pecuniare ce i-a fost aplicată, cu sancțiunea avertismentului.
Plậngerea a fost întemeiată in drept, pe prevederile OG 2/2001, aplicabile in cauză, petentul fiind reprezentat de un avocat ales.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 19.11.2014 si a depus la dosar, CD cu abaterea înregistrată, buletinul de verificare metrologică si atestatul operatorului radar.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt.
Petentul a depus la dosar si concluzii scrise, arătând că din înregistrările depuse la dosar de către intimat, rezultă că viteza autoturismului petentului este de 92km/h si nu de 102hm/h, așa cum s-a reținut.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție .> CP nr._/25.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 810lei pentru că a circulat în loc. Zănesti, jud N., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare BC-_, DN 15, cu viteza de 102km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Instanța constatặ cặ sunt nefondate susținerile petentului referitoare la nulitatea absolută a procesului verbal determinată de nerespectarea prevederilor referitoare la descrierea faptei si la consemnarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, întrucât aceste omisiuni nu pot atrage nulitatea absolutặ a procesului verbal de contravenție.
În acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu". În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În condițiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă Decizia este obligatorie, mutatis mutandis, instanta retine cặ, în condițiile spetei, avậnd in vedere si faptul cặ in cursul derulặrii procedurilor in fata instanței de judecatặ petentul reprezentat si de un avocat ales, se bucurặ de toate garanțiile procesuale urmậnd a fi analizate toate criticile si obiecțiunile sale, instanța conchide cặ petentului nu i s-a adus vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod, și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a –și produce efectele nulitatea relativă.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1998, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi incặlcat regulile de circulație vizậnd viteza legală in localitate, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarațiile petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că se coroborează. Din conținutul CD depus la dosar, fila 16, raportat la succesiunea în timp a înregistrărilor si la viteza maximă indicată de cinemometru, rezultă că în ziua de 25.07.2014 petentul a circulat în localitate, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare BC-_, cu viteza de 102km/h, deci cu peste 50 km peste limita maximă admisă.
Având în vedere că această viteză a fost înregistrată cu cinemometrul montat si verificat metrologic, potrivit buletinului de la fila 19, de către un agent care este atestat să utilizeze acest aparat, potrivit atestatului de la fila 18, instanța apreciază că, în speță, măsurarea vitezei s-a realizat în condițiile stabilite de lege, orice dubii legate de funcționarea aparatului radar sau la ordinul de serviciu al agentului constatator, fiind pur ipotetice, neputând așadar produce consecințe juridice.
Instanta retine mai departe faptul că norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” prevede, la pct. 3.1.1 lit. c, o eroare tolerată de ± 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100km/h nu înlătură caracterul legal al constatării vitezei cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Această eroare este luată în considerare la verificarea metrologică a aparatului radar, iar limita de viteză a fost stabilită de legiuitor ținând seama de această eroare tocmai prin impunerea verificării metrologice a aparatului radar, motiv pentru care va înlătura apărările petentului, si sub acest aspect.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele care au fost reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea petentului, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată, retinând totodată că, fată de pericolul social al faptei săvârșite, coroborate cu atitudinea petentului de nerecunoaștere a gravității acesteia, nu se impune, in nici un caz, reindividualizarea sancțiunii principale aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul M. I., CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat R. C. din Piatra N., ..21, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.07.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N., ca nefondată.
Cu drept de apel la Tribunalul N., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
Red. E.T./06.07.2015
Tehn.E.T./I.C./08.07.2015
Ex.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1406/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1370/2015.... → |
|---|
