Pretenţii. Sentința nr. 1496/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1496/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1496
Dosar nr._ - pretenții -
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1496
Ședința publică din 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – F. C. I.
GREFIER – A. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. D. G., domiciliată în Munchen, Goerlitzer 8, Germania, cu domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului convențional SCA „N. și Asociații” cu sediul în București, . nr. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat N. N., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 5 din dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
- obiectul pricinii: pretenții;
- stadiul judecății: în primă instanță, în etapa cercetării procesului, la primul termen de judecată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat N. N. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse odată cu acțiunea, dar și cu cele pe care le depune la acest termen de judecată, respectiv: extras de cont emis la 28.01.2015 de ING Bank în cuantum de 6.720,00 lei, pentru a face dovada ca pârâtul a plătit chiria, precum și copie a e-mail-ului trimis la data de 17.02.2015 către_. În aceste condiții arată că se poate lua act de acordul pârâtei cu privire la chirie, iar dacă aceasta nu ar fi fost de acord nu ar mai fi făcut plata.
Având în vedere dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța încuviințează această probă în favoarea reclamantei.
Constatând faptul că proba cu înscrisuri este suficientă având în vedere faptul că, prin întâmpinarea făcută, pârâta nu s-a apărat contestând contravaloarea lipsei de folosință raportată la cuantumul chiriei, apărându-se susținând alte aspecte legate de obligația de plată a acelei sume, instanța apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea a lipsei de folosință a imobilului.
Față de probatoriul administrat și ținând cont că prezenta cauză nu
se amână, apreciază că nu se impune estimarea duratei procesului, potrivit dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 din codul de procedură civilă se declară terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului, în calitate de autoritate care asigură suportul logistic, așa cum a recunoscut prin întâmpinare, la plata sumei de 18.240 lei, reprezentând lipsă de folosință pentru perioada 23.10._14, obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei indicate, calculată până la achitarea integrală a debitului. Din contractul de închiriere pe care reclamanta l-a încheiat cu I. de Jandarmi reiese că cele două camere erau folosite de către Arhivele Județene N. și, față de acest aspect, apărarea invocată de către pârât că nu ar fi luat la cunoștință că de faptul că nu s-a reînnoit contractul de închiriere pe cele două camere nu poate fi primită, solicitând instanței înlăturarea ei. Toate demersurile făcute prin notificările făcute către Arhivele Județene N., cât și către pârât, pentru încheierea unui nou contract, care până la urmă s-a materializat, fac ca toate apărările invocate de către pârâtă să nu fie întemeiate.
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 1017 lei, onorariul de avocat în cuantum de 3000 lei, depunând chitanța nr. NNA0096/15.04.2015 în cuantum de 3000 lei, precum și factura nr. FNNA134/15.04.2015 în cuantum de 3000 lei, notificarea la serviciul de mediere și deplasarea pentru acest termen de judecată. Se depun concluzii scrise.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, dezbaterile au
fost declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza
dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 14.11.2014, sub nr._, reclamanta B. D. G. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța obligarea pârâtului la plata sumei de 18.240 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra spațiului în suprafață de 19,20 mp situat în Piatra N., . nr.4-6, jud.N., pentru perioada 23.10._14, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este proprietar al imobilului situat în Piatra N., . nr.4-6, jud.N., fiindu-i restituit în natură împreună cu terenul în suprafață de 1108 mp, prin decizia nr.256 din 23.10.2009 a Ministerului Administrației și Internelor.
Prin contractul de închiriere nr._ din 26.05.2010, întreg imobilul a fost închiriat Inspectoratului de Jandarmi Județean N. pentru o perioada 23.10._12, iar la art.13 din contract era stipulat faptul că închirierea este valabilă și pentru camerele 8 și 9 ale imobilului, fiind utilizate de Arhivele Județene nEamț, ca punct de relații cu public.
