Contestaţie la executare. Sentința nr. 2170/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2170/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 2170
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMANIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2170
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.09.2015
PREȘEDINTE - V. I.
GREFIERĂ - D. E. A.
Pe rol,la ordine fiind s-a luat spre soluționare, contestația la executare, formulată de contestatoarea D. A. A. domiciliată în R.,., ., ., împotriva intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. – Serviciul Fiscal Municipal R., cu sediul în municipiul R.,., nr.1, jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /27.04. 2015, contestatoarea D. A. A., a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. – Serviciul Fiscal Municipal R., constatarea nulității absolute a formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/27/_ /_, respectiv, a titlului executoriu nr._/25.02.2015 și somației nr._ din aceiași dată, încetarea executării și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că, la data de 20.04.2015, a intrat în posesia a două documente fiscale emise de A.F.P. R., respectiv a titlului executoriu și a somației menționate mai sus privind obligația de plată a sumei de 305 lei reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate. Ori acest debit nu mai există atâta timp cât însăși Decizia de impunere nr._/31.12.2014 a fost anulată de către organul fiscal prin Decizia nr.5146/23.03.2015, comunicată la data de 22.04.2015. Contestatoarea susține că Decizia nr._/31.05.2012 pentru suma de 243 lei nu i-a fost comunicată niciodată iar decizia nr._(31.05.2012 cu anexa corespunzătoare, a contestat-o la organul emitent și ulterior la în instanță, fiind exonerată de plată prin Dec.civ.nr.1625/10.04.2014 a Curții de Apel Bacău. Cum potrivit codului fiscal în speță nu există titlu executoriu corespunzător, urmează ca executarea începută să înceteze în condițiile art.85 alin.1, art.110, alin.3 și art.141, alin.2, cod.proc.fiscală.
Cu privire la titlul executoriu, contestatoarea arată că acesta nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de art.141, alin.4 coroborat cu art.43, alin.2, cod.proc.fisc, lipsindu-i obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, cuantumul și natura sumelor datorate etc. De asemenea, titlul executoriu este nul și în virtutea prevederilor L.nr.95/2006, deoarece în speță nu există raporturi contractuale de asigurare, iar impozitele nu au același regim juridic cu contribuția la asigurările de sănătate. Potrivit susținerilor contestatoarei, formele de executare au fost întocmite prin eludarea prevederilor legale referitoare la dreptul asiguratului de a-și alege furnizorul de servicii medicale și de a-și alege casa de asigurări de sănătate la care se asigură, ca și acela de a fi informat cel puțin odată pe an asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală, modalității de plată și obligațiilor care îi revin, potrivit dispozițiilor art.218, alin.2, lit.a și art.222 din L.nr.95/2006.
În dovedirea contestației a depus la dosarul cauzei, somația nr. nr._ și titlul executoriu nr._, ambele din 25.02.2015, adresa nr.6749/24.03.2015 a DGRFP Iași de comunicare a Deciziei nr.5146/23.08.2015 (f.11-16), Sent.civ.nr.133/CF/09.12. 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ (f.17-22).
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură fiscală, Codului de procedură civilă și Legii nr.95/2006 și a fost legal timbrată cu chitanța nr._/ 19.05.2015 în valoare de 25 lei (f.25).
