Plângere contravenţională. Sentința nr. 730/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 730
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.U.G. nr. 34/2008)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 730
Ședința publică de la 3 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul Z. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 alin. 1 teza ultimă din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că nu sunt aplicabile dispozițiile din codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecății, instanța pășește judecarea în fond a cauzei.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de petent, prin depunerea lor la dosarul cauzei, precum și de către intimat, prin întâmpinare, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini și respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba testimonială solicitată de petent, având în vedere înscrisurile depuse de intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014, sub nr._, petentul Z. S. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.09.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de 18.09.2014, în jurul orelor 22, în timp ce se afla la poarta societății Berardi Prod S.R.L., punct de lucru „La N.” Negrești, s-a oprit o mașină Opel Frontera cu numere roșii_, iar la lătratul câinilor a ieșit în drum, când s-a oprit mașina și a fost amenințat cu o armă de vânătoare, pe geamul mașinii. Pentru că s-a simțit în pericol a apelat la serviciul 112, iar mașina a plecat, sunând și alți colegi care au coborât cu mașinile din pădure și au plecat. La mai mult de o oră de la apelul său, au sosit doi agenți de poliție care l-au întrebat de ce a apelat serviciul 112, iar petentul le-a povestit cu lux de amănunte cum a fost situația. A primit procesul-verbal la domiciliu pe data de 03.10.2014 și a observat că scrie că nu era de față, ceea ce este eronat. A adăugat că le-a comunicat agenților datele sale și aceștia au căutat pe aparat și s-a confirmat ceea ce a spus el, întrucât nu avea cartea de identitate asupra sa.
Petentul a mai menționat că în curtea societății se mai afla și un tractorist care a fost de față. A adăugat că a sunat-o și pe șefa sa, dar aceasta i-a spus să aștepte dimineața când vor fi chemați la poliție.
În drept, petentul nu a motivat plângerea.
În dovedire, a solicitat proba testimonială.
Au fost anexate, plângerii, în copie procesul-verbal . nr._/21.09.2014, carte de identitate.
Petentul a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 03.12.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean N. a depus la dosar întâmpinare, fila 10, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.
În fapt, intimatul a arătat că, la data de 18.09.2014, ora 23:25, petentul a apelat în mod abuziv SUAU 112, solicitând intervenția organelor de poliție, reclamând că a fost amenințat cu o armă, dar în urma verificărilor efectuate, aspectele sesizate nu s-au confirmat.
A precizat că fapta este prevăzută de art. 32 lit. a) din O.U.G. nr. 43/2008, petentul fiind sancționat cu amendă în valoare de 1000 lei.
Intimatul a menționat și că petentul nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal.
S-a mai arătat că deși Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultând că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform practicii judiciare, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 care face trimitere la prevederile Codului de procedură civilă coroborate cu art. 1171 din Codul civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
În plus, fapta este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate și cu prezumția de veridicitate.
Intimatul a mai precizat că, sub aspectul individualizării sancțiunii, au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Intimatul a arătat că, potrivit Deciziei nr. 183/08.05.2003, prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției și să îi fie respectate garanțiile procesuale.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 1169 și art. 1171 din Codul civil și art. 15 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv întâmpinarea, procesul-verbal de sancționare, raportul agentului constatator, fișa intervenției la eveniment, declarația petentului.
Au fost anexate întâmpinării următoarele: raport din data de 26.11.2014, fișa intervenției la eveniment, declarație din 18.09.2014.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a constatat că plângerea depusă de petent la data de 08.10.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, acesta fiind întocmit la data de 21.09.2014.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
A fost respinsă proba testimonială solicitată de petent, ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către intimat.
Instanța a înlăturat din cadrul probatoriului raportul agentului constatator depus de intimat odată cu întâmpinarea. Astfel, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”. A fortiori, agentul constatator care a întocmit procesul-verbal nu poate avea calitatea de martor pentru dovedirea faptei sancționate chiar de el.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 21.09.2014 de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N., Secția 5 Poliție Rurală Gîrcina, petentul Z. S. a fost sancționat cu amendă în valoare de 1000 lei.
S-a constatat că, la data de 18.09.2014, ora 23:25, petentul a apelat în mod abuziv SUAN 112 solicitând intervenția organelor de poliție, reclamând că a fost amenințat cu o armă, dar în urma verificărilor efectuate, aspectele sesizate nu s-au confirmat.
Fapta a fost încadrată juridic la art. art. 32 lit. a) din O.U.G. nr. 43/2008.
Petentul nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal.
În plângerea formulată, petentul a arătat că s-a simțit amenințat cu arma.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul a invocat prezumția de legalitate și prezumția de autenticitate și de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
De asemenea, instanța reține că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale în dreptul românesc a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze, precum A. contra României, N. contra României, I. P. contra României, A. contra României, H. și alții contra României, N. G. contra României.
Potrivit jurisprudenței europene, din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă.
În materie contravențională, Curtea Europeană a precizat că art. 6 § 2 din Convenția europeană nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor.
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Curtea a mai subliniat că prezumția de răspundere a petenților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Instanța a analizat situația particulară a petentului Z. S. în lumina principiilor de drept sus-enunțate.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 32 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, „Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: a) apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112 …, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei”.
În cauză, potrivit fișei de intervenție la eveniment, întocmită în data de 18.09.2014, orele 23,25 până la 01,00, petentul a sunat la 112 deoarece s-a speriat văzând o armă de vânătoare ieșind dintr-o mașină care a oprit în dreptul punctului de lucru unde se afla.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…”.
Instanța reține că vinovăția contravențională poate îmbrăca mai multe forme, intenție, culpă și intenție depășită.
Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
În cauză, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat acționând din culpă, fără să prevadă rezultatul faptei sale, fiind sub imperiul fricii, având în vedere și ora târzie din noapte când s-au petrecut faptele. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii cu amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei, care este redus, „ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., va dispune înlocuirea cu avertisment a amenzii în cuantum de 1000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din 21.09.2014, recomandând petentului să respecte pe viitor normele legale referitoare la apelarea numărului unic de urgență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. S. (CNP_), cu domiciliul în . Vechi, județul V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. (Cod fiscal_), cu sediul în municipiul Piatra N., ., județul N..
Dispune înlocuirea cu avertisment a amenzii în cuantum de 1000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din 21.09.2014.
Recomandă petentului să respecte pe viitor normele legale referitoare la apelarea numărului unic de urgență.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 15.07.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 808/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 727/2015.... → |
|---|