Având în vedere ajungerea la termen a acestui contract, s-a procedat la încheierea unui nou contract de închiriere cu Inspectoratului de Jandarmi Județean N., cu nr._ din 08.11.2012, iar ulterior a contractului nr._ din 15.01.2013, însă obiectul acestor contracte, identificat la art.2, respectiv art.1, l-a reprezentat întreg imobilul, mai puțin camerele 8 și 9, în suprafață de 19,20 mp, ce se aflau în folosința Arhivelor Naționale-Serviciul Județean N..
Reclamanta a notificat în acest sens Arhivelor Naționale - Serviciul Județean N., care prin adresa nr.346 din 23.04.2013 a răspuns că nu poate încheia contracte de închiriere, neavând personalitate juridică și nici calitatea de ordonator de credite, indicând reclamantei să se adreseze Inspectoratului de Poliție al Județului N..
Față de această împrejurare, reclamanta a notificat pârâtul de trei ori, aducându-i la cunoștință obligația născută în sarcina sa ca urmare a folosirii camerelor 8 și 9 din imobil, de la data de 23.10.2012, în vederea încheierii unui contract de închiriere cu privire la aceste camere. În cele din urmă, pârâtul a înțeles să răspundă prin adresa nr._ din 29.07.2013 în sensul că înțelege să încheie un contract de închiriere cu privire la cele două camere, dar că nu există fonduri alocate în bugetul pentru anul 2013. Ulterior, reclamanta a trimis o invitație la mediere, primind același răspuns de la pârât.
După mai multe eforturi ale reclamantei, a reușit să încheie cu pârâtul contractul de închiriere nr._ din 24.06.2014, pentru perioada 01.06._14, chiria fiind stabilită la suma de 960 lei lunar.
Însă, pentru perioada 23.10._14, pârâtul, deși a beneficiat de folosința spațiului respectiv, nu a achitat nicio sumă de bani corespunzătoare acestui drept de folosință. Având în vedere cuantumul chiriei de 960 lei lunar, convenit cu pârâtul în contractul de închiriere mai sus menționat, reclamanta apreciază că și pentru perioada de folosință anterioară, lipsa de folosință poate fi calculată prin raportare la această valoare. A menționat că din cauza ocupării acestor camere de către pârât, în toată această perioadă, dreptul de proprietate al reclamantei a fost lipsit de atributul folosinței și cel al posesiei, cauzându-se astfel în patrimoniul acesteia un prejudiciu reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Conținutul juridic al dreptului de proprietate al reclamantei îi dă teoretic posibilitatea de a exercita o stăpânire efectivă a acestor spații, de a le valorifica, de a dispune de acestea, direct și nemijlocit prin putere proprie și în interes propriu, or, în perioada menționată, aceste atribute au fost însușite în mod neechivoc de către Arhivele Naționale-Serviciul Județean N., instituție aflată sub suportul logistic al pârâtului.
A mai precizat că se impune obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale, acesta aflându-se de drept în întârziere, atât cu privire la suma ce reprezintă echivalentul lipsei de folosință, cât și cu privire la dobânda legală aferentă acestei sume, aflându-se în situațiile prevăzute de art.1523 alin.2 pct.d) și e) Cod civil.
În drept au fost invocate dispozițiile Protocolului nr.1 adițional la CEDO, ale art.136 din Constituția României, ale art.555 și art.523 Cod civil.
Acțiune a fost legal timbrată cu 1017 lei taxă judiciară de timbru.
În susținere, reclamanta a depus la dosar decizia nr.256 din 23.10.2009 a Ministerului Administrației și Internelor, contractele de închiriere nr._ din 26.05.2010, nr._ din 09.11.2012, nr._ din 15.01.2013 încheiate cu I. de jandarmi Județean N., adresa nr.236 din 23.04.2013 a Arhivelor Naționale N., notificarea emisă de reclamantă către pârât, răspunsul acestuia, răspunsul IPJ neamț la convocarea la mediere, contractul de închiriere nr._ din 24.06.2014 încheiat cu IPJ N..
Pârâtul a formulat întâmpinare (filele 42-44 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale și-a desfășurat activitatea până în anul 2009 într-un imobil aflat în administrarea Inspectoratului Județean de Jandarmi N., situat în Piatra N., . nr.4-6, jud.N.. În anul 2009, acest imobil a fost retrocedat reclamantei, inclusiv camerele 8 și 9 unde Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale are ghișeul de lucru cu publicul.