Prin întâmpinare depusă la dosar (f.32-34) intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și menținerea formelor de executare declanșate ca fiind legale și temeinice spre a-și produce efectele. Potrivit susținerilor intimatei, debitul pus în executare în sumă de 305 lei, compus din 243 lei calcul accesorii din 31.05.2012 și 62 lei accesorii din 31.12.2014, aferente contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, transmise electronic de CAS N. la data de 08.10.2013. Începând cu data de 01.07.2012, prin subrogarea în drepturile acesteia a declanșat executarea silită a debitoarei pentru veniturile realizate din salarii sau din alte surse asimilate salariilor realizate din activități independente în condițiile art.257, lit.a, rap. la art.215 din L.nr.95/2006. Executarea propriu-zisă a fost declanșată în condițiile O.G.nr.92/2003 prin emiterea actelor administrative fiscale la data de 31.12.2014, având la bază debitul neachitat la termen, care produce accesorii potrivit dispozițiilor art.216 din L.nr.95/2006. În ceia ce privește temeinicia impunerii unei contribuții obligatorii la asigurările de sănătate chiar și în lipsa unor raporturi contractuale intimata arată că prin dispozițiile L.nr.95/2006 s-a instituit obligativitatea virării contribuției pentru asigurările de sănătate a fiecărei persoane fizice sau juridice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege. Aceste prevederi se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente. Ori potrivit dispozițiilor art.216 din L.nr.96/2006, în cazul neachitării de către persoanele fizice, la termen, potrivit legii, a acestor contribuții la asigurările de sănătate, se procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Dacă debitoarea nu a declarat la CAS N., potrivit dispozițiilor Ordinului CNAS nr.617/2007, obligațiile către fond, neîncheind contractul de asigurare și necomunicând declarațiile cu obligațiile de plată, nu înseamnă că este exonerată de plata acestor contribuții. Cum executarea silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF în condițiile art.35, alin.1,2 din actul normativ menționat mai sus, a procedat la emiterea situației privind calculul și plata contribuției la fond. În conformitate cu dispozițiile art.216 din L.nr.95/2006, potrivit cărora „în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, CNAS prin casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a dobânzilor și penalităților de întârziere potrivit procedurilor instituite de Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală…” Majorările de întârziere se datorează și se calculează potrivit dispozițiilor art.119-120 din O.G.nr.92/2003, raportate da dispozițiile legale de impunere menționate mai sus. Potrivit art.119, alin.1 din lege, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere” iar conform art.120 din același act normativ „majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”. Intimata susține că lipsa contractului de asigurări de sănătate intervenit între părți este irelevantă atâta timp cât obligația de plată a contribuțiilor la fond este una fiscală și nu contractuală. Potrivit protocolului încheiat între ANAF și CNAS, declarațiile de venit depuse de contestatoare, constituie titlu de creanță care a devenit titlu executoriu la data la care creanța bugetară era scadentă prin expirarea termenului de plată, deoarece asigurările sociale sunt obligatorii și nu facultative. Potrivit susținerilor intimatei, titlul executoriu emis întrunește toate condițiile de fond și formă prevăzute de art.141, alin.4, coroborat cu art.43, alin.2 din Codul de procedură fiscală. Acesta cuprinde mențiunile privind denumirea organului fiscal emitent, data emiterii și data la care urmează să-și producă efectele, datele de identificare a contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt și ștampila confirmativă a emitentului, posibilitatea și termenul de contestare, organul judiciar la care se depune, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate ca și temeiul legal al emiterii și punerii în executare. Faptul că persoana contribuabilă nu a fost înștiințată periodic cu privire la obligațiile și drepturile sale se datorează propriei culpe a acesteia care, contrar dispozițiilor art.53, alin.2 din OUG nr.150/2002, rap. la art.259, alin.4 din L.nr.95/2006 nu a comunicat casei veniturile sale impozabile pentru stabilirea cotei de 6,5% aferentă.
În dovedire intimata a depus la dosar, în copie, executoriu nr._/25.02. 2015 și somației nr._ din aceiași dată (f.25-26) și confirmarea de comunicare-primire (f.27).
Deși procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, acestea nu s-au prezentat în instanță spre a-și exprima nemijlocit poziția procesuală și a-și formula apărările, judecata făcându-se în lipsă la cererea intimatei.
Din analiza înscrisurilor de la dosar, instanța reține în fapt că, în vederea executării creanței în sumă de 305 lei reprezentând accesorii - dobânzi la CASS calculate la debitul stabilit de Casa de Asigurări de Sănătate N. în cuantum de 1.882 lei - conform susținerilor intimatei (f.32)-, Serviciul Fiscal Municipal R. a emis titlul executoriu nr._/25.02.2015 și somația nr._ din aceiași dată, indicând drept „documente de creanță deciziile nr._/28.02.2012 și nr._/31.05.2012. Modalitatea de impunere a fost contestată prin prezenta invocându-se motive de nulitate atât a titlului executoriu cât și a formelor de executare.
