Plângere contravenţională. Sentința nr. 267/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 267
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 267
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEMANUEL C.-M.
GREFIERFILOFTEIA N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la OUG nr.195/2002 formulată de petenta R. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că:
Obiectul cauzei este: plângere contravențională La OUG nr.195/2002.
Stadiul procesual - fond, al doilea termen de judecată.
În baza art. 131 Cod proc. civ. rap. la art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, verificându-și din oficiu, competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza având în vedere locul săvârșirii faptei.
În baza art. 255 Cod proc. civ. rap.la art. 258 Cod proc. civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar iar pentru intimată și proba materială cu CD-ul f. 19 ds. ce conține imagini cu presupusa contravenție.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 26.08.2014, petentul R. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.07.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 30.02.2014, a circulat cu autoturismul având nr. de înmatriculare_ în localitatea Bacău, . de către aparatul radar cu viteza de 81 Km/h. A mai arătat că în procesul verbal contestat s-a menționat viteza de 78 de Km/h, și contestă acest proces verbal, deoarece nu avea niciuna dintre aceste viteze.
În drept, petenta nu și-a motivat cererea de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.07.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 21.10.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 30.07.2014, ora 17.52, petenta a condus autoturismul Opel cu nr._, pe DN2-E85, în interiorul localității Tețcani, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 78 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 28 Km/h,viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 21, de asemenea s-a reținut că nu folosea luminile de întâlnire, fapte prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 Rep. și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU și art. 99 alin. S din OUG 195/2002. Împotriva petentei s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 360 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura complementară de aplicare a unui număr de 5 puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 108 alin. 1 pct. 7 din OUG 195-2002 RMCU.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „mi se pare că nu am avut această viteză”, semnând de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: buletin de verificare metrologică nr._ din data de 02.04.2014, atestat de operator „Autovision” nr. 20 din data de 14.04.2010, suport CD fila 19.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 10.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru intimată și proba materială pe suportul CD.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 30.07.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N. - BIROUL RUTIER R., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU și cu sancțiunea cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 Rep și sancționată de art. 99 alin. S din OUG 195/2002. De asemenea în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 108 alin. 1 pct. 7 din OUG 195-2002 RMCU s-a luat față de petent măsura complementară de aplicare a unui număr de 5 puncte de penalizare.
S-a reținut că în data de 30.07.2014, ora 17.52, petenta R. C. a condus autoturismul Opel cu nr._, pe DN2-E85, în interiorul localității Tețcani, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 78 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 28 Km/h,viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 21, de asemenea s-a reținut că nu folosea luminile de întâlnire, fapte prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 Rep. și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU și art. 99 alin. S din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.07.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.07.2014 a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că petenta a declarat „mi se pare că nu am avut această viteză”.
Instanța mai reține că, in buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe Dacia L. nr. MAI_ a fost verificat la data de 02.04.2014, rezultatul fiind „admis” și valabil pe o perioadă de 1 an. Din atestatul de operator radar „Autovision” reiese că Ag. B. I. este autorizat din data de 14.04.2010.
În drept, potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art.101 alin.2 din OUG 195/2002, amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b). Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 se sancționează cu 3 puncte de penalizare depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Potrivit art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 în circulatia pe autostrazi, pe drumurile expres si pe cele nationale europene (E) conducatorii de autovehicule si tractoare agricole sau forestiere sunt obligati sa folosească si in timpul zilei luminile de intalnire, iar potrivit art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) se aplica si conducatorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 10.06.2014, instanța reține că în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 26 alin.1 din OUG 195/2002 acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, faptele fiind descrise în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravențiile art. 121 alin. 1 HG 1391/2006 și 44 alin. 2 din OUG 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, instanța de judecată reține că, din procesul verbal rezultă că fapta contravențională a fost stabilită cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (buletin de verificare nr._ fila 18), iar agentul constatator era atestat să folosească și să exploateze echipamentul de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat nr.20/14.04.2010- fila 18).
Este adevărat că procesul-verbal de contravenție întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului, beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate, făcând dovada situației de fapt până la proba contrară, însă având în vedere natura contravenției reținute - depășirea vitezei cu un anumit număr de km/h, ce nu poate fi stabilită decât cu ajutorul mijloacelor tehnice, constatările pe propriile simțuri ale agentului de poliție nu sunt suficiente.