În aceste condiții, Inspectoratului Județean de Jandarmi N. a negociat cu reclamanta plata unei chirii pentru întreg imobilul, inclusiv pentru spațiile unde își desfășura activitatea Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale. Pentru perioada 23.10._12, I. Județean de Jandarmi N. a perfectat cu reclamanta un nou contract de închiriere, excluzând camerele 8 și 9 unde funcționa ghișeul de lucru cu publicul al Serviciului Județean N. al Arhivelor Naționale, fără a informa și Inspectoratul de Poliție al Județului N. cu privire la acest aspect.
Începând cu data de 01.01.2013, I. Județean de N. a perfectat un nou contract de închiriere cu proprietarul imobilului în condiții similare celui mai sus menționat.
Prin urmare, pârâtul a avut cunoștință despre situația existentă abia la data de 22.04.2013, dată la care Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale a înaintat adresa formulată de reclamantă, prin care se solicita manifestarea intenției cu privire la încheierea unui contract de închiriere pentru camerele 8 și 9 din imobil.
În acest sens, pârâtul a întreprins demersurile necesare către Direcția Logistică din cadrul IGPR pentru suplimentarea bugetului alocat Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale, în vederea demarării negocierilor cu privire la spațiul respectiv, pentru asigurarea în condiții corespunzătoare a activității.
Pentru perioada iunie-decembrie 2014, pârâtul a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr._ din 30.05.2014 pentru imobilul situat în Piatra N., . nr.4-6, jud.N., camerele 8 și 9. În contextul celor arătate, nu există temei legal care să oblige instituția pârâtă la plata chiriei deoarece nu există obligații contractuale pe care pârâtul să le fi asumat și să nu le fi respectat pentru perioada 23.10._14.
Este de luat în considerare de către instanță faptul că Inspectoratului de Poliție al Județului N. îi revenea doar obligația de a asigura din punct de vedere logistic Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale, fapt stipulat în Ordinul M. nr.521/2008, iar pârâtul are calitatea numai de ordonator terțiar, fiind în subordinea Ministerului Afacerilor interne și Inspectoratului General al Poliției Române.
Referitor la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 18.240 lei, nu există temei legal pentru admiterea acestui capăt de cerere atâta timp cât nu subzistă în sarcina sa obligativitatea plății sumei principale solicitate. De asemenea, nu se află în culpă procesuală, astfel încât să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a formula răspuns la întâmpinare (filele 48-51 dosar) prin care a reiterat susținerile din cererea introductivă de instanță și a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârât ca nefondate. Cu privire la lipsa de informare a pârâtului până la data de 22.04.2013, acesta nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de răspundere ținând seama că potrivit Ordinului M. nr.521/2008 era ținut să asigure suportul logistic pentru Arhivele Naționale, iar conform art.2 din actul normativ mai sus menționat, în vederea elaborării proiectelor programelor logistice, structurile asigurate transmit anual structurilor susținătoare propunerile, elaborate conform actelor normative în vigoare, avizate de către conducătorul eșalonului ierarhic superior.
Așadar, de la data de 23.10.2012, dată la care a încetat contractul nr._ din 26.05.2010, încheiat cu I. de Jandarmi Județean N. prin care au fost închiriate camerele 8 și 9 folosite de arhivele naționale, este fără putință de tăgadă că pârâtului i s-a adus la cunoștință, ca structură susținătoare, că arhivele naționale N. au rămas fără titlu locativ asupra camerelor 8 și 9. mai mult decât atât, pârâtul era obligat să asigure un spațiu pentru instituție și, în consecință, să se informeze dacă structurile asigurate mai justifică un drept de folosință, în calitate de structură susținătoare, răspunzând astfel pentru culpa în care se află ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale.