În raport de susținerile părților și de probele de la dosar instanța constată întemeiată contestația și în consecință va dispune admiterea sa pe următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art.215 din L.nr.95/2006 „Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz. Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”. iar potrivit art.216 din același act normativ (în prezent abrogat) „În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Astfel s-a reținut că pentru stabilirea obligației și cuantumului contribuției la asigurările sociale este necesară în primul rând depunerea declarației „privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”. Din probele administrate rezultată că între contestatoare și intimată nu exista încheiat un contract de asigurare și nici cu o altă casă de asigurări de sănătate și mai mult decât atât contestatoarea nu a depus declarația prevăzută de art.215, alin.2 din L.95/2006, astfel încât Casa de Asigurări de Sănătate a județului N. a stabilit cuantumul contribuțiilor datorate exclusiv în baza evidențelor puse la dispoziție de ANAF N.. Instanța constată de asemenea că potrivit art.32, alin.4 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat fără plata contribuției precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de asigurări Sociale de Sănătate „Persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare de sănătate, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de ANAF, declară obligațiile către fond, potrivit declarațiilor-model prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice. Declarațiile privind obligațiile la fond se depun la casele de asigurări de sănătate cu care persoana fizică asigurată a încheiat contractul de asigurare”, iar conform art.35 alin.1 și 2 din același ordin, „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege”. Executarea efectivă trebuia făcută în condițiile art.36 din același ordin care stipulează în mod concret că „CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscală și ale prezentelor norme metodologice”. S-a reținut astfel că în materie fiscală regula o constituie stabilirea obligațiilor fiscale principale sau accesorii printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarație fiscală atunci când lege stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației. Cum situațiile în care cuantumul obligațiilor fiscale datorate se stabilesc prin aportul contribuabilului sunt extrem de rare și cum în speță declarația fiscală invocată de intimată nu este cea corespunzătoare prevederilor art.32 din ordinul 617/2007, neputând fi asimilate unor decizii de impunere, acestea nu produc efecte juridice în sensul justificării executării silite, în lipsa actului de creanță fiscală, respectiv a deciziei de impunere prev. de art.43 C.Pr.Fisc. Contestatoarea susține că Decizia nr._/31.05. 2012 pentru suma de 243 lei nu i-a fost comunicată niciodată iar decizia nr._(31.05. 2012 cu anexa corespunzătoare, a contestat-o la organul emitent și ulterior la în instanță, fiind exonerată de plată prin Decizia administrativă proprie nr.5146/23.03.2015 și respectiv Dec.civ.nr.1625/10.04.2014 a Curții de Apel Bacău.
În concluzie instanța constatând că și în privința acestui debit a fost încălcat temeiul de drept al impunerii ca și modalitatea de întocmire a actelor de executare va dispune desființarea lor și exonerarea contestatoarei de plată a sumei impuse de 305 lei. Constatând nulitatea celor două documente de executare întocmite în cauză va admite contestația la executare formulată și va dispune desființarea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/27/_ /_
În baza art.453 Cod.proc.civ. intimata ca parte aflată în culpă procesuală va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, cu plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. A. A., domiciliată în municipiul R., ., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. – Serviciul Fiscal Municipal R., cu sediul în municipiul Piatra N., . bis, jud. N. și în consecință;
Constată nulitatea absolută a formelor de executare silită întocmite de intimată în dosarul de executare nr._/27/_ /_, respectiv, a titlului executoriu nr._/25.02.2015 și somației nr._ din aceiași dată și dispune încetarea executării.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 25 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză cu plata taxei judiciare de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul N..
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.09.2015.
Președinte, Grefier ,
V.I. /D.E.A.
4 ex.
Red. – 01.10.2015
Tehn.red.- 05.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2156/2015.... → |
|---|