Tocmai de aceea, și art.109, alin.2 din O.U.G nr.195/2002 stabilește: „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Totodată, instanța mai retine ca cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 privind cerințe tehnice funcționale specifice blocului înregistrator, prevede ca înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În ceea ce privește înregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimată (f. 19), acestea nu respecta cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, nefiind pus clar în evidență autoturismul petentei și prin urmare viteza de deplasare a acesteia. Astfel, din vizualizarea CD f. 19 ds. se poate observa că la momentul inițial (sec. 0-1 CD) în planul vizual se observă două autoturisme ce circulă paralel. Totodată se observă că viteza inițială menționată în dreptul rubricii T (Target) este de 57 Km, pentru ca ulterior să apară următoarele valori 79-57-78-55-54-65-60-54 iar în dreptul rubricii L apar ca și valori maxime înregistrate 68 și 81 Km/h, aspecte ce fac imposibil determinarea cu certitudine a vitezei cu care efectiv a circulat petenta.
Mai mult, instanța constată că, din analiza acelorași probe (CD. f. 19), lipsesc mențiunile privitoare la codul de identificare a operatorului radar, aspect care face imposibilă verificarea dacă aparatul radar a fost folosit de către o persoană atestată a folosi aparatul radar de tipul celui montat pe autospeciala menționată în procesul verbal.
In aceste condiții, având in vedere că fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu se poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 78 km/h, petentul se bucura in continuare de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificata de România prin Legea 30/1994, care statuează ca orice persoana acuzata de o infracțiune (contravenție) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovăția sa va fi legal stabilita, iar îndoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria împotriva Italiei).
Astfel, în cauzele având ca obiect depășirea vitezei legale, planșa foto/înregistrarea vido constituie mijlocul cel mai consistent de dovadă, iar în lipsa ei sau atunci când din analiza acestora nu rezultă cu claritate viteza de deplasare a autoturismului vizat nu se poate stabili nici un reper că petenta ar fi depășit viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv.
În același sens, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Salabiaku c. Franței și Janosevic c. Suediei, orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu împiedică, în principiu, existența lor, dar obligă statele contractante să asigure un echilibru între importanța mizei și drepturile apărării. Altfel spus, mijloacele folosite trebuie să fie proporționale cu scopul legitim urmărit.
Forța probanta a proceselor-verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de proba, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
Față de acestea, în materia contravențiilor rutiere, având în vedere scopul legitim urmărit - siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul-verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de veridicitate în lipsa altor elemente/probe care să îl confirme, cum sunt de exemplu, înregistrările efectuate de cinemometrele dotate cu sistem video înregistrator.
Pe de altă parte, imposibilitatea prezentării unor planșe foto sau a unei înregistrări în care să se observe cu certitudine viteza autoturismului vizat, îl pune pe petent în situația de a nu putea face dovada contară celor constatate în procesul-verbal, deoarece intimata este singurul deținător al probei, iar dovada testimonială este irelevantă față de precizia unui aparat radar.
În cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integranta din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu probează cele consemnate de agentul constatator privind viteza de deplasare a autoturismului contestatorului, instanța va reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita făptuitorului, respectiv petentei, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută, respectiv faptul că nu folosea luminile de întâlnire, fapta prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. De altfel, instanța reține că prin plângerea formulată petenta nici nu a făcut obiecțiuni cu privire la această faptă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 și art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanța constată că plângerea contravențională este întemeiată în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, având în vedere că legalitatea și temeinicia sunt două condiții prevăzute cumulativ pentru procesul-verbal de contravenție și, în consecință, urmează a o admite în parte, anulând procesul-verbal . nr._ din 30.07.2014 în ceea ce privește prima faptă și exonerându-l pe petent de plata amenzii de 360 de lei, menținând sancțiunea cu avertisment pentru cea de a doua faptă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. C., domiciliat în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/30.07.2014.
Menține în parte procesul-verbal . nr._/30.07.2014, în sensul că menține sancțiunea cu avertisment aplicată pentru fapta prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 și anulează sancțiunea cu amenda in cuantum de 360 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecatoria R..
Pronunțată în ședință publică la 10.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C.-MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/22.02.2015
Tehnored./NF/22. 04. 2015
4 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 522/2015. Judecătoria ROMAN | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1223/2015.... → |
|---|