Pârâtul IPJ N. nu poate răsturna răspunderea pe motivul că ar fi fost informat abia în data de 22.04.2013, ci este de drept în întârziere, fiind o faptă extracontractuală, în concordanță cu prevederile art.1523 alin.2 Cod civil. deși a luat cunoștință de pretențiile reclamantei la dat de 22.04.2013, astfel cum afirmă, tot nu a înțeles să remedieze situația existentă, preferând să tergiverseze soluționarea acestui diferend.
În ceea ce privește cea de a doua apărare, vizând faptul că nu ar exista temei legal care să oblige instituția pârâtă la plata chiriei deoarece nu există obligații pe care pârâtul să le fi asumat și nerespectat pentru perioada 23.10._14, izvorul juridic al despăgubirilor pretinse este dat de îngrădirea dreptului de proprietate, prin lipsa atributului folosinței, acest atribut fiind cunoscut ca fiind facultatea conferită titularului de a uza de lucrul său și de a pune lucrul în valoare prin exploatarea acestuia în putere proprie și în propriul său interes, dobândind în proprietate fructele pe care le poate obține din acesta.
Referitor la cea de a treia apărare a pârâtului vizând faptul că acesta avea doar obligația de a asigura suportul logistic Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale, deși această obligație este impusă de lege, pârâtul a stat în pasivitate, eludând dreptul de proprietate al reclamantei și prejudiciul ce îl suportă ca urmare a folosirii spațiului său.
În temeiul art.255-258 cod de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Reclamanta a formulat concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta este proprietarul imobilului situat în Piatra N. Neam. . nr.4-6, jud.N., fiindu-i retrocedat prin decizia nr.256 din 23.10.2009 a Ministerului Administrației și Internelor. Pe terenul în suprafață de 1108 mp astfel retrocedat se află construcții ce au format obiectul contractului de închiriere nr._ din 26.05.2010 încheiat cu I. de Jandarmi Județean N. pentru o perioada 23.10._12. La art.13 din contract era stipulat faptul că închirierea este valabilă și pentru camerele 8 și 9 ale imobilului, care erau utilizate de Arhivele Județene N., ca punct de relații cu publicul.
După împlinirea termenului contractual al actului mai sus menționat, au fost încheiate noi contracte de închiriere de către reclamantă și I. de Jandarmi Județean N., respectiv cele cu nr._ din 08.11.2012 și nr._ din 15.01.2013, cu excluderea însă din obiectul acestor contracte, identificat la art.2, respectiv art.1, a camerele 8 și 9, în suprafață de 19,20 mp, ce se aflau în folosința Arhivelor Naționale-Serviciul Județean N..
Pentru a remedia această situație, reclamanta a notificat în Arhivele Naționale-Serviciul Județean N., iar prin adresa nr.346 din 23.04.2013, această structură a răspuns că nu poate încheia contracte de închiriere, neavând personalitate juridică și nici calitatea de ordonator de credite, indicând reclamantei să se adreseze Inspectoratului de Poliție al Județului N..
În consecință, reclamanta a notificat pârâtul, aducându-i la cunoștință obligația născută în sarcina sa ca urmare a folosirii camerelor 8 și 9 din imobil, de la data de 23.10.2012, în vederea încheierii unui contract de închiriere cu privire la aceste camere. Pârâtul a răspuns prin adresa nr._ din 29.07.2013, arătând că înțelege să încheie un contract de închiriere cu privire la cele două camere, dar că nu există fonduri alocate în bugetul pentru anul 2013. Ulterior a fost încheiat de părți contractul de închiriere nr._ din 24.06.2014, pentru perioada 01.06._14, chiria fiind stabilită la suma de 960 lei lunar.
Astfel cum rezultă din probatoriu, pentru perioada cuprinsă între data de 23.10.2012 (data expirării contractului de închiriere nr. nr._ din 26.05.2010 încheiat cu I. de Jandarmi Județean N.) și data de 31.05.2014 (ziua imediat anterioară aplicabilității contractului nr._ din 24.06.2014 încheiat cu I. de poliție al Județului N.), deși spațiul în suprafață de 19,20 mp aferent camerelor 8 și 9 din imobil a fost folosit de Serviciul Județean N. al Arhivelor Naționale, reclamanta, în calitate de proprietar, nu a fost despăgubită cu valoarea corespunzătoare lipsei de folosință a acestui spațiu.
