Plângere contravenţională. Sentința nr. 618/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 618/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 618
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 618
Ședința publică de la 24.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. B.
GREFIER – I. C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. L. I. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., având ca obiect plângere contravențională - (OUG 195/2002 R).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul T. L. I., CNP_, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- pricina are ca obiect plângere contravențională;
- stadiul procesual I termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă verifică competența de soluționare a cauzei și în baza art. 118 al.1 din O.G. nr. 195/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată faptul că nu este necesară estimarea duratei procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la probe.
Petentul, personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează, în baza disp. art. 255 și 258 Cod procedură civilă proba cu înscrisuri și înregistrarea video, pentru ambele părți.
Nemaifiind probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Petentul, personal solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție. Arată că circula dinspre zona Dărmănești spre Romtelecom, radarul era montat în zona magazinului Altex. Din înregistrarea video rezultă că ar fi vina sa ,dar din partea dinspre care venea el pietonul nu se vedea din cauza mașinilor parcate, nu avea viteză.
Instanța declară dezbaterile închise, în baza dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 15.07.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., petentul T. L. I. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 10.07.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N..
În motivarea plângerii petentul arată că la data de 10.07.2014 se deplasa cu autoturismul din direcția Unic-Teatru Piatra N. când a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton care se angajase în traversarea străzii. Petentul precizează faptul că în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni din fața magazinului Altex a încetinit, s-a asigurat și nu a sesizat niciun pieton angajat în traversarea străzii, pietonul despre care se face vorbire în procesul verbal pășind probabil după ce înaintase astfel încât nu ar fi avut cum să-l lase să treacă.
De asemenea, se invocă prezumția de nevinovăție, agentului constatator revenindu-i sarcina probei.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.07.2014, CI .
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 18.11.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal întocmit.
De asemenea, intimatul a precizat că din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, faptele descrise în procesul verbal contestat fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, a prezumției de autenticitate și a prezumției de veridicitate.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, intimatul a menționat că au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.15 din O.G. nr. 2/2001 și art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Odată cu întâmpinarea, intimatul a depus la dosar procesul-verbal criticat, atestatul de operator radar al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și înregistrare video.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți în temeiul art. 258 raportat la art.255 C.pr.civ., ca fiind legală, pertinentă și concludentă cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat pentru faptul că la data de 10.07.2014, ora 11:54 a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare NT-_ în Piața Ș. cel M., pe direcția Unic-Teatru, iar la trecerea de pietoni din fața magazinului Altex, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe același sens de mers, abaterea fiind înregistrată video.
Pentru fapta constatată a fost aplicată o amendă de 360 lei respectiv 4 puncte-amendă iar ca măsură complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.07.2014 la data de 15.07.2014, în termenul legal de 15 zile.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, se observă că petentul contestă săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 100 alin. 3 lit.b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 :”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.
Potrivit art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 :” conducãtorul de vehicul este obligat sa acordePartea superioară a machetei
Partea inferioară a machetei prioritate de trecere și în urmãtoarele situații: pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzãtor (…), atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.
Din înregistrarea video depusă de intimat rezultă că la momentul în care petentul a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, pe trecere era angajată în traversare o persoană de sex feminin, pietonul aflându-se pe sensul de mers al vehiculului condus de petent. Astfel, susținerile petentului potrivit cărora pietonul ar fi pășit pe trecerea de pietoni după ce traversase deja trecerea sunt infirmate de imaginele înregistrate de agentul constatator. De asemenea, contrar susținerilor petentului, din imagini se poate observa că acesta nu a încetinit deplasarea în momentul în care a ajuns în apropierea trecerii semnalizată și marcată corespunzător, viteza de deplasare a autovehiculului fiind constantă.
Cu privire la prezumția de nevinovăție la care face referire petentul, instanța reține că din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) . Conferirea de forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
O interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale extrem de numeroase. De altfel și C.E.D.O., recunoscând statelor membre dreptul de a dezincrimina unele fapte (Ozturk c. Germaniei) a arătat că acest procedeu este benefic, printre altele, datorită degrevării autorităților judiciare de urmărirea și sancționarea contravențiilor.
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta.
Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară.
Față de cele prezentate instanța apreciază că petentul nu a acordat, la modul prevăzut de lege, prioritate de trecere pietonului angajat în trecere pe trecerea de pietoni și astfel fapta contravențională reținută în sarcina există și a fost săvârșită de către contravenient.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate petentului pentru săvârșirea contravenției, instanță reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „sancțiunea stabilita trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform art. 21 alin 3 din același act normativ prevede că „sancțiunea (…)trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul-verbal.”
Astfel, se apreciază că în mod corect agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea cu amenda contravențională de 360 lei, reprezentând 4 puncte-amendă, pedeapsa încadrându-se între limitele prevăzute de lege și fiind justificată de gradul de pericol social concret al faptei, urmările ce s-ar fi produce asupra sa sau asupra altor participanți la trafic, precum și atitudinea petentului după săvârșirea faptei.
Fapta petentului nu este de gravitate redusă pentru a fi suficient avertismentul întrucât neacordarea priorității de trecere pietonilor vizează protejarea valorilor sociale privind sănătatea, integritatea corporală și chiar viața ființei umane, aceste valori sociale făcând parte din valorile fundamentale ale unei societăți civilizate și astfel potențiala încălcare a lor nu poate fi apreciată ca fiind de gravitate redusă.
Cu privire la limitarea dreptului de a conduce un autovehicul pentru o perioadă de 30 de zile este justificată de necesitatea prevenirii săvârșirii de alte fapte similare de către petent și de sancționare a unui comportament contrar regulilor de siguranță a circulației pe drumurile publice. Măsura suspendării dreptului de a conduce, producând efecte limitate în timp, este proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
Pe cale de consecință plângerea va fi respinsă iar procesul verbal contestat menținut ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul T. L. I., CNP_, cu domiciliul în Piatra N., . nr. 2, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. cu sediul în Piatra N., ., Jud. N..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2014 întocmit de către intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. B. I. C. G.
Red. R.M.B./09.03.2015
Tehnored. I.C.G/12.03.2015
5 EX.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 746/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 836/2015.... → |
|---|