Potrivit dispozițiilor art.555 din Noul Cod Civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Pe de altă parte, potrivit art.948 cod civil, numai posesorul de bună credință dobândește dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondate apărările pârâtului. În primul rând, prin cererea de față nu este atrasă răspunderea sa contractuală, pentru perioada vizată nefiind încheiat vreun contract. Însă în fapt bunul a fost folosit de o structură aflată în asigurarea sa, astfel cum stipulează dispozițiile Ordinului M. nr. 521/2008. Potrivit acestui act normativ, pârâtul era ținut să asigure suportul logistic pentru Arhivele Naționale, iar conform art.2 din acest ordin, în vederea elaborării proiectelor programelor logistice, structurile asigurate transmit anual structurilor susținătoare propunerile, elaborate conform actelor normative în vigoare, avizate de către conducătorul eșalonului ierarhic superior.
Faptul că nu ar fi fost informat încă de la data de 23.10.2012 despre faptul că pentru spațiul folosit de arhivele naționale nu exista un titlu locativ nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere. Pe de altă parte, și mai târziu, când a fost informat, din motive de ordin financiar invocate, nu a procedat imediat la remedierea situației, deși în toată perioada 23.10._14, bunul imobil a fost folosit de arhivele naționale.
Ca atare, neputându-se prevala de buna sa credință în necunoașterea situației juridice a imobilului folosit, instanța apreciază că pârâtul este dator a restitui proprietarului din acea perioadă al bunului fructele lucrului, respectiv contravaloarea lipsei de folosință a camerelor 8 și 9 din Piatra N., . nr.4-6, jud.N., aferentă perioadei sus menționate.
D. fiind că pârâtul a invocat alte motive de apărare decât cele privind suma corespunzătoare contravalorii lipsei de folosință, cuantificată de reclamantă la cuantumul 18.240 lei (prin raportare la chiria stabilită ulterior cu pârâtul prin contractul nr._ din 24.06.2014), instanța a apreciat că nu este necesară efectuarea din oficiu a unei expertize de evaluare imobiliară.
Pentru motivele expuse, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâtul la plata sumei de 18.240 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință imobil pentru perioada 23.10._14.
Referitor la dobânda legală, instanța o va acorda numai de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 14.11.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, având în vedere dispozițiile art.1535 alin.1 Cod civil. Instanța consideră încă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.1523 Cod civil, nefiind vorba despre o faptă ilicită în condițiile în care chiar reclamanta a permis folosirea spațiului fără a lua măsuri de evacuare a pârâtului. Nu există, pe de altă parte, pentru perioada vizată, nici asumarea unei obligații de plată de către pârât, în exercițiul activității unei întreprinderi. Tocmai pentru că o astfel de obligație nu a fost asumată, a fost promovată prezenta cerere. Pe de altă parte, potrivit art.1522 cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care să asigure dovada comunicării. Deși a fost purtată corespondență cu pârâtul, reclamanta nu a solicitat expressis verbis plata vreunei sume de bani, punctual arătat pentru o anumită perioadă, ci a vizat demersuri privind încheierea contractului de închiriere, așa încât instanța apreciază că punerea în întârziere a pârâtului cu privire la suma principală pretinsă s-a realizat prin formularea cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, instanța va admite cererea în limitele arătate și, în temeiul art.451 cod de procedură civilă, va obliga pârâtul, ca parte în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 4017 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, date de timbraj și de onorariul avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. D. G., domiciliată în Munchen, Goerlitzer 8, Germania, cu domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului convențional SCA „N. și Asociații” cu sediul în București, . nr. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., având obiect pretenții.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 18.240 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință imobil aferentă perioadei 23.10._14, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii, 14.11.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pârâtul la plata sumei de 4017 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
F. C. I. A. P.
Red.F.C.I.15.07.2015
Tehn. P.A.15.07.2015
Ex. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1499/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 268/2015. Judecătoria... → |
|---|
